Ion Cristoiu: 2020. Învinşi şi învingători în Pandemie. Azi: Învingător e Marcel Ciolacu. Nu neapărat şi PSD

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că obţinerea unui scor de 30% la alegerile parlamentare din 6 decembrie este un succes al lui Marcel Ciolacu, în urma măsurilor de reformare a partidului, dar mai ales în condiţiile excepţionale ale anului 2020, condiţii care s-ar putea să nu se mai repete şi în 2024, când vom vedea dacă social-democraţii sunt condamnaţi să rămână sau nu la scorul obţinut anul trecut.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„În aprecierea rezultatelor obţinute de partide la scrutinul din 6 decembrie 2020, am folosit, pentru serialul 2020. Învinşi şi învingători în Pandemie, ceea ce am numit raportarea şi la altceva decît la rezultat. În cazul alegerilor locale, PNL s-a mulţumit să se raporteze doar la rezultat. Ca urmare, PNL a fost lovit de o beţie de pe urma succeselor, de fapt, a unor false succese, ceea ce a făcut ca partidul să piardă la parlamentare: n-a întreprins nimic pentru a corecta erorile din campania pentru locale.

Aprecierea rezultatului trebuia să ţină cont de multe alte elemente: compararea cu toate rezultatele de la alegerile din postdecembrism, luarea în calcul a obiectivelor asumate de un partid, stare de luptă a partidului.

Dacă luăm în calcul toate aceste elemente, putem proclama pe Marcel Ciolacu drept marele învingător al alegerilor din Pandemie.

Pe Marcel Ciolacu.

Asta nu înseamnă că şi PSD.

Afirmaţia, niţel derutantă, are nevoie, pentru a fi înţeleasă, de trecerea în revistă a conducerii PSD de către Marcel Ciolacu. Imediat după al doilea tur, într-un Comitet Naţional Executiv, preşedinta PSD Viorica Dăncilă şi-a dat demisia. Preşedinţia interimară a partidului a fost preluată de Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor. Puţină lume ştie că Marcel Ciolacu avea în momentul preluării o concepţie clară despre ceea ce trebuia să se întîmple cu PSD.

Şi anume că PSD nu mai are încotro:

Trebuie să devină pe placul Puterilor Garante.

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 au coborît PSD de la 45%, cît avusese la alegerile generale din 11 decembrie 2016, la 22,50%. La o adică, nu atît scorul conta, cît mai ales întreaga situaţie a PSD. Sub conducerea lui Liviu Dragnea, din ianuarie 2017 pînă în mai 2019, PSD devenise un partid nefrecventabil în Uniunea Europeană. Pe plan intern, printr-o Diversiune abilă, meşterită de Sistemul Instituţiilor de forţă, PSD fusese redus la eticheta de Ciumă Roşie. Nu e cazul să demontăm aici mecanismele prin care partidului i se pusese o etichetă incorectă, fie şi pentru că PSD n-avea nici o legătură cu demult răposatul PCR. Important rămîne că scorul catastrofal de la europarlamentare îşi avea explicaţia şi în administrarea catastrofală a ţării. PSD schimbase în doar doi ani doi premieri prin Moţiune de cenzură împotriva propriului Guvern, promovase în posturi cheie mulţi neaveniţi. În postdecembrism, PSD fusese acuzat de multe rele. Niciodată nu fusese criticat pentru proastă administrare a ţării. Era limpede că presiunea de pe plan intern avea nu doar complice, dar şi factor determinant, presiunea de pe plan extern. Părea că în Cancelariile Puterilor Garante, acolo unde, ca întotdeauna în Istorie, se hotărăşte soarta unei ţări ca România, se luase decizia dispariţiei PSD. Experienţa Liviu Dragnea (un partid care cîştigase zdrobitor alegerile parlamentare tindea către politica de tip Victor Orban) nu mai trebuia repetată. Pentru acest obiectiv lucra Sistemul Instituţiilor de forţă, condus de Klaus Iohannis. Evoluţia evenimentelor a arătat că aceasta era Operaţiunea. A venit condamnarea şi arestarea lui Liviu Dragnea, care n-avusese prevederea să nu-l prindă momentul în fruntea PSD.

Au urmat pierderea Guvernului şi mai apoi pierderea prezidenţialelor în chip ruşinos. Operaţiunea de desfiinţare a PSD sau mai precis concretizarea Planului extern (avîndu-l ca şef de proiect pe Klaus Iohannis) prevedea organizarea de alegeri anticipate în vară şi tot în vară de alegeri locale. Totul părea a merge ca un ceasornic. Klaus Iohannis reuşise ceea ce nici un preşedinte postdecembrist nu reuşise. Să declanşeze mecanismul alegerilor anticipate.

Din nenorocire pentru Klaus Iohannis, a venit Pandemia.

Şi toate planurile lui Klaus Iohannis s-au dus dracului.

Printre acestea se număra şi înfrîngerea catastrofală a PSD la alegerile anticipate. PSD-ului i se prevedea un scor umilitor. Se înţelege că asta ar fi însemnat sfîrşitul PSD. Marcel Ciolacu ar fi fost dat jos. Ar fi urmat o bătălie acerbă pentru şefia partidului. Concomitent, o parte însemnată din partid ar fi mers la Pro România. Mulţi parlamentari ar fi mizat pe PNL. Din fericire pentru Marcel Ciolacu alegerile anticipate nu s-au ţinut. Abia pe 6 decembrie 2020 au avut loc. Au fost amînate şi alegerile locale, pentru 27 septembrie 2020. Criza sanitară, dublată de Criza de comunicare a PNL, au făcut ca Guvernarea PNL să se erodeze dramatic pînă pe 6 decembrie 2020. Pandemia a lucrat în favoarea lui Marcel Ciolacu.

Marcel Ciolacu n-a stat cu mîinile în sîn.

La finele lui august a obţinut şefia PSD şi a promovat, pe bază de Moţiune, o echipă de oameni care îi era apropiată, dar şi capabilă, în frunte cu Vasile Dâncu, să schimbe imaginea partidului. Moţiunea de la Congresul Extraordinar pe baza căreia Marcel Ciolacu a obţinut victoria propunea o adevărată Revoluţie în PSD. Prin eliminarea oricărei forme de suveranism, de naţionalism, prin trecerea în plan secund a pensionarilor şi a politicii de pomeni electorale, prin pledoaria pentru concretizarea tezelor privind Justiţia promovate de Uniunea Europeană, PSD a devenit frecventabil pentru marile cancelarii. Alegerile locale au adus PSD un scor bun, deşi teoretic electoratul tradiţional al PSD nu s-a mai regăsit în programul partidului. Pentru alegerile din 6 decembrie 2020, Marcel Ciolacu a impus o listă de candidaţi superioară în planul imaginii europene celei propuse de PNL. A fost cea mai riscantă acţiune a lui Marcel Ciolacu. Baronii locali puteau boicota partidul. Pandemia l-a salvat din nou pe Marcel Ciolacu. Prezenţa scăzută la vot a favorizat partidele cu structuri în teritoriu. La o asemenea prezenţă era normal ca PSD să obţină aproape 30%. În postdecembrism, cel mai mic scor obţinut de PSD a fost cel de la alegerile din 3 noiembrie 1996: aproximativ 22% din voturi. Un scor explicabil prin povara celor şase ani de putere PSD-istă. După doisprezece ani de putere PSD-istă, te-ai fi aşteptat ca la 6 decembrie 2020, PSD să obţină mai puţin de 22%. Scorul cel mai mare al PSD a fost obţinut în decembrie 2016: 45% din voturi. Ar fi o imensă greşeală să raportăm acest scor, unic în felul său, la scorul din 2020. Marcel Ciolacu a mai luat o decizie riscantă. A mers cu PSD în alegeri fără alianţele tradiţionale. O decizie riscantă, pentru că alte partide de Stînga puteau lua voturi de la PSD.

Pandemia a lucrat în favoarea lui Marcel Ciolacu şi prin intrarea AUR în Parlament. AUR a preluat toate temele tradiţionale ale PSD abandonate de Marcel Ciolacu. Astfel asupra AUR s-au concentrat toate acuzaţiile aduse PSD-ului condus de Liviu Dragnea. În aceste condiţii, PSD şi-a adîncit imaginea de partid european, corespunzător cerinţelor marilor puteri.

După alegeri Marcel Ciolacu a făcut mare caz de dreptul PSD de a propune premierul desemnat. A fost un joc electoral. În realitate, lui Marcel Ciolacu nici nu i-a trecut prin cap să ajungă acum la guvernare. Obiectivul său a fost de a obţine un scor bun în condiţiile unei schimbări la faţă a PSD. Cu acest scor, PSD, avantajat şi de calitatea noilor parlamentari şi de renunţarea la alianţe, poate acţiona în Opoziţie ca o maşinărie antiguvernamentală. Mai ales că prin scorul de la alegeri PSD e partidul cu cel mai puternic grup din Parlament. Majoritatea parlamentară de Centru Dreapta e alcătuită din trei grupuri parlamentare. Nici unul dintre acestea nu-l egalează pe cel al PSD. Dacă majoritatea parlamentară se poate destrăma, lăsînd fiecare partid pe cont propriu, grupul parlamentar al PSD rămîne mai departe cel mai puternic.

Se poate spune că Marcel Ciolacu a avut noroc cu carul. 2020 i-a adus drept cadoul şi pierderea alegerilor de către Gabriela Firea. Cu o Gabriela Firea realeasă, viaţa lui Marcel Ciolacu la şefia PSD n-ar fi fost prea uşoară.

30% e un succes al lui Marcel Ciolacu. Da, dar ajutat de condiţiile excepţionale ale lui 2020. Nu cred că aceste condiţii se vor repeta la alegerile din 2024. Va fi mai mult decît interesant de urmărit dacă PSD, cu noua înfăţişare, va reuşi să sară acest prag.

 Deocamdată, creşte AUR.

 Operaţiunea de schimbare la faţă a PSD a fost un succes pentru Marcel Ciolacu. Clasarea pe primul loc la scrutin a consolidat puterea lui Marcel Ciolacu în PSD şi asupra PSD. De acum încolo el poate continua reformarea PSD. Întrebarea e dacă prin această reformă PSD nu e condamnat să rămînă la 30%. În aceste condiţii, Învingătorul e Marcel Ciolacu. Nu însă şi PSD”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog