DOCUMENT  FARSĂ ÎN PARLAMENT / Un proiect de lege al regimului Iohannis taie pensiile securiştilor vinovaţi pentru crime împotriva umanităţii, deşi nu e condamnat niciunul. Restul rămîn cu ele

Proiectul de lege discutat în Parlament la începutuul acestei săptămîni se suprapune peste dispoziţiile Legii 10/2016, promulgată tot de preşedintele Iohannis, care priveşte ”stabilirea plăţii unor despăgubiri în sarcina persoanelor condamnate definitiv pentru săvîrşirea unor fapte împotriva persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instaurată la data de 6 martie 1945”. Dar nu contează. În capania electorală merge orice!

În variantă liberală, lista ”torţionarilor comunişti” e albă

Iarăşi o farsă în Parlament. Bineîmţeles, cu iz electoral: li se taie pensiile ”torţionarilor găsiţi vinovaţi pentru crime împotriva umanităţii”. Dar, după moartea celor doi deja condamnaţi (Vişinescu şi Ficior), în această situaţie nu mai e nimeni. Şi e greu de crezut că va mai fi cineva în această situaţie. Pentru a proba o crimă, e nevoie de cadavru, de victimă. Ori, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc tocmai a renunţat la orice investigaţii arheologice care ar putea proba, prin găsirea victimelor, a osemintelor celor împuşcaţi sau morţi în lagăre şi închisori, eventuale dosare privind săvîrşirea crimelor împotriva umnaităţii. Aşa că, pentru a ascunde ”mizeria sub preş”, s-a adus în discuţie acest proiect de lege, perfect inutil, pentru că nimeni nu se mai încadrează în prevederile sale, în condiţiile în care pînă şi dosarul Revoluţiei s-a reîntors la Parchet şi e greu de crezut că va fi finalizat înainte ca oricare dintre posibilii inculplaţi să intre şi ei în pămînt.   

”Iniţiativa legislativă” acum în discuţie a fost lansată în vară, pe 30 iunie, în contextul unui mic scandal, anume îndepărtarea de la IICCMER a lui Gheorghe Petrov, şeful grupului de arheologi care, de cinsprezece ani, coordona săpăturile pentru găsirea victimelor comunismului. Aşadar, ”iniţiativa legislativă”, de fapt se suprapune pe Legea 10/2016, promulgată  de preşedinte şi în funcţiune, care nici ea, la fel ca noua propunere, n-a produs niciun efect, pentru că nu s-a plătit pînă acum niciun leu ca ”despăgubiri în sarcina persoanelor condamnate definitiv pentru săvîrşirea unor fapte împotriva persoanelor persecutate din motive politice”, pentru simplul motiv că n-au mai existat asemenea condamnări,  

Pentru a arăta că ”dracul nu e chiar aşa de negru” şi a ascunde situaţia de fapt, anume  decizia regimului Iohannis de a renunţa cu totul la investigaţii de facto privind trecutul criminal comunist, liderul deputaţilor liberali, Florin Roman, altfel un om rezonabil şi cu totul bine intenţionat, a fost ”scos la înaintare”: el afirma că va depune peste o săptămînă la Parlament , ”în sesiune extraordinară” un proiect de lege, potrivit căruia nu vor mai beneficia de pensie de serviciu foştii torţionari ai regimului comunist ”pentru că nu mai vrem ca un fost comandant de puşcărie comunistă să meargă acasă cu 75.000 de lei şi să le rîdă în nas celor pe care i-a torturat în închisorile comuniste”.

Zis şi făcut – dar proiectul, care prevedea că pe listă ”se vor număra directorii închisorilor comuniste şi cei care au primit sentinţe definitive de crime împotriva umanităţii” nu are obiect, nu mai e niciun proces pe rol care să privească ”crime împotriva umanităţii” şi nici nu va mai fi, pentru simplul motiv că făptuitorii au murit de moarte bună, cu pensiile încasate, consumate deja sau lăsate moştenire odraslelor.  

Deconspirarea Securităţii nu produce nicio consecinţă 

Acum, prin reîntoarcerea la Procuratură a ”dosarului Revoluţiei”, în care au fost puşi sub acuzare Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu, pe lîngă mulţi alţi şefi din Armată, Securitate şi Miliţie pentru infractiuni contra umanităţii, lista posibililor subiecţi ai legii a devenit albă. Aşa încît, ca multe altele, dezbaterile Parlamentului la această lege, anunţate pentru această săptămînă, sînt (ca atîtea altele) sterile şi fără sens

Cu totul alta ar fi fost situaţia dacă deputaţii din comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi pentru muncă ar fi adoptat luni, 12 octombrie, un raport comun la acest proiect de lege, care are ca obiect de reglementare completarea art.71 din Legea nr.223/2015 a pensiilor militare, care să prevadă că încetarea acordării acestor pensii nu-i cuprinde doar pe cei care ”au făcut parte din aparatul represiv al regimului comunist, au săvîrşit infracţiuni contra umanităţii şi au fost condamnaţi printr-o sentinţă definitivă”, ci şi pe ofiţerii de securitate care, tot printr-o sentinţă definitivă, au fost stabiliţi, în urma unei acţiuni în justiţie a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că au săvărşit în decursul carierei lor militare acte care au încălcat drepturile şi libertăţile omului. Pentru că, în prezent, activitatea de deconspirare dusă de CNSAS e una la fel de sterilă – celor deconspiraţi ca lucrători ai Securităţii sau colaboratori nu li se întîmplă nimic, în afară de faptul că numele lor sînt publicate în Monitorul Oficial şi pe site-ul instituţiei. Slabă consolare pentru sutele de mii de victime ale comunismului.

Dar, de fapt, de pensiile securiştilor nu se atinge nimeni. De ce? Sînt prea mulţi şi prea puternici. Deşi nu se vede, sînt la putere – direct, sau prin moştenitorii lor.

Pensiile foştilor securişti costă un milion de voturi

De ce proiectul aflat în discuţia Parlamentului acum nu-i conţine şi pe securiştii dovediţi că au ”făcut poliţie politică”? Pentru că, la o cercetare fie şi de suprafaţă a carierei lor, pensionarii Securităţii ar fi toţi în această situaţie, iar în Asociaţia Cadrelor în Rezervă şi Retragere din sistemul de securitate naţională (adică, din fosta Securitate, căci numai o mică parte dintre aceştia sînt numai şi numai pensionari din SRI, SIE sau ”doi şi-un sfert”) ei sînt în număr de aproape 200.000. Între toţi există un puternic sentiment de solidaritate ”de castă” şi de niciunul nu se poate atinge nimeni, fără reacţia întregii ”structuri”.

În 2008 am propus pentru prima oară adoptarea unui proiect de lege care să ”taie” pensiile foştilor securişti. Am mai încercat, anul trecut în iulie 2019, cînd de la Periprava i-am transmis primului ministru Viorica Dăncilă, care constituise „Comitetul Interministerial pentru combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi discursului de ură”, al cărui rol era elaborarea „Strategiei Naţionale” din acest domeniu, o scrisoare deschisă în care îi atrăgeam atenţia că nu există nicio legislaţie adecvată şi cu atît mai puţin o ”strategie naţională” în ceea ce priveşte totalitarismul comunist din România. Argumentam atunci că ”s-ar lăsa senzaţia că, în schimb, comunismul, care s-a bazat în mod fundamental şi programatic pe ura de clasă stă bine mersi, de parcă ar fi doar un vis din care nu ne trezim încă şi nu o realitate istorică, în care s-au săvîrşit crime şi orori la fel de mari precum cele fasciste”. Inutil să spun că n-am primit niciun răspuns la această solicitare, urmată de propuneri concrete. Nu cred că acum lucrurile vor sta altfel...

…deşi vin alegerile. Tocmai din acest motiv, s-a şi născut acest proiect, de fapt mort în faşă, o ciorbă reîncălzită la focul electoral, pentru ca liberalii să arate ceva propriului electorat de dreapta. În realitate, atît şeful deputaţilor liberali, cît şi preşedintele Iohannis nu pot promova de fapt vreun proiect de lege prin care s-ar atinge, în realitate, şi de pensia măcar a unui singur fost ofiţer din Departamentul Securiăţii Statului, pentru că ar pierde un milion de voturi – este vorba atît de foştii securişti, cît şi de membrii familiior lor.

În realitate, securiştii iau de şapte ori cît pensia victimelor lor

În privinţa condamnării criminalilor regimului comunist, în România justiţia a rămas oarbă în primele două decenii şi jumătate de la Revoluţie. Atît torţionarii, cît şi victimele regimului comunist au rămas într-un con de umrbră. Parlamentul a fost multă vreme mut în legătură cu subiectul crimelor comunismului, în afara acelei patetice şi inutile ”condamnări a comunismului”, declarat fără vreo consecinţă legală drept ”ilegitim şi criminal” de către preşedintele Băsescu, în decembrie 2006. Fără nicio consecinţă, în afară de faptul că, fiind un critic al formalismului acestei acţiuni, am fost înlăturat de la conducerea IICCMER şi înlocuit tocmai cu echipa lui Vladimir Tismăneanu, artizanul acţiunii de imagine a lui Băsescu, singurul informator care a avut tupeul să-i condamne pe cei cărora le adresa rapoartele.

Nici acum lucrurile nu stau diferit. Regimul Iohannis vrea să dea tot o lovitură de imagine, prin anunţul pompos al tăierii pensiilor militare a foştilor toţionari, ”vinovaţi de crime împotriva umianităţii”, deşi, o repet, nu e nimeni în această situaţie, ceea ce demonstează în sine inutilitatea acestei legi, care în afara demagogiei electorale, nu schimbă cu nimic situaţia: foştii torţionari îşi încasează liniştiţi pensiile, care în medie sînt mai mari de şapte ori decît cele ale victimelor, adică foştii deţinuţi politici.  

Dacă doreau să facă într-adevăr ceva, parlamentarii liberali ar fi putut să reia şi să promoveze un proiect de lege pe care l-am depus la Cancelaria Primului Ministru, dar l-am făcut şi public (nu în amănunt însă) în 2008. În urma rezultatului alegerilor, cînd partidul lui Băsescu (acum parte a celui liberal) a cîştigat, proiectul (vezi în fotocopie) nu a mai fost reluat, cu toate insistenţele mele, de nimeni. Deşi prevede o chestiune de bun simţ - anume ca activiştilor de partid, magistraţilor, foştilor ofiţeri şi colaboratori ai Securităţii, stabiliţi ca atare prin decizia definitivă a unor instanţe de judecată în urma demersurilor CNSAS şi în sarcina cărora s-a reţinut că au săvîrşit acte de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului, să li se retragă pensia militară sau specială şi să primească o pensie calculată la corespondentul cleia primite pentru salariul minim pe economie. Pentru că atît merită...