COMENTARIU Valeriu Şuhan: Stupid...

Aflu de la un amic profesor în Drept, că eforturile guvernanţilor de a elabora norme juridice care să reglementeze reacţia societăţii la nemernicul virus SARS-CoV-2, sunt stupide.

Afirmaţia nu e hazardată deloc şi am să argumentez. Scurt şi la obiect.

În 2005 OMS a elaborat Regulamentul Sanitar Internaţional (RSI 2005) care se referă tocmai la situaţii de acest gen, epidemii respectiv, pandemii.

În acest RSI 2005, sunt prevăzute tot ceea ce ar fi necesar a se cunoaşte ca proceduri, incriminări penale, definiţii, inclusiv carantină şi izolare, raportări, ce, cum, cine, când etc., în caz de pandemie.

Nu foarte repede, în 2009, Guvernul de atunci al României emite o hotărâre, nr. 758, prin care sunt stabilite măsuri de implementare a regulamentului respectiv în practica naţională.

Se desemnează chiar Punctul Focal naţional pentru RSI 2005 în cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti.

După alţi câţiva ani, în 2013, UE, draga de ea, reacţionează şi ea. Adică, elaborează Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, prin care preia Regulamentul Sanitar Internaţional.

Această decizie intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al UE, respectiv la 5 Noiembrie 2013.

Principiile de drept internaţional consacră prevalenţa normelor internaţionale în faţa celor naţionale şi obligaţia preluării unor astfel de norme în legislaţia naţională.

Ca urmare, cele două documente normative, RSI 2005 al OMS şi Decizia 1082/2013/UE devin obligatorii pentru ţara noastră cea dragă.

O dată, pentru că în cazul Regulamentului, l-am semnat şi ni l-am asumat, a doua, pentru că în cazul Deciziei, suntem membri ai uniunii şi suntem obligaţi prin tratatul de aderare.

Ca să pună capac la toate şi să închidă gura oricărui cârcotaş, decizia asta a făcut obiectul dezbaterii în Parlamentul României la timpul respectiv, înainte de adoptare şi a fost aprobată fără probleme.

De altfel, chiar în propria noastră constituţie, stă scris negru pe alb, în art. 148 al. (2) că ”prevederile tratatelor constitutive europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne”.

Mai mult, în al. (4) al aceluiaşi articol din aceeaşi Constituţie, zice explicit că ”Parlamentul, Preşedintele, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2)”.

Adică, pardon ?! Aveam deci, legislaţie ?! I-auzi !

Şi încă nu una oarecare, ci elaborată de chiar organismul mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ţinut să se ocupe de sănătatea oamenilor la nivel global, la OMS mă refer şi întărit printr-o decizie obligatorie a UE, a cărei parte suntem şi noi.

Atunci de ce tot circul ăsta cu hotărâri ale nu-ştiu-câte comitete şi comiţii, ordonanţe, cu Guvernul care se strofoacă să propună legi pe care Parlamentul să le infirme,  cu Preşedintele care intervine şi el cu morga sa întărind tensiunea, totul într-un cor pe tonuri înalte, nervoase, isterice pe alocuri ?

Păi, nu e greu de răspuns...

Fie că ne iau de proşti şi se prefac a se preocupa de soarta noastră în speranţa că nu ne prindem, fie că sunt pur şi simplu nişte ignoranţi, să le zicem, deşi ar exista un alt cuvânt care să-i definească mai bine, chiar.

Ceea ce ne rămâne nouă, este doar ruşinea pentru că avem astfel de conducători.

Nici măcar faptul că legislaţia aia internaţională şi comunitară i-ar fi scos din toate belelele şi i-ar fi pus la adăpost de orice critici, nu i-a făcut să devină sau să pară măcar, mai deştepţi.

Mă-ntreb ce-or zice oamenii ăia pe la Bruxelles, despre noi... Pe bună dreptate, or crede că suntem la fel ca cei care ne conduc.

Nişte... stupizi.

Nu mă mai mir deloc pentru că nu suntem în Schengen.

Probabil că şi în privinţa asta, om fi vrut noi să inventăm apa caldă şi mersu’ pe jos.