Ion Cristoiu: 2020. Învinşi şi învingători în Pandemie. Azi: AUR a produs una dintre cele mai mari surprize postdecembriste

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că surpriza absolută a alegerilor parlamentare din 6 decembrie – intrarea AUR în Parlament- a fost generată de pandemie, care, pe fondul restricţiilor şi a atitudinii ciocoieşti a regimului Iohannis, i-a determinat pe mulţi dintre români să-şi exprime mânia la vot şi nu printr-o revoltă spontană.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Indiscutabil, evenimentul numărul unu al anului şi unul din evenimentele spectaculoase ale celor 30 de ani de postdecembrism rămîne intrarea în Parlament, cu un scor de aproape 10%, a unui partid absolut necunoscut în spaţiul public pînă la anunţarea exit-pollurilor din seara lui 6 decembrie 2020: Alianţa pentru Unirea Românilor, prescurtat AUR. Sesizat de Rareş Bogdan, care avea acces la sondaje nedate publicităţii, dar şi de semnalele venite dinspre Internet (Cora Muntean, redactor şef al cristoiublog.ro, mi-a atras atenţia că orice postare a liderului George Simion e urmărită de un număr uriaş de români), i-am luat un interviu lui George Simion la cristoiuTv. Ulterior Marius Tucă l-a invitat la emisiunea sa de la Aleph News. Dacă prin interviul luat de mine, George Simion beneficia în premieră de atenţia unui lider de opinie, prin dialogul cu Marius Tucă, George Simion era prezent, în premieră, pe o televiziune din prim plan. După interviu, care mi-a dat ocazia să descopăr un politician cu carismă, dar şi cu o viziune bine definită asupra lumii şi vieţii, lucru rar în deşertul de personalităţi de pe scena noastră politică, am vorbit entuziast unor confraţi din presă despre George Simion, profeţind că va fi marea surpriză a scrutinului din 6 decembrie 2020. Nu e nevoie – cred – să dezvălui scepticismul lui care era întîmpinată profeţia mea. Cum eram la telefon, nu-i vedeam interlocutorului mimica, dar îi bănuiam zîmbetul uşor ironic, dacă nu chiar ducerea degetului la tîmplă, pentru a sugera c-am luat-o razna.

Şi-a venit seara de 6 decembrie 2020, seara anunţării exit-poll-urilor:

PSD – 30,5%

PNL – 29.0%

USR-PLUS – 15,9%

UDMR – 5,7%

AUR – 5,2%

PRO România – 5%

PMP – 5%

Un partid absolut necunoscut pînă la scrutin, AUR, intra în Parlament.

 Doar prin calcularea voturilor din ţară.

 Partidul era puternic în diaspora. Se aştepta o mărire a scorului.

Rezultatele numărătorii oficiale a sporit şi mai mult uluirea.

AUR obţinuse la Senat 9,17% din voturi, iar la Camera Deputaţilor, 9,08% din voturi.

Două partide de mare vizibilitate în perioada anterioară scrutinului – PMP şi ProRomânia – conduse de vedete ale scenei politice, Traian Băsescu, în cazul PMP, şi Victor Ponta şi Călin Popescu Tăriceanu, în cazul pro România, nu trecuseră pragul de 5%, al intrării în Parlament.

Un partid necunoscut, condus de un politician necunoscut (George Simion avea o oarecare faimă doar ca activist civic), surclasase două partide celebre, conduse de personalităţi celebre.

M-am uitat pe statistica alegerilor parlamentare din 1990 pînă în 2020. Niciodată pînă acum România n-a cunoscut o asemenea surpriză:

Victoria unui partid absolut necunoscut pînă la scrutin.

Au fost surprize în cazul fiecărui scrutin. Ele ţineau însă de rezultate spectaculoase obţinute de partide cunoscute cu mult înainte de alegeri:

PSD, PDL, PNL, UDMR, PRM, PUNR.

În nici un caz un partid necunoscut n-a obţinut aproape 10% la prima participare la un scrutin.

După anunţarea rezultatelor, publicişti, sociologi, politicieni s-au precipitat să caute cauzele. Din nefericire, explicaţiile raţionale au fost împinse în plan secund de o campanie de diabolizare a Alianţei pentru Unirea Românilor. Naţionalist extremistă, legionară, habotnică, penală, conspiraţionistă. Unul dintre motive ţine de vanitatea marii prese. Deşi candidaţii AUR nu beneficiaseră de prezenţe la televiziunile de ştiri şi pe site-uri, cum se întîmplase cu cei ai partidelor cunoscute, parveniseră în Parlament. Rataseră intrarea în Parlament Victor Ponta şi Călin Popescu Tăriceanu.

Intrase în schimb Diana Şoşoacă!

Să mori nu alta!

Un alt motiv al antipatiei presei ţine de parale. Partidele tradiţionale plătiseră bani grei ca să fie luate în seamă de televiziunile de ştiri şi de site-uri. AUR nu dăduse un sfanţ. Se înţelege că presa tradiţională încerca un fel de jenă. Îi şi vedea pe cei de la partidele tradiţionale bătîndu-i obrazul.

Cauzele momentului numit AUR sînt multe şi complexe.

Dintre acestea eu mă voi opri asupra unei singure cauze, pe care o consider crucială în victoria AUR:

Pandemia.

Fără Pandemie, AUR n-ar fi intrat în Parlament. Ba chiar cutez să spun, ar fi obţinut un scor pe care nimeni nu l-ar fi luat în seamă.

Cum şi prin ce a contribuit Pandemia la victoria AUR?

1) Prin renunţarea la anticipatele din vară, ţinute în condiţii normale. Abia prin ţinerea alegerilor în 6 decembrie 2020 s-au creat condiţiile surprizei numite AUR.

2) Prin apariţia fenomenului numit de mine Presa miluită. Iniţiativa Guvernului PNL de a milui presa cu un bacşiş consistent sub pretextul Campaniei pentru respectarea restricţiilor a dus la decredibilizarea presei în materie de tratare a Pandemiei. Românii, considerînd (nu totdeauna pe drept) că presa minte, s-au dus pe Internet. Şi aici au dat peste AUR. AUR a dus o campanie excepţională pe Internet. O campanie care a ţinut cont de cîteva note ale presei pe Internet:

Să lase impresia de presă subversivă, underground, care publică adevăruri cenzurate în presa mare.

Să folosească transmisia live de evenimente create dinadins, cu misiunea de a sări în ochi prin violenţă.

Să abordeze violent, extremist chestiunile controversate ale momentului.

3) Prin lepădarea PSD-ului condus de Marcel Ciolacu de politica tradiţională a PSD: naţionalismul, cultivarea familiei, sprijinirea Bisericii.

Renunţarea la temele tradiţionale, dar mai ales la violenţa atacurilor la adresa Guvernului şi a lui Klaus Iohannis, a făcut ca o parte a electoratului să se îndrepte către AUR. Partidul lui George Simion şi Claudiu Tîrziu îşi asumase atitudini părăsite de PSD şi de celelalte partide de Opoziţie. Mult mai important, din teama de a nu fi acuzat că zădărniceşte lupta împotriva Pandemiei, PSD n-a luat poziţie faţă de încălcările libertăţilor de către regimul Klaus Iohannis.

Rolul Opoziţiei, al Opoziţiei violente, a fost preluat de AUR. Toţi cei nemulţumiţi de încălcarea drepturilor individuale, de cenzurarea îndoielilor privind Pandemia, şi-au găsit în campania AUR pe Internet satisfacţie. În timpul Pandemiei, regimul Klaus Iohannis s-a remarcat printr-o aroganţă ciocoiască unică în felul ei în postdecembrism. Dispreţul făţiş al lui Klaus Iohannis faţă de români, trataţi ca nişte slugi, sfidarea Constituţiei, apărarea unui Guvern corupt şi incompetent, cereau o reacţie violentă a PSD. PSD a dus însă o politică de Opoziţie cu mănuşi. I-a luat locul AUR. De altfel, cercetările arată că PSD ar fi avut 40% dacă se manifesta ca un partid de Opoziţie.

Diana Şoşoacă mi-a spus într-un interviu luat de mine la Aleph News că AUR a fost strigătul de mînie al naţiunii faţă de călcarea cu bocancii a sufletului românesc.

Ipostaza asta a dus la victoria AUR în alegeri.

Victoria la scrutin n-a fost a unui partid.

A fost victoria unei stări de spirit.

Mînia populară care s-a exprimat la vot şi nu printr-o revoltă spontană.

De la mînie pînă la politică mai e însă drum lung.

Dacă nu-l face, AUR va avea soarta tuturor emoţiilor colective din România. Va lăsa locul altei emoţii.

P.S.: Având în vedere că cele şapte zile de penalitate au trecut, din seara aceasta <Jurnalul meu video> poate fi urmărit pe canalul de YouTube cristoiuTv”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro