COMENTARIU Valeriu Şuhan: Vecini cu teroarea

Asemenea atacuri pot avea loc oricând în Europa de azi şi în oricare loc al ei.

Specificul terorismului în Europa ultimilor ani, s-a schimbat substanţial.

Practic, ceea ce ştiam despre terorism până de curând, nu mai e valabil azi.

Atentatele cu bombă sub diverse forme, deturnările de avioane, răpirile sau luările de ostatici, nu mai reprezintă decât rar, mijlocul de acţiune teroristă.

Astfel de acţiuni necesitau un sprijin logistic considerabil şi măsuri excepţionale de pregătire informativă, din partea atentatorilor.

Ambele au devenit din ce în ce mai greu de realizat.

Cât priveşte scopurile urmărite, acestea s-au schimbat total. Revendicările politice ori naţionaliste au fost înlocuite cu motivaţii religioase fundamentalist islamice.

Terorismul de tip „Baader Meinhoff”, „Brigăzile Roşii” ETA sau IRA, ori „17 Noiembrie”, pare a fi apus. Deocamdată.

Asta, în primul rând ca urmare a acţiunilor tot mai eficiente, specifice domeniului, ale serviciilor de informaţii.

Cooperarea în domeniul „intelligence” s-a intensificat, devenind chiar „firul roşu” care i-a făcut inclusiv pe inamici , mai toleranţi unii cu ceilalţi.

Oricum, mai ales în domeniul ăsta, prieteniile nu prea se leagă, dar lupta anti-teroristă a făcut ca mult mai des, să se găsească un limbaj comun.

Acum, terorismul în Europa are cu totul alte forme.

Mult mai simplu de dus la îndeplinire şi mai ales, cu mult mai puţin consum de resurse umane şi materiale.

Ocazia este dată de specificul apariţiei generaţiilor de cetăţeni europeni proveniţi din familii musulmane care au imigrat cu deja, mulţi ai în urmă.

Cât se poate de clar, generaţia asta este generaţia unor cetăţeni europeni, de religie musulmană. Născuţi, crescuţi în Europa.

Cu educaţia stau mai prost, dar asta a fost compensată de influenţa imamilor radicali, predicatori ai urii în moscheile acceptate cu generozitate de Europa multiculturală.

Cei care o iau acum pe străzi cu AKM-ul în mână împuşcându-i pe generoşi cu sălbăticie, sunt vecinii lor, colegi de şcoală până mai ieri sau de serviciu.

E într-adevăr teribil de greu ca serviciile să-i poată identifica pe cei cu potenţial criminogen specific, în aceste condiţii de relaţionare socială cu un mare grad de intimitate.

N-ar fi trebuit să fie cazul atacatorului împuşcat la Viena, acum două zile.

Radicalizat la 20 de ani, acesta fusese deja condamnat la 20 de luni de închisoare pentru afilierea sa la ideologia ISIS şi pentru intenţia de a pleca în Siria pentru a lupta în rândurile jihadiştilor.

E adevărat, după 7 luni a fost eliberat.

Urmarea o ştim.

Nu am de gând să comentez decât că Europa habar n-are să-şi protejeze cetăţenii, preferând în schimb, să fie politically correct.

Un eşec. Ca şi multiculturalismul. Cel puţin în forma pe care ne-au prezentat-o până acum.

De altfel, exemple anterioare de prostie cu urmări tragice, ne-a mai oferit draga noastră Europă.

Mohamed Atta organizatorul atentatelor 9/11, a locuit 6 ani la Sarajevo luptând în miliţiile musulmane bosniace.

După „stagiul” ăsta, a plecat la Hamburg şi de acolo în State, aducând cu el nenorocirea.

Peste tot, un vecin de treabă.

Mă surprinde neplăcut reacţia poliţiei austriece. Flască, fără vlagă, întârziată, rigidă şi nefericită până la urmă.

Incompletă. Nici până acum nu ştiu câţi atacatori au fost efectiv.

Aud că e o problemă de unde şi-au procurat nemernicii muniţia.

Păi, Mexicoplatz e chiar în Viena.

Acolo, pe malurile Dunării, sute, mii de marinari de apă dulce, contrabandişti şi traficanţi cu vechi şi recunoscute talente, vorbitori ai limbilor vechiului imperiu, sunt în stare să le-o fi adus şi pe mama muniţiei.

Chiar din Balcanii aruncaţi în haos şi divizaţi artificial, de mama Europa.