Ion Cristoiu: Acum chiar că Scandalul Ursul Arthur a fost înmormîntat. Cu Aleluia!

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că scandalul uciderii ursului Arthur a fost înmormântat definitiv, invocând prestaţia de marţi, din conferinţa de presă, a ministrului Mediului, Tanczos Barna, precum şi deschiderea unei anchete penale de către DNA, demers prin care dosarul va fi pus la sertar pentru a se anunţa ulterior clasarea cazului.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Sub titlul <Cum s-a înmormîntat mediatic şi politic Scandalul Ursul Arthur la un telefon primit de liderii politici şi moguli>, scriam în ediţia din 11 mai 2021 a rubricii Gîndurile lui Cristoiu că din toate punctele de vedere, Cazul Ursului Arhtur, care avea motive puternice de a provoca un cutremur în viaţa noastră social-politică, a fost înmormîntat.

Atît de presă, cît şi de clasa politică.

Marţi, 11 mai 2021, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, UDMR-istul Tánczos Barna, a ţinut o conferinţă de presă în care a prezentat Raportul întocmit de organele Ministrului în chestiunea Ursului Arthur.

Tot marţi, 11 mai 2021, răspunzînd unei solicitări din presă DNA a anunţat că s-a format un dosar pe baza unei sesizări din oficiu plecînd de la suspiciunea că s-a înregistrat un abuz în serviciu în legătură cu modalitatea în care au fost emise toate documentele aferente procedurii de derogare.

De precizat că DNA s-a sesizat din proprie iniţiativă şi nu ca urmare a unei solicitări făcute de Minister după încheierea Raportului.

Cele două fapte, petrecute marţi, 11 mai 2021, infirmă teza potrivit căreia Cazul a fost deja înmormîntat?

Răspunsul ar fi, aparent, da.

Eu scrisesem înainte de petrecerea celor două fapte că asupra subiectului s-a lăsat o tăcere ciudată, dacă ne gîndim că în alte locuri din lume Scandalul ar fi ţinut zile-ntregi pagina întîi a presei şi ar fi dus la Căderi de capete la nivelul Puterii şi la o moţiune simplă în Parlament împotriva Ministrului Mediului.

Doar aparent cele două fapte întreţin viu Scandalul.

În realitate, ele îl înmormîntează.

Sau, mai precis, înmormîntării de pînă acum i se adaugă Aleluia!

E drept, conferinţa de presă a fost mediatizată pe larg. Numai că această mediatizare n-a făcut altceva decît să propage în spaţiul public şi prin asta să îngroape Scandalul punctele de vedere manipulatoare, ba chiar mincinoase ale ministrului.

Am parcurs articolele care ar putea fi aşezate sub sintagma Reflectarea Conferinţei în presă.

Toate site-urile şi televiziunile (cu excepţia, Aleph News care, prin emisiunea Tucă Show a avut o poziţie critică) n-au făcut altceva decît să redea explicaţiile ministrului ca pe nişte adevăruri absolute. Nimeni n-a pus o clipă la îndoială propoziţiile formulate de ministru. Nici un site n-a publicat şi un comentariu asupra zicerilor lui Tánczos Barna, confruntîndu-le cu adevărul.

Aşa cum am mai scris şi am mai zis, Cazul Ursului Arthur nu e singular în ultimii ani. Se ştie că vînătorii pătimaşi, mai ales cei cu bani sau cu putere, precum Prinţul, sînt înnebuniţi după trofee de urs. Cel care se dă mare vînător se făleşte cu trofee de urs şi nu de iepuri. În 2016, UE ne-a impus protejarea ursului brun. Ca şi în cazul Prohibiţiei, asta a dus la o creştere înfricoşătoare a corupţiei în domeniul vînătorii de urşi. Vînătorii pătimaşi, ca să obţină un trofeu de urs, trebuie să plătească înzecit, pentru a mulţumi toată reţeaua sau, ca în cazul Prinţului, să beneficieze de protecţia autorităţilor. Creşterea corupţiei îşi are temeiul în faptul că un urs nu mai poate fi împuşcat decît pe baza unei derogări de la Lege. Derogare dată exclusiv de minister. Pentru emiterea ordinului de derogare, ministerul Mediului cere de la ASVPS care înaintează cererea un ditamai dosarul. Dosarul are menirea de a dovedi – inclusiv prin înregistrări video, că ursul X, avînd semnalmentele Y şi Z, a devenit agresiv cu locuitorii, că s-a nărăvit la vitele acestuia şi că iese din pădure şi atacă oamenii.

Un asemenea urs e considerat bolnav în raport cu ceilalţi. Şi bolnav fiind, pentru a scăpa comunitatea de o primejdie, el trebuie împuşcat.

Aşadar, vînarea sau extragerea ursului bolnav e o operaţiune strict sanitară. Indiferent de mărimea ursului, contează pentru AVSPS care a obţinut autorizaţia că trebuie împuşcat. La fel de bine l-ar putea otrăvi. Sau omorî cu o bîtă în cap. Aşadar, în nici un caz extragerea unui urs agresiv, de nevindecat, pentru care se obţine derogare de la Minister, nu e pretext de vînătoare pentru trofeu. După extragere, Asociaţia întocmeşte un nou dosar, care se trimite la minister, menit a dovedi c-a fost împuşcat exact ursul X, pentru care s-a obţinut derogare.

Ce s-a întâmplat în realitate din 2016 pînă acum?

Sub pretextul unui spor de agresivitate a urşilor protejaţi de Lege, diferite AVPS au pus la dispoziţia vînătorilor cu bani sau cu influenţă urşi de trofeu prin obţinerea unor derogări de la Lege. Altfel spus, cu complicitatea Ministerului Mediului, se obţinea un ordin de derogare în care ursul bolnav era prezentat vag, astfel încît, după obţinerea autorizaţiei, să fie împuşcat un urs de trofeu, demult ochit şi oferit doritorului.

Aşa s-a întîmplat cu ursul Arthur.

AVPS Ojdula a cerut de la minister o derogare pentru un urs greu de verificat. Ulterior, ministerul Mediului, parte a reţelei, a trecut cu vederea slăbiciunile dosarului şi, ca urmare, sub pretextul eliminării ursului agresiv, a fost împuşcat de Prinţ, venit din Austria un urs de trofeu.

Ce ar fi trebuit să stabilească ancheta Ministerului?

Dacă pe întreg lanţul, de la Asociaţie pînă la Minister s-au respectat exigenţele cerute de stabilirea precisă a ursului, astfel încît în locul ursului X să nu fie împuşcat un altul, Y, de trofeu.

Conferinţa de presă a ministrului n-a oferit opiniei publice nici o dată despre această chestiune:

Dacă s-au luat toate măsurile ca în locul ursului X să fie împuşcat ursul Y.

Pentru a evita răspunsurile concrete, ministrul a purces la manipulări grosolane.

A insistat pe nevoia de a proteja populaţia.

A bătut cîmpii în chestiunea dacă e sau nu cel mai mare urs.

S-a fălit cu trofeul rămas în ţară.

Nu şi-a dat seama că astfel recunoaşte împuşcarea altui urs decît cel desemnat prin ordin.

Cînd a fost vorba de date concrete, a invocat ancheta DNA.

Declanşarea unei anchete penale e cel mai bun mijloc la noi de a păstra secretul asupra unei afaceri dubioase.

Dacă nu apărea ancheta DNA, ministrul ar fi fost obligat să dea amănunte.

Ca de exemplu, cel referitor la dovezile care arată c-a fost împuşcat exact ursul X şi nu ursul Y.

Ca să nu mai spun, c-ar fi trebuit să ne explice de ce nu-şi ţine promisiunea publică de vineri de a posta pe Internet tot Dosarul Derogării, aflat la minister.

De aia considerăm noi ca făcînd parte din Operaţiunea Înmormîntarea Cazului vestea intrării pe fir a DNA.

 De fiecare dată cînd autorităţile, în frunte cu Ministerului Mediului, vor fi întrebate despre Caz, vor răspunde că e o anchetă în curs.

Care anchetă va rămîne prin birouri pînă cînd Scandalul va fi uitat şi atunci DNA va anunţa clasarea Dosarului.

Cu aceasta ministrul şi-a făcut numărul.

Presa s-a străduit să arate românilor că Scandalul s-a încheiat.

Ministrul a dovedit că totul a fost în regulă.

Şi astfel Cazul Arthur a fost înmormîntat definitiv.

Cu Aleluia!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro.