COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: România, o ţară sigură. Până când?

Suflul bombei de la Arad l-a făcut pe ministrul de interne să declare că România e o ţară sigură.

Tot speriat de bombă, preşedintele Camerei Deputaţilor a afirmat la fel.

Domniile lor nu ni s-au adresat nouă, ci mai degrabă partenerilor internaţionali.

Dacă totuşi ne-au avut în vedere, atunci e vorba de ipocrizie.

Da, România e o ţară sigură, dar asta pentru că românii sunt un popor cuminte.

Aşa e firea noastră.

Starea infracţională de la noi este relativ calmă, nu există fenomene sau evoluţii care să ne facă să ne-nchidem în case.

Sigur, avem şi noi hoţii noştri .

Hoţi din buzunare, spărgători sau chiar tâlhari.

Avem şi „gulere albe” !

Da, avem şi criminali ! Nu i-am mai avea ...

Totuşi, lucrurile nu stau tocmai rău.

O spun şi străinii, turişti sau rezidenţi, care vin pe la noi.

Iată însă că politicienii s-au precipitat să pareze eventuale reproşuri şi au ieşit la rampă.

Marţiali şi scrobiţi.

N-aş zice că siguranţa care încă mai există în România li se datorează.

Cuminţenia noastră nu este şi a lor.

Cuminţi nu sunt şi nici nu le stă mintea cum să ne asigure liniştea.

Nu ştiu, nu vor, sau nu le pasă. Pentru cetăţean, tot un drac.

Dacă ar fi ştiut, ar fi vrut şi le-ar fi stat capul la siguranţa noastră, nu ar fi creat „pristandăii” care să le numere ouăle sau steagurile de la şcoala de fete.

Cu deviza doctorală „cărţile din cărţi se scrie” şi şefi rătăciţi iremediabil în propria ignoranţă, Poliţia rămâne o fată-n casă terfelită de politruci.

Ca urmare, siguranţa noastră e şi ea în pericol.

„Siguranţă şi încredere” ar fi deviza şi scopul lor.

O fi ... Că prea o zic cu foc!

Dar pentru cine şi până când?!