Ion Cristoiu: Actul adiţional are valoarea unei bucăţi de hârtie igienică parfumată cu care USR PLUS şi-a şters sângele după bocancul dat în gură de PNL

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, prin actul adiţional la Acordul de guvernare, USR PLUS nu a obţinut nici măcar garanţia că proprii miniştri nu vor putea fi revocaţi fără acordul său, şi, în plus, va putea fi ocolit dacă PNL va promova legi pe care USRPLUS nu le susţine.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Demiterea brutală, ostentativ brutală, a lui Vlad Voiculescu de la ministerul Sănătăţii, refuzul premierului Florin Cîţu de a-i anunţa pur şi simplu pe cei care se cheamă parteneri de Guvernare şi, mai apoi, încăpăţînarea de a nu le explica fie şi-n particular de ce l-a demis pe Vlad Voiculescu, s-a constituit într-o lovitură administrată URSPLUS în gură de PNL cu bocancul murdar de noroi.

Lovitura a făcut ca USRPLUS să-i dea borşul, cum se spun în popor, izbucnirii în direct a sîngelui.

Aşa cum am mai scris, actul de forţă al PNL prin intermediul lui Florin Cîţu a constat în încălcarea Acordului de constituire a Coaliţiei care prevedea că fiecare partid îşi desemnează şi-şi demite miniştrii din posturile obţinute în urma negocierilor. În urma acestor negocieri, Florin Cîţu a devenit premier, iar Ludovic Orban, preşedintele Camerei Deputaţilor. În nici un moment de la investirea Guvernului, Grupului parlamentar al USRPLUS nu i-a trăsnit prin cap să se angajeze într-o procedură de demitere a lui Ludovic Orban, invocînd Constituţia. Nu numai în Guvernul de colaborare, cum e cel alcătuit de Coaliţia PNL, USRPLUS şi UDMR, dar şi în orice alt Guvern, premierul nu e altceva decît rezultatul unor negocieri. Între partide sau în interiorul unui partid. Florin Cîţu n-a fost ales de români şi nici n-a fost uns de Dumnezeu în funcţia de premier. A devenit premier în urma unor negocieri. Prin urmare, ajuns la concluzia că vrea să scape de un ministru, premierul se adresează în chip obligatoriu conducerii partidului care a dat ministrul. Florin Cîţu, liderii PNL şi Presa pe cale de a fi din nou Miluită, susţin că premierul are dreptul constituţional de a revoca un ministru fără să întrebe partidul care a dat ministrul respectiv. Ar putea revoca Florin Cîţu un ministru PNL fără să obţină acceptul conducerii PNL? Ludovic Orban, preşedintele PNL, susţine că e dreptul constituţional al lui Florin Cîţu să revoce pe cine vrea. Cum ar reacţiona însă dacă Florin Cîţu ar revoca un ministru PNL fără măcar să-l informeze pe Ludovic Orban?

Ar fi fost greu pentru un om politic, pe deasupra şi premier, să obţină acordul USRPLUS pentru revocarea lui Vlad Voiculescu?

Fireşte că nu.

După demiterea lui Vlad Voiculescu, Presa în curînd miluită (Florin Cîţu a anunţat că vor fi daţi bani presei pentru ca această să sprijine campania de vaccinare!) s-a grăbit să demonstreze că Vlad Voiculescu a fost nu numai un ministru prost, dar şi unul criminal. Judecînd după această presă, care ne-a oferit spectacolul Ioanei Ene Dogiu luptînd umăr la umăr cu Bogdan Chiriac împotriva USRPLUS, al Antenei 3 luptînd umăr la umăr cu Digi 24 împotriva lui Vlad Voiculescu, fiecare clipă care trecea fără ca Vlad Voiculescu să fie demis înseamnă o adîncire a unui dezastru naţional. Dacă ar fi să credem unele publicaţii, Vlad Voiculescu se pregătea chiar să vîndă străinilor Sistemul nostru de Sănătate, cu tot cu TIR-urile ucigaşe ale lui Raed Arafat. Dacă aşa stau lucrurile, oricît de mult ar fi ţinut liderii USRPLUS la Vlad Voiculescu, o întîlnire în care Florin Cîţu le-ar fi prezentat documentele potrivit cărora Vlad Voiculescu era un Pericol Naţional, ar fi convins pînă la urmă pe colegii ministrului să accepte revocarea. Admiţînd că Florin Cîţu n-avea puterea de convingere cerută de împrejurări, cei de la USRPLUS puteau fi convinşi de Klaus Iohannis. De la investirea Guvernului, Klaus Iohannis a intervenit în cîteva rînduri pentru a rezolva disputele din Coaliţie, chemînd la Cotroceni cînd o parte, cînd cealaltă. Poziţia USRPLUS în chestiunea PNRR s-a îndulcit după o întîlnire cu Klaus Iohannis.

Nu s-a întîmplat nimic din ceea ce se cheamă într-o Coaliţie respect, încredere reciprocă, voinţă de dialog.

Unul dintre membrii Coaliţiei, PNL, şi-a asumat o poziţie de Partid Dominant, de Partid Şef, printr-un act de forţă împotriva USRPLUS.

Principalul motiv pentru care a procedat astfel PNL l-a constituit nevoia unei răsturnări a relaţiilor de putere din Cadrul Coaliţiei. Alegerile parlamentare au fost pierdute de PNL. În aceste condiţii, pentru a face un Guvern, PNL a acceptat să împartă Puterea cu USRPLUS şi cu UDMR. De reamintit că timp de un an PNL a fost singur la Guvernare.

A fost singur la o masă gemînd de fripturi.

Alegerile i-au obligat să facă loc la masă şi altor doi flămînzi:

USRPLUS şi UDMR.

Pentru ca Ludovic Orban să obţină postul de preşedinte al Camerei Deputaţilor, PNL a dat USRPLUS toate ministerele aducătoare de bani clientelei politice.

Toată lumea s-a mirat de faptul că, la masa de după alegeri, PNL i-a dat USRPLUS felul doi, el rămînînd doar cu antreul.

PNL a acceptat situaţia asta doar temporar. La un moment dat urma să-şi ia revanşa. Guvernul de colaborare PNL-USRPLUS urma să devină Guvernul format în jurul PNL.

Lovitura de forţă împotriva USRPLUS a avut drept scop punerea la respect a partenerului de Guvern.

Pentru PNL USRPLUS nu mai e un partener cu drepturi egale, ci o slugă.

Sesizînd momentul de răscruce, URSPLUS a reacţionat virulent cerînd plecarea lui Florin Cîţu, o cerere legitimă, pentru că premierul fusese cel care-i tratase pe USRPLUS-işti cu sictir. Cererea era legitimă şi pentru că USRPLUS avertiza astfel PNL să nu mai trateze de pe poziţii de forţă partenerul de Guvernare.

PNL a făcut imediat scut în faţa lui Florin Cîţu. Nu de dragul lui Florin Cîţu, ci de dragul noii poziţii dobîndite în relaţia de putere din Coaliţie.

Cererea USRPLUS dădea seama însă de un partid imatur, lesne de mîncat cu fulgi cu tot de un partid ca PNL, maestru al jocului politic. Înainte de a lansa cererea, USRPLUS trebuia să-şi stabilească o strategie, să-şi asume paşii de urmat dacă PNL refuza debarcarea lui Florin Cîţu. USRPLUS s-a mulţumit să se curcănească. Şi-a satisfăcut fanii din bula de pe Internet. Aceştia au aplaudat. Cînd au ieşit din Bulă, fericiţi c-au obţinut din nou un număr însemnat de like-uri, liderii USRPLUS s-au trezit în faţa României din afara Bulei.

PNL n-a cedat un singur centimetru. Împotriva USRPLUS, PNL a năpustit întreaga presă, inclusiv cea care părea a cocheta cu USRPLUS.

În Coaliţie, UDMR s-a solidarizat cu PNL. Pe scena politică, PSD s-a manifestat de partea PNL.

Klaus Iohannis era din start de partea PNL.

USRPLUS ar fi trebuit în aceste condiţii să iasă de la Guvernare, angajîndu-se în faţa electoratului de Centru Dreapta că va vota punctual cu PNL cînd proiectele legislative vor corespunde Programului USRPLUS.

 Pentru a face asta, ar fi trebuit ca USRPLUS să joace dur cu PNL, aşa cum în 1998, a jucat dur PD retrăgîndu-şi miniştrii din Guvern şi obligînd astfel CDR să renunţe la Victor Ciorbea.

Repet, n-a luat în calcul o clipă ipoteza plecării de la Guvernare.

S-a curcănit pur şi simplu.

Şi PNL, care a simţit asta, a jucat la rupere.

USRPLUS s-a văzut obligată să renunţe la cererea de plecare a lui Florin Cîţu.

S-a pus atunci problema pentru cei de la USRPLUS a unei ieşiri din încurcătură.

Şi-au găsit-o.

Semnarea unui act adiţional la Acordul de Guvernare.

Numai că prin acest Act adiţional, USRPLUS nu obţine nimic în schimbul renunţării la plecarea lui Florin Cîţu. Nici măcar garanţia că un ministru USRPLUS nu va putea fi revocat fără acordul USRPLUS.

Iată ce prevede punctul pentru care USRPLUS a renunţat să mai ceară sacrificarea lui Florin Cîţu:

<Dat fiind că prim-ministrul a fost învestit cu încrederea membrilor acestei coaliţii, prerogativa constituţională a prim-ministrului privind trimiterea cererii de revocare a unui ministru către Preşedinte se exercită după informarea prealabilă a formaţiunii care l-a propus pe ministru, pe baza unor argumente cuprinse într-o evaluare obiectivă făcută de premier şi după o dezbatere în coaliţie. Premierul va acorda un interval de timp rezonabil pentru asigurarea tranziţiei între titularii portofoliului ministerial.>

Aşadar, din punct de vedere practic, premierul poate revoca orice ministru din partea USRPLUS chiar dacă USRPLUS se opune. Pentru a-l revoca – să zicem - pe Cătălin Drulă de la Transporturi, minister rîvnit de PNL pentru banii care ar putea fi daţi camarilei, premierul PNL trebuie să-i anunţe pe cei de la USRPLUS, să facă o evaluare obiectivă ( cine confirmă că e obiectivă sau nu?), să supună dezbaterii Coaliţiei propunerea. Atenţie nu votului, ci dezbaterii. În schimbul renunţării la demiterea lui Florin Cîţu, cei de la USRPLUS au obţinut dreptul de a participa la un talk show!

 Dar nu numai atît.

 PNL a introdus în Act o prevedere care îi dă practic posibilitatea să treacă prin Parlament legi pe care USRPLUS nu le va vota:

<În lipsa consensului în Coaliţie pe anumite proiecte legislative sau pe alte teme decît cele cuprinse în programul de guvernare, grupurile parlamentare ale partidelor componente pot acţiona în afara Coaliţiei, cu anunţarea prealabilă a partenerilor, şi după refuzul lor de a susţine respectivele iniţiative.>

Dacă vrea să treacă o Lege pentru clientela sa politică, PNL nu va mai avea nevoie de votul USRPLUS. Prin Act primeşte dreptul de a se adresa PSD.

Întreaga istorie e plină de Acorduri care s-au dovedit petice de hîrtie.

Nici măcar dacă ar fi fost scris pe piatră, Actul nu garantează că PNL va trata USRPLUS potrivit regulilor unui Guvern de colaborare.

Actul adiţional are valoarea unei bucăţi de hîrtie igienică parfumată cu care USRPLUS şi-a şters sîngele după bocancul dat în gură de PNL.

Lovitura i-a zburat USRPLUS toţi dinţii din gură.

Actul adiţional a şters sîngele.

Da, dar n-a pus dinţii la loc.

De acum încolo, USRPLUS va fi în raport cu PNL un partid fără dinţi”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro.