DEZVĂLUIRE / Halal ţară, mişto aliat: secretele NATO, pe mîna unui şmecher fără Bac. Dar mason

Nu mă mai mir că Florian Coldea, repetentul de la Politehnica din Timişoara a ajuns ”eminenţa cenuşie” a Serviciului Român de Informaţii, păpuşarul ”binomului” şi artizan al ”statului paralel”, atîta vreme cît Laurenţiu Baranga, un personaj fără liceu terminat, a fost timp de un deceniu gestionarul accesului la secretele statului român şi ale NATO, de unde ”guvernul lui Iohannis” l-a promovat la Oficiul Naţional pentru Combaterea Spălării Banilor!

Teoretic, o asemenea promovare se face după un control riguros, care de la un nivel în sus (şi în cazul lui Baranga, nivelul impunea un control cu atît mai atent) impune un aviz al Serviciului Român de Informaţii. Ori, şi într-un caz, şi în altul, şi la Oficiul Naţional al Registrului Informaţiilor Secrete de Stat, şi la cel pentru controlul spălării banilor, acest aviz s-a dat şi a fost unul favorabil. Ceea ce arată cît de ”penetrabile” sînt nu numai simplele instituţii ale statului, dar tocmai cele care ar trebui să apere securitatea naţională. Cazul lui Laurenţiu Baranga dă peste cap tot ceea ce credeam despre statul român. Instituţii de importanţă strategică precum ORNISS-ul şi controlul spălării banilor au fost penetrate de un impostor fără bacalaureat. Ceea ce dovedeşte că în România nu contează cît eşti de inteligent şi de onest. Contează doar relaţiile, iar diplomele sînt simple hîrtii acoperitoare.  

De obicei, se crede că există nişte criterii, între care inteligenţa şi integritatea ar trebui să primeze şi că se practică o selecţie a persoanelor, la intarea lor în sistemul de securitate naţională. Mai ales la nivelul ORNISS, agenţie care stabileşte chiar în ce măsură cineva poate sau nu să fie beneficiar al acestor informaţii, şi cu atît mai mult să aspire să facă parte din lumea serviciilor secrete. Dar iată că nu, se pare că altul este criteriul: nu contează cît de pregătit şi onest eşti. Dimpotrivă. Dacă eşti prost dar ştii să furi, ajungi departe, chiar în conducerea unor asemenea instituţii. De pildă director adjunct la ORNISS şi cu posibilităţi de promovare la nivelul de nesperat al conducerii unei agenţii, precum Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor. În acest context, îmi şi explic (şi mă mîndresc acum) că ORNISS-ul condus de directorul Petrescu şi de Baranga, care i-a devenit din 2009 adjunct, mi-a refuzat certificatul de acces la informaţii secrete. Credeam pe atunci că refuzul e motivat pentru că nu mă iubeşte Băsescu (sentimentele fiind reciproce). Acum cred că de vină a fost doctoratul meu ”pe bune” cu ”Istoria Securităţii”.

Cazul Baranga, dacă am avea un preşedinte responsabil şi pe care într-adevăr l-ar interesa ce se întîmplă în - şi cu România şi nu doar să cîştige alegerile, chiar şi dacă nu mai are pe cine conduce, ar trebui să facă de urgenţă subiectul unei analize în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi să se lase cu o investigaţie mai complexă, cu stabilirea şi a unor alte vinovăţii şi, bineînţeles, cu demiteri sau demisii. Căci, cum a fost posibil ca aşa ceva să se întîmple? se întreabă mulţi. Prostia nu e a lui Baranga, care nu a reuşit nici să-şi dea bacalaureatul, dimpotrivă, e a celor care i-au dat diplome peste diplome şi mai departe i-au deschis uşile cele mai secrete ale puterii. Cum a absolvit Universitatea Ecologică Bucureşti în 2008, la 41 de ani, fără o diplomă de bacalaureat validă, pentru că n-a reuşit să treacă niciodată acest examen? Mai ales, cu bac sau nu, cum a ajuns numai peste un an director adjunct la ORNISS? Apoi, cine l-a recomandat ca, după încă un an, în noiembrie 2009, să fi absolvit clubul ”select” al Colegiului Naţional de Apărare şi, după încă doi ani, să se poată mîndri cu titlul de ”doctor în management”? Mai mult, culmea neputinţei sistemului, la şapte ani după absolvirea unei universităţi ”private” şi fără să fi avut ”Bac”-ul, Baranga a devenit membru în Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior, adică tocmai insituţia care în România acreditează şi evaluează facultăţile şi universităţile! Este un exemplu al modului ]n care, din aproape în aproape, în România o uşă se deschide spre alta, fără niciun control şi fără vreo competenţă necesară, dacă cunoşti sau mituieşti portarul.

Laurenţiu Baranga n-a fost un superman, ci sistemul, inclusiv cel de securitate naţională, se dovedeşte a fi extrem de corupt, de slab şi de viciat. Baranga, un afacerist de nivel mediu din Rîmnicu Vîlcea, începînd ca ”buticar” în comerţul mărunt, care a continuat cu instalarea unei televiziuni prin cablu în orăşelul Băbeni, afacere pe care a vîndut-o şi s-a băgat în prelucrarea lemnului, patron al SC Haty – SRL din Râmnicu Vîlcea, preşedintele Filialei judeţene a Patronatului Român şi dealer Hyundai nici nu visa să ajungă unde a ajuns, cînd a  ”răsărit” steaua lui pe firmamentul serviciilor secrete.

În 2011 şi-a dat doctoratul, la doi ani după ce a ajuns director adjunct la ORNISS, la Univesitatea ”Valahia” din Tîrgovişte, unde, coincidenţă sau nu, preda şeful său, prof. univ. dr. Marius Petrescu. În 2012, a ajuns şef al filialei partidului Forţa Civică în judeţ şi candidat la Senat al partidului lui MRU (candidînd pe aceleaşi liste şi la europarlamentarele din 2014). Un fel de ”afacere între agenţi”, cum a şi fost numită situaţia în presa locală, care dealtfel contesta situaţia creată, prin care un om din sistemul de securitate naţională, director adjunct al ORNISS, se afla pe listele unui partid. La vremea respectivă, Laurenţiu Baranga susţinea că relaţia sa cu Răzvan Ungureanu ”este strict academică”, se cunosc de la ”diferitele noastre simpozioane, la care am participat împreună, în diferite ocazii”. O altă incompatibilitate sesizată la vremea respectivă presei vîlcene era şi aceea că Laurenţiu Baranga avea normă întreagă şi era în conducerea Facultăţii de Ştiinţe Economice de Universitatea ”Titu Maiorescu” din Tîrgu Jiu, fiind în continuare şi director adjunct la ORNISS. Fără ca vreodată, în situaţiile de mai sus, Agenţia Naţională de Integritate, atît de atentă în alte cazuri, să fi observat vreo incompatibilitate.

Conform dispoziţiilor Legii Securităţii Naţionale, salariaţii din sistemul de securitate naţională nu pot face politică sau nu pot face parte din organizaţii secrete. Pentru vîlceni nu era un secret că Baranga e mason şi membru al Lions Clubs District 124 România. Cît despre natura relaţiilor lui doar ”academice” cu Mihai Răzvan Ungureanu, nu pot să nu observ că în 2012, cînd candida la Senat şi MRU îi lansa personal campania, Corina Vinţan, fosta purtătoare de cuvînt a acestuia încheiase prin firma sa de PR un contract de o jumătate de million de euro cu OLTCHIM, care nu mai avea bani pentru materiile prime şi pentru plata angajaţilor. Dar directorul de atunci al combinatului, Constantin Roibu, mason şi el, a scos banii, aşa cum alţii, de peste tot, i-au deschis lui Laurenţiu Baranga toate uşile, pînă la şefia controlului spălării banilor, inclusiv pe aceea a ORNISS-ului, instituţia care în România ”organizează evidenţa listelor şi a informaţiilor secrete de stat”, inclusiv a secretelor NATO. Halal ţară, mişto aliat!