COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Zâmbet de femeie…
Să-ţi zâmbească o Femeie, poate fi un vis. Sau un coşmar.
Să iubeşti o Femeie e o stare.
Să urăşti o Femeie e, în general, ultima ta greşeală.
Să scrii despre Femeie e o provocare.
Uite, îmi asum şi am să scriu despre Femeie.
Femeia este atât de complexă prin personalitatea sa generică, încât contradictorialitatea şi-ar putea găsi o altă definiţie în persoana ei.
Cu femeia, zic unii, trecerea de la agonie la extaz şi invers, e sigură.
Pentru cei mai slabi de înger, poate fi chiar fatal.
Sunt sigur că fatalitatea asta, la dragoste mă refer că despre ea e vorba, ne loveşte pe toţi, indiferent cât de pregătiţi de impact credem că am fi.
Oricum, iubirea pentru Femeie vine fără preaviz şi ne lasă cu ochii-n soare, deşi, ce să vezi, pentru ceilalţi e totuşi, noapte.
Nimic nu mai e greu, totul e posibil, viaţa e perfectă, viitorul e ofertant, trecutul nu există, optimismul te înalţă, eşti generos, forţos, te simţi frumos, pluteşti, visezi, aiurezi.
Şi toate astea, datorită ei, Femeia.
M-a inspirat primăvara şi am scris câte ceva romantic, zic eu, cu ocazia Sfântului Valentin, de Dragobete, bineînţeles, ca şi de Mărţişor.
Colegele de pe-aici, din redacţie, au chicotit mai mult sau mai puţin pe la colţuri, până când mi-au spus-o direct, prietene, nu prea te-ajută nici faţa.
Uite că n-am dezarmat.
De dragul zâmbetului lor…
… şi încă al uneia !