Ion Cristoiu: 2022: Evenimente care au făcut Istorie şi Evenimente care au fost simple plesnitori mediatice

An de an, în săptămîna de după Crăciun, poate şi pentru că Istoria a petrecut şi ea de sărbători şi, cu burta plină fiind, n-are nici un chef de muncă, se fac topuri.

Topuri şi iar topuri.

În fiecare an, şi eu am făcut, spre publicare, topuri ale evenimentelor interne şi internaţionale. Pentru fiecare top am avut nevoie de documentare. Şi, mai ales, am avut nevoie de o documentare despre efectele fiecărui eveniment asupra vieţii social-politice.

Am mai scris în cîteva rînduri că deosebirea dintre Istoricul clipei care e ziaristul şi Istoricul pur şi simplu care e Istoricul stă în timpul cînd scrie despre Evenimente. Istoricul clipei scrie despre evenimente în desfăşurare. Noi toţi, ca şi ziariştii, de altfel, stăm înghesuiţi pe coaja de nucă numitul Prezent în rîul de munte care e Istoria. Rîul de munte curge năvalnic şi, mai ales, curge urmînd cotiturile imprevizibile ale malurilor. La fel şi Istoria în care noi plutim în derivă convinşi că navigăm. În orice moment Rîul de munte care e Istoria se poate prăvăli într-o cascadă. Istoricul clipei e condamnat să nu vadă mai departe de Prezent. Istoricul, în schimb, are avantajul că ştie deja finalul. Din acest punct de vedere, a fi Istoric e cum nu se poate mai confortabil. Scrii despre Războiul Rece ştiind deja finalul: Prăbuşirea comunismului. Şi întregul tău efort se concentrează spre a dovedi – cu documente şi argumente – că era fatală Prăbuşirea Comunismului. Să ni-l imaginăm pe bietul Istoric al Clipei scriind despre Congresul al XIV-lea al PCR. E ferm convins că Nicolae Ceauşescu va face ceva pentru salvarea regimului procedînd la o minimă liberalizare. N-are cum să nu ştie – zice Istoricul clipei – ceea ce toţi românii ştiu şi anume că Regimul s-a blocat într-o rutină periculoasă. Istoricul ştie cum s-a încheiat Congresul al XIV-lea. Fără nici o măsură, fără nici o tresărire de viaţă, într-o rutină mortală. Istoricul clipei n-avea cum să ştie asta.

Am făcut aceste consideraţii pentru a explica uriaşa descoperire avută după ce m-am documentat despre Evenimentele interne şi internaţionale ale anului 2022:

Că multe dintre Evenimentele pe care noi, gazetarii, le-am văzut la vremea desfăşurării lor, ca Evenimente creatoare de Istorie s-au dovedit în materie de impact asupra vieţii simple pocnitori mediatice. Şi că multe dintre Evenimentele care ni s-au părut neînsemnate, incapabile să treacă de hotarele Faptului de viaţă pentru a deveni Fapte istorice au fost, prin impactul lor, veritabile evenimente.

E unul dintre adevărurile pe care le descoperă Istoricul clipei la finele unui an cînd beneficiază şi el de principalul avantaj al Istoricului:

Ştie deja cum s-a încheiat un Eveniment şi cum a influenţat el Istoria anului 2022.

În plan intern, am putea exemplifica prin ceea ce s-a numit Campania de denunţare a plagiatului lui Nicolae Ciucă. Văzînd ferocitatea campaniei dar şi răspunsul pirpiriu al acuzatului, erai convins că Nicolae Ciucă va demisiona din funcţia de premier. Ei bine, nu numai că n-a demisionat, dar a mai şi primit o funcţie pe lîngă cea de premier.

Campania împotriva lui Sorin Cîmpeanu părea în schimb, doar o pocnitură mediatică. Toate datele Scandalului (era vorba de un Îndrumar din anul 2000, descoperirea bătea la ochi, manifestările de protest aduceau cu greu cîţiva piţifelnici veniţi în faţa ministerului ca să-şi bea cafeaua împreună) semnalau că nu se va întîmpla nimic deosebit. Şi, cu toate acestea, Sorin Cîmpeanu a fost forţat să demisioneze.

În plan extern, un eveniment pe care viaţa l-a dezvăluit ca simplă petardă mediatică a fost victoria în alegeri a partidului Fraţii Italiei, condus de Giorgia Meloni.

Cîte lumini nu s-au aprins şi cîte tobe nu s-au bătut!

În Italia a învins un Partid Suveranist! Italia s-a deplasat spre Extrema Dreaptă.

De la investirea Georgiei Meloni ca premier au trecut trei luni.

În aceste trei luni în Italia nu s-a întîmplat nimic din ceea ce anunţau hăuliturile mediatice.

Guvernul birocratului Draghi a schimbat mult mai multe lucruri în Italia decît Guvernul înflăcăratei Meloni.

Un alt adevăr pe care-l descoperă Istoricul clipei la finele anului e cît de tare s-a înşelat scriind din prezentul Evenimentului.

Pe 24 februarie 2022, cînd a izbucnit Războiul în Ucraina, cine-şi imagina că în decembrie 2022 el va continua? Înaintea alegerilor din SUA Istoricii clipei invocau un Tsunami Republican. N-a fost un tsunami. Dacă a fost o adiere.

Cînd Liz Truss a fost investită premier al Marii Britanii cine-şi imagina că va sta nici două luni?

Pe plan intern, cine-şi imagina, la începutul lui noiembrie 2022, că România nu va intra în Schengen? Puterea nu-şi punea întrebarea dacă vom intra sau nu. Îşi punea întrebarea cît de multe şi cît de mari să fie Serbările Istoriei.

Bilanţul evenimentelor dintr-un an făcut la finele anului dă, aşadar, Istoricului clipei posibilitatea de a fi Istoric.

Şi prin urmare de a se da deştept.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro