Ion Cristoiu: A murit unul dintre fondatorii presei postdecembriste: Horia Alexandrescu

Publicistul Ion Cristoiu îşi exprimă amărăciunea că jurnalistul Horia Alexandrescu, unul dintre părinţii fondatori ai presei democratice postdecembriste, a murit şi nu a apucat să-şi scrie memoriile despre lumea în care a trăit, aşa cum a văzut-o el.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

“A murit Horia Alexandrescu! Vestea am primit-o de dimineaţă, pe telefon, în timp ce mă pregăteam de plecare spre marginea Heidelbergului, pentru a vedea, însoţit de ciceronele Dan Petriţa, român stabilit în Germania, orăşelul pe care l-a constituit pînă în 2013 Baza militară americană de 30.000 de inşi, celebră în toată Europa. Cu clădirile care au alcătuit baza nemţii fac ceea ce ştiu ei mai bine:

Dărîmă şi construiesc altceva în loc.

Ceva mult mai modern decît construcţiile anterioare.

Vestea despre Horia Alexandrescu m-a descumpănit.

Şi nu numai pentru că, dintre mulţi confraţi, Horia Alexandrescu a fost printre cei mai apropiaţi, fără a fi prieteni, deoarece eu n-am prieteni (cu ceva timp în urmă, a început colaborarea la cristoiublog.ro cu o rubrică de sport Tabela de marcaj, iar eu, la schimb, am participat la cîteva emisiuni Cafeneaua politică, făcute de Horia Alexandrescu la tv), dar şi pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva. A fost cel puţin pentru mine o veste despre ceea ce se numeşte o moarte fulgerătoare, atît de neaşteptată încît, poate şi pentru că fiind în străinătate, nici acum nu cred că nu trăieşte şi că nu voi primi un telefon de la el pentru a-mi spune că mi-a trimis tableta. De fapt ca să fiu sincer, nu ştiu de ce a murit, se zvoneşte că de cancer la plămâni, dar dacă e aşa, ar fi trebuit să ne spună, sau cel puţin să se plîngă.

Vorbind cu Marius Tucă la telefon luni seara, i-am mărturisit stupefacţia mea de a constata că moartea lui Horia Alexandrescu n-a tulburat presa din România. Într-un fel tăcerea presei noastre mi-o explic. Numărul jurnaliştilor cu adevărat independenţi s-a micşorat drastic. A crescut urieşeşte numărul jurnaliştilor înregimentaţi din punct de vedere militar şi politic. Acest adevăr e confirmat cu brio de campania de presă angajată împotriva lui Klaus Iohannis. Despre Klaus Iohannis am scris critic preţ de şase ani, cam din primul an al primului mandat. Pentru poziţia mea critică am fost terfelit de presa care azi, în deplină neruşinare, îi descoperă lui Klaus Iohannis slăbiciuni acolo unde pînă mai ieri îi descoperea virtuţi. Ca şi mine, ca şi alţi cîţiva jurnalişti, pe care-i poţi număra pe degete, Horia Alexandrescu nu făcea parte din UMM (Unitatea Militară Media). Explicabil aşadar de ce dispariţia lui Horia Alexandrescu, unul dintre marii noştri jurnalişti, a fost trecută sub tăcere. Mi se pare inexplicabilă şi tăcerea presei independente. E drept, Horia Alexandrescu nu se mai afla în prim planul presei active din România de azi. Da, dar aşa cum îi spuneam lui Marius Tucă, amîndoi căzînd de acord să vorbim despre dispărut în emisiunea de lunea viitoare, după ce mă întorc în ţară, Horia Alexandrescu e unul dintre părinţii fondatori ai presei democratice postdecembriste. Cu Horia Alexandrescu am fost colegi la Scînteia tineretului. Cînd am înfiinţat Suplimentul Literar Artistic al Scînteii tineretului, l-am invitat pe Horia Alexandrescu să ţină cronica de sport. Nu e de mirare că dintre cronicarii sportivi ai momentului l-am preferat pe Horia Alexandrescu. Ulterior, Horia Alexandrescu a cultivat multe genuri gazetăreşti, de la interviu pînă la comentariu politic. După opinia mea, aşa cum susţineam în Jurnalul meu video care anunţa începutul colaborării lui Horia Alexandrescu la cristoiublog.ro, Horia Alexandrescu a dat dovada deplină a talentului său în cronica sportivă. El a pus în cronica sportivă nu numai o cunoaştere remarcabilă a domeniului, dar şi un veritabil talent de publicist. Puţină lume ştie că înainte de 1989 cronica sportivă era printre rubricile care interesau pînă la cel mai înalt nivel. Cum Nicolae Ceauşescu şi Nicu Ceauşescu erau chibiţi ai unor echipe de fotbal, cronica sportivă a lui Horia Alexandrescu era, alături de serialul meu de Istorie a proletcultismului, singurele rubrici pe care trebuia să le trimitem spre aprobare la Secţia de presă a CC al PCR.

După 1989, Horia Alexandrescu a plecat de la Scînteia tineretului, devenită peste noapte Tineretul liber, şi a înfiinţat şi condus multe publicaţii. Rolul său în Istoria presei postdecembriste e cel de părinte fondator al presei democratice mai ales prin disponibilitatea sa de a descoperi şi lansa tineri gazetari, iviţi în postdecembrism. Mulţi dintre cei care sînt azi gazetari de prestigiu s-au format la şcoala Cronicii Române. Lansarea de tineri gazetari ţine de o notă aparte a personalităţii lui Horia Alexandrescu. Lumea gazetăriei e poate cea mai divizată dintre lumile româneşti postdecembriste. Horia Alexandrescu s-a numărat printre puţinii gazetari vedetă care au pledat în scris şi în faptă pentru unitatea gazetarilor români în faţa duşmanilor de tot felul, dar mai ales în faţa statului cotropitor.

După cum am anunţat, voi începe la Aleph News o serie de interviuri de memorii cu personalităţi care au scris istorie în postdecembrism. La capitolul Presă, Horia Alexandrescu figura pe lista mea printre primele locuri.

Horia Alexandrescu a murit.

O dată cu el au murit şi amintirile unui martor al marilor evenimente postdecembriste.

Amărăciunea mea la vestea morţii lui Horia Alexandrescu e şi amărăciunea unui Istoric al clipei care ştie că Horia Alexandrescu nu şi-a scris memoriile.

O dată cu el moare lumea aşa cum a văzut-o el.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro