COMENTARIU Valeriu Şuhan: Vis (de) american

Nu mai eram român, ci american. Mă chema James şi eram de aceeaşi vârstă.

Conectaţi cosmic, vedeam prin ochii minţii lui cum contempla consternat prăbuşirea a tot în ceea ce crezuse şi a tot ce realizase în viaţa sa, în ţara sa, America, ”land of the free”.

Afacerea pe care o construise, ideile sale, principiile în care crescuse şi care erau reperele lui morale, de conştiinţă, deveneau lipsite de contur, se disipau.

Rămânea gol pe dinăuntru iar drumul vieţii devenise incert, ascuns speranţei sale.

Valorile societăţii exprimate prin norme ca esenţă a experienţei şi cunoaşterii umane, au dispărut, s-au evaporat, zburate de vântul rece al unor schimbări de cataclism.

Concepţii, concepte şi manifestări cu iz de revendicare a unor noi orizonturi ”culturale”, apăruseră mai demult în societatea sa, dar le percepuse doar ca expresii ale unor căutări teribiliste şi cam tembele.

Nu-şi închipuise deloc, faptul că ar trebui să le facă faţă cândva, dar iată, acel moment sosise. Se holba la el cu ochii exoftalmici ai furiei gregare a unor talibani ideologici, ce-şi spun ”progresişti”.

Furia oarbă declanşată, e rezultatul unui mecanism pus la punct în decenii.

Intelectuali seduşi de banul vânturat cu generozitate aparentă, au teoretizat pe tema corectitudinii politice, iar rezultatul este concretizat în ideologia progresistă vizând instaurarea unei ”societăţi deschise”.

Progresismul cultural, rasial, ecologic şi chiar sexual, a adunat în juru-i frustraţi iremediabil din categorii diverse, mânaţi mai degrabă de un soi de obscurantism intransigent şi violent.

Naivii sau alţii, mai înceţi la minte, s-au raliat mişcării mai mult din dorinţa de a nu cumva să scape ocazia ”istorică” de a se desprinde din neputinţa existenţei lor terne.

Răul stângist propovăduitor al egalitarismului pe care nu-l cunoscuse decât din auzite pentru că era prea departe, în ţările din umbra Marelui Urs, a irumpt spulberând masca puritanismului ipocrit.

Nu ştia săracul James că noi, cei din Estul Europei am fost deja cobai ai istoriei, iar marxism-leninismul ne decimase, smulgându-ne prin omor, pe cei mai buni dintre noi şi nici până acum după 70 de ani, nu ne-am revenit.

Iată însă că după o sută de ani, sărmanul James devine victima neo-marxismului mai degrabă miraculos resuscitat decât înviat, care îl priveşte cu ură pentru unica vină de a fi reuşit în viaţă prin el însuşi.

Neo-ăştia nu pot ierta fiinţa lui Dumnezeu care crede în sine.

M-am trezit din vis  şi am încercat să-l rememorez, aşa cum facem toţi când vrem să interpretăm visul, mecanism subtil al chimiei creierului, în speranţa iluzorie că vom desluşi ceea ce ne aşteaptă.

Nu ştiu ce ne aşteaptă, nici pe noi, nici pe James cel din vis, dar mi-am amintit despre eforturile continue ale unor zei apocaliptici ai progresismului şi ravagiile provocate la noi acasă, în Europa.

Rânduri, rânduri, mai marii politicii europene au devenit apologeţii noii ordini progresiste şi au contribuit la definirea ”omului nou”.

Adică, ”cetăţeanul autonom responsabil” după cum ne spun progresiştii de la noi constituiţi în USR, a cărui proiecţie a devenit în opinia lor, un deziderat european.

Avem totuşi puţin noroc, să zicem. Deşi am fost în permanenţă puşi la colţ pentru că suntem indisciplinaţi, cam primitivi, tradiţionalişti desuet şi bineînţeles corupţi, noi suntem cel puţin circumspecţi cu referire la puritani.

Ne cunoaştem prea bine propria natură, că aşa ne-a lăsat Dumnezeu, pentru a ne extazia în faţa misionarilor stângişti, progresişti, egalitarişti şi farisei.

Noi ne-am săturat de revoluţionarii de profesie şi de ”revoluţia permanentă”.

Noi vrem să ne trăim viaţa aşa cum au făcut-o şi cei care ne-au lăsat pe-aici.

Mă gândesc să-i scriu lui James cel din vis, o scrisoare.

Mă, nea James nu vă lăsaţi călcaţi, că antirasiştii ăştia progresişti o să ne facă sclavi pe toţi.

O să cântăm ”Internaţionala”, de o să rămânem fără amigdale.

Iar noi, am trăit liberi prea puţin...