COMENTARIU Vasile Neacsa: Uniunea Europeană propune „Generaţia viitoare UE”. Cum vor fi distribuite fondurile tip subvenţie şi cui?

Potrivit ultimilor informaţii oficiale, publicate de CE, dar care sunt oricând susceptibile de schimbare, datorită procesului de negociere care este quasi continuu, subvenţiile vor fi distribuite în funcţie de cât de greu au fost afectate ţările membre în UE de virus. Italia este în frunte cu 81,8 miliarde Euro, urmează Spania cu 77,3 miliarde, Franţa cu 38,8, Polonia cu 37,7, Grecia cu 22,6, Germania cu 28,8, România cu 19,6, Portugalia cu 15,5 …Întrebarea care se pune este cum va fi calculat impactul virusului asupra unei ţări? Comisia caută încă formula de calcul. Cel mai probabil va ţine cont de numărul deceselor provocate de virus. Dar foarte multe ţări au pus quasi-totalitatea deceselor din aceasta perioada pe seama virusului (Belgia, Italia, Spania…). Nimeni nu a mai avut dreptul sa moara de batrâneţe, diabet, infarct sau altă boală. Toţi aveau certificat medical de deces produs de COVID.

În rapoartele prezentate de fiecare ţară sunt şi alte poziţii greu de controlat de la Bruxelles (echipamente, aparatură medicală, energie, repatriere, protecţie socială, activităţi legate de divertisment, pierderi în producţia alimentară, pierderi de produse agricole nerecoltate etc etc). Comisarul European pentru Justiţie Domnul Didier Reynders, avertiza la 11 Iunie 2020 despre „creşterea probabilă a fraudei împotriva interesului financiar al UE ” odată ce va intra în vigoare fondul planificat de 750 de miliarde de Euro.

O altă întrebare, care se pune, este referitoare la întreprinderile care vor beneficia de subvenţie şi/sau împrumuturi. Conform Raportului din anul 2019, redactat de “Rhodium Group” împreună cu “Mercator Institute for China Studies”, China are investiţii semnificative făcute în state membre ale UE, în principal Franţa, Germania, Marea Britanie şi ţările BENELUX, în valoare de aproape 100 miliarde Euro numai în perioada 2016-2018. Investiţiile Chinei în Europa cuprind, printre altele: Volvo (cumpărat de Zhejiang Geely), Banca Internaţionala a Luxembourg-ului fondată în 1856 (cumpărată de Legend Holdings of China), Saxo Bank (cumpărată de acelaşi Zhejiang Geely), Daimler (Z. Geely a cumpărat un prim pachet de 10%), Biotest AGGermania (cumpărat de Kerui Tiancheng Holding din Jiangxi, China), Sinclair Pharma UK (cumpărat de Huadong Medicine), Grammer AG-Germania (cumpărat de Ningbo Jifeng), St. Hubert-Franta (cumpărat de Beijing Sanyuan), porturile Pireus, Valencia, Bilbao (cumpărate de COSCO - China), Banca Privată şi de Asigurare Portugheză Felidade (cumpărată de Fosum China), REN - gestionarul de reţea electrică din Portugalia şi Energias de Portugal (cumpărate de Compania de Stat Electrica China), societatea creatoare de jocuri video Supercell-Finlanda (cumpărata de TENCENT-Holding China), fabricantul german de roboti industriali KUKA (cumpărat de MIDEA-China)…iar exemplele se pot întinde pe pagini întregi, referindu-ne doar la achizitiile care depăşesc suma de 1 miliard Euro/achizitie.

Un efort special din partea Chinei se observă în dosarul Huawei în ceea ce priveşte tehnologia de comunicaţii 5G, interzisă pe teritoriul SUA - dar care construieşte deja o fabrica în Franţa având consimţământul guvernului. În Marea Britanie, unde tehnologia 5G chineză a fost parţial admisă, Scott Petty, Şeful Operaţiunilor Tehnologice (CTO) VODAFONE avertiza pe Prim Ministrul Boris Johnson că, în cazul în care companiei Huawei nu i se va permite intrarea completă pe piaţa britanică, economia Regatului Unit, dependentă masiv de importurile de echipamente din China, va suferi enorm (vezi: Financial Times 11 iunie 2020 ).

Trebuie spus că Europa este principala destinaţie pentru investiţiile străine. La sfârşitul anului 2017, ţările lumi dezvoltate, mai puţin cele membre în UE, deţineau active în valoare de 6,3 trilioane Euro în economia europeana. Iar la sfârşitul anului 2018 cifra crescuse până la nivelul de 7,2 trilioane Euro, ponderea investitorilor din China fiind masivă.

Dacă aşa stau lucrurile, întrebarea care se pune este următoarea: ce facem atunci când o companie aflată pe teritoriu european şi deţinută de China, primeşte, prin fondul de refacere „Generaţia viitoare UE”, subvenţii europene? Dacă urmărim canoanele legislaţiei europene, banii se vor duce în China. Rămânem oare în limitele unui comerţ echitabil? Să înţelegem ca virusul SARS-Cov2 trebuie plătit cash? La o eventuală întrebare: cine din Europa Unita (sic !) se poate opune? Răspunsul este sugerat de câteva cifre, definitorii pentru economia europeană: nivelul schimburilor economice dintre Beijing şi Berlin este de 205 miliarde Euro anual, cu Franţa de 43,7 miliarde, cu Italia de 51 miliarde, cu Olanda 140 miliarde. Vorba proverbului „câinii latră, caravana trece’’.

Iar incidentul petrecut cu puţin timp în urmă între Australia şi China ne adânceşte şi mai mult suspiciunile şi neîncrederea în aşa zişii noştri parteneri economici. Mai putem constata că banii pot lua şi o altă destinaţie, aşa cum demonstra recent liderul maghiar Viktor Orban, la întâlnirea care a avut-o la 01 iunie 2020 cu preşedintele Consiliului European, Charles Michel. Profiturile din investiţiile făcute în Ungaria, spunea acesta, se duc în alte ţari bogate, membre ale Uniunii Europene, prin intermediul companiilor multinaţionale sau al marilor corporaţii, care vor fi - în marea lor majoritate - beneficiarele de pe urma acestui fond. „ Bugetul UE trebuie să se bazeze pe fundamente echitabile, mai ales că conceptul fundamental este nedrept şi include amendamente care vizează scurgerea banilor din ţările sărace către cele mai bogate ” (03 iunie 2020 www.kormany.hu).

Nimeni nu a comentat afirmaţia liderului ungar şi nicio altă ţară nu s-a raliat afirmaţiilor sale, chiar dacă periferia Europei este notoriu cangrenata de un asemenea fenomen. În Parlamentul italian s-a declanşat o dezbatere înfierbântată, după ce concernul Fiat-Chrysler a cerut ajutor financiar Guvernului. Societatea îşi mutase sediul social din Torino la Amsterdam (în anul 2014) din motive de impozitare, în căutarea unui paradis fiscal. Între timp liderii europeni exersează crearea unor noi concepte de combaterea criminalităţii financiare şi evaziunii fiscale. Coaliţia Globală pentru Lupta împotriva Criminalităţii Financiare (GCFFC), fondată în anul 2018 la Davos, la Forumul Economic Mondial, împreuna cu EUROPOL şi alţi furnizori de date financiare, au rolul de a lupta împotriva spălării banilor. Se vorbeşte de sume de peste 2 trilioane de Euro/an care nu sunt niciodată recuperate decât într-un procent nesemnificativ, ridicol de mic, şi acela venind de la câteva IMM-uri sau persoane private. Restul nu poate fi găsit pentru că nu exista încă mijloace de supraveghere (sic !). Să sperăm că nu vom avea parte de o supraveghere aşa de eficientă ca în China. Şi, în acelaşi timp, ar fi bine ca GCFFC să se uite mai atent în grădina proprie.

Ph.D Profesor, Vasile Neacsa

Bruxelles, 22.06.2020