Ion Cristoiu: A lucra la Castelul Bran e mai interesant decît a lucra la Preşedinţia României

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că obiectivele turistice pot face bani din exploatarea obiceiului şi plăcerii oamenilor de a cumpăra diverse mărunţişuri care să le aducă aminte că au trecut şi ei pe acolo. O reţetă aplicată cu succes de Castelul Bran, care poate deveni astfel un model de succes. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro

“Cînd te apropii, ca mine, de 72 de ani, cei pe care i-ai descoperit şi i-ai lansat îţi apar ca unui învăţător ieşit la pensie şi retras undeva într-un sat din imensitatea Bărăganului sutele de elevi pe care i-a învăţat abecedarul începînd cu acea propoziţie simplă Ana are mere, despre care eu, cel puţin, mă întreb şi acum de ce Ana şi nu Marghioala.

La toate publicaţiile pe care le-am făurit şi le-am condus am avut marea bucurie de a dibui şi lansa ziarişti, publicişti, ba chiar şi poeţi, actori, regizori, prozatori, istorici, cînd vine vorba de revistele de cultură precum Amfiteatru, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului, Teatrul, ABC, Suplimentul literar-artistic al ziarului Azi, Historia, Dosarele Istoriei. Sînt zeci de tineri care, după ce au trecut prin şcoala mea, şi-au luat zborul în lume şi de regulă s-au afirmat ca personalităţi.

Unii au ajuns vedete ale presei postdecembriste, ba chiar şi moguli. Alţii s-au pierdut pe drum. Sînt şi nume care, după ce-au strălucit o vreme pe bolta spaţiului public, au dispărut din prim plan.

Atitudinea lor faţă de mine depinde mai mult de caracter decît de talent.

Unii precum Vladimir Tismăneanu, descoperit şi publicat de mine la pagina Dialectica ideilor de la Viaţa studenţească, pentru originalitatea interpretărilor date marxism-leninismului, mă înjură pe unde apucă şi se leapădă de mine. Alţii, puţini, îşi amintesc de mine prin locurile din presă, din politică, din afaceri, pe unde i-a lăsat viaţa şi mă felicită de ziua mea, dînd curs tradiţiei. De regulă îmi sar în ajutor nu foştii mei elevi, ci jurnalişti şi jurnaliste tinere la al căror destin profesional n-am avut nici o contribuţie.

D-ale vieţii!

Din cînd în cînd trec în revistă, cu cîte cineva, destinele foştilor elevi. Pe unde mai e X, n-am mai auzit nimic de el? sau chiar Mai trăieşte Y, ce s-o fi ales de el? Printre elevii despre care n-am mai ştiut nimic la un moment dat se numără şi Bogdana Păun. A lucrat la Evenimentul zilei din iunie 1992 până în iunie 1995. I-am zis în memoriile mele Fata pe patine cu rotile. Cînd era de serviciu pe ziar se ducea din redacţie în tipografie zuruind pe patine cu rotile. A avut o carieră fulminantă după plecarea de la Evenimentul zilei. Consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu, consilier relaţia cu mass-media al preşedintelui Camerei Deputaţilor. La un moment dat, a dispărut din prim planul vieţii publice. Am întrebat pe un confrate mai tînăr, care ştia despre ea, şi mi-a spus că e şef birou Presă şi purtător de cuvînt al Castelul Bran. Într-adevăr, căutînd pe net am descoperit că toate amănuntele despre Castel, obiectivul turistic numărul unu al României, au fost date presei de Bogdana Păun.

 A vedea ce mai face una dintre elevele mele a fost motivul pentru care am invitat-o la un dialog pe cristoiuTv. N-a fost singurul şi mai ales n-a fost motivul principal. Am invitat-o pe Bogdana Păun, pentru că numai o jurnalistă ca ea îmi putea dezlega una dintre marile mistere ale României din ultimii ani. Într-o ţară în care toate obiectivele culturale se plîng că n-au bani şi că ministerul trebuie să le dea, un muzeu precum Castelul Bran a avut în 2019 un 3,2 milioane euro. Dibuiam că la Castelul Bran se practică intens şi fără milă ceea ce eu am numit, după călătoriile de cunoaştere peste hotare, exploatarea sălbatică a turistului.

Despre ce-i vorba?

Aşa cum am scris de multe ori în notele mele satirice de călătorie puse sub genericul Lumea văzută de un român rupt în fund, un om normal devine altul, net diferit de cel care a plecat la drum, odată ajuns în străinătate. Hrănit şi de propria-mi experienţă, am ajuns la concluzia că o dată devenit turist insul se prosteşte de a binelea. Un moment din această prostire îl constituie nevoia de a se căţăra pe orice înălţime contracost pusă la dispoziţie de industria turistică. Recunosc sincer că n-a exista turn întîlnit în cale în vîrful căruia să nu mă fi urcat la capătul unor scări abrupte şi mai ales la capătul unui preţ în euro.

 Cu adevărat tipic pentru prostirea turistică e nevoia de a cumpăra fleacuri. Eu însumi am acasă un geamantan de aşa zise suveniruri cumpărate din diferite locuri din străinătate, unele de o rară inutilitate.

Interviul acordat de Bogdana Păun, devenită prin căsătorie Balmuş, m-a convins că la Castelul Bran se scot bani din piatră seacă. Din piatră seacă mai întîi ca metaforă. În cadrul interviului Bogdana Păun a vorbit de o veritabilă industrie a suvenirurilor la Castelul Bran:

<Pentru păstrarea vie a amintirilor trăite la Castelul Bran, am deschis pentru vizitatori patru magazine – souvenir unde veţi găsi produse unice, fabricate special pentru cel mai vizitat obiectiv turistic din România. Tematica este variată, poartă sigla Castelului Bran, fac trimitere la istoria noastră, la talentul şi creativitatea producătorilor români, la personaje fantastice, la Contele Dracula. Aceste souveniruri sînt structurate în aşa fel încât să acopere o paletă largă de obiecte, de la jucării din lemn şi pluş, îmbrăcăminte, produse de papetările, la cafea, vin şi obiecte decorative. Le puteţi găsi doar la magazinele noastre situate atît în Parcul Regal, cît şi în Castel sau în Tunelul Timpului>. Magazinele se intitulează Rotonda, Contele, Regina, Oculus.

Despre Contele Bogdana Păun mi-a zis:

<În curtea interioară a Castelului Bran, găsim magazinul «Contele», care oferă vizitatorilor souveniruri şi produse de top, care poartă semnătura unor designeri români recunoscuţi atît în România cît şi peste hotare, cum ar fi Liliana Ţuroiu, Dan Coma, Silvia Mihăilescu. Găsim, astfel, printre altele, obiecte de vestimentaţie, bijuterii, obiecte de pielărie de lux, dar şi colecţia de vinuri a Castelului Bran, «Chateau Bran» semnat Aurelia Vişinescu, din podgoriile de la Dealu Mare>.

Ascultînd aceste amănunte mi-am dat seama că renumitul obiectiv turistic românesc poate fi un exemplu de exploatare turistică nu numai pentru România, dar şi pentru toate ţările lumii. Să iei o sticlă de vin de Dealu Mare şi s-o vinzi la preţ mare sub eticheta Chateau Bran presupune un talent de excepţie în materie de turism.

A scoate bani din piatră seacă la Castelul Bran e şi o realitate, nu numai o metaforă. La castel se vinde un breloc cu o piatră despre care se scrie că e o bucăţică din stînca <incredibil de dură>, care a păstrat aşezămîntul în siguranţă.

Explicaţia uimitoarei transformări a unui muzeu într-o afacerea profitabilă?

Castelul e din 2006 proprietate particulară.

 Se face totul şi pentru atragerea turiştilor. În 2009 Castelul avea 370. 872 vizitatori. În 2019, numărul vizitatorilor era de 885.782. Pentru aceasta între 2009 – 2019 s-au investit 29.456.310 lei, adică 16% din Cifra de afaceri. Cifra de afaceri a crescut de la an la an astfel că în 2019 a fost cu 750 % mai mare decît în 2009. Ce mai încolo şi încoace, un exemplu şi pentru Guvernul României de politică de investiţii ! Prin urmare toţi cei peste o sută de angajaţi ai Muzeului angajaţi îşi pun la lucru zilnic talentul, energia, inteligenţa pentru a putea exploata turistul cît mai sîngeros. Nu întîmplător echipa Castelului a obţinut în 2019 premiul I în Topul Naţional al Firmelor.

Auzind că Bogdana Păun e doar consilier de presă la Castelul Bran cînd eu o vedeam cel puţin consilieră de presă la preşedinţia României, am avut o strîngere de inimă ca în faţa unui eşec de destin. La finele interviului, mi-am dat seama că a lucra la Castelul Bran e mai interesant decît a lucra la Preşedinţia României”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro