Ion Cristoiu: Adrian Zuckerman – o ruşine nu atât pentru SUA, cât mai ales pentru România

Publicistul Ion Cristoiu critică atitudinea lui Bogdan Aurescu după ce l-a primit în vizita de rămas bun pe ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman, subliniind  că ministrul de Externe a atins culmea slugărniciei prin aprecierile la adresa prestaţiei diplomatului american, deşi acesta a umilit România prin felul în care şi-a făcut de cap ca trimis al lui Donald Trump.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Un comunicat al MAE ne informează că ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, l-a primit pe 11 ianuarie 2021, la sediul ministerului, în vizita de rămas bun, pe ambasadorul american în România Adrian Zuckerman.

Textul e practic o înşiruire de bla-bla-uri slugoase despre relaţia noastră cu America, poreclită, pentru a da sclipici unei relaţii de servitute, Parteneriat Strategic. După cum era de aşteptat, Bogdan Aurescu, un ministru de Externe fără viziune, fără proiect, fără personalitate, amator de trabuce (la MAE e deja tradiţie ca ministrului să i se aducă drept cadou cutii de trabuce), pus şi păstrat acolo de Klaus Iohannis în virtutea strategiei de două mandate – nici un subordonat nu trebuie să licărească mai mult decît Mine, a invocat în sprijinul Cîntării înălţate Parteneriatului strategic, făgăduielile lui Donald Trump de a ne face o autostradă şi o cale ferată Constanţa-Gdansk. Una dintre făgăduielile funambuleşti ale funambulescului Donald Trump din seria de telenovelizare a politicii americane căreia îi aparţin jurămintele de amor făcute dictatorului coreean Kim Jong-un şi deciziile luate pe Twitter noaptea în chestiuni cruciale de politică externă pentru ca doua zi, după trezire să renunţe la ele. Sub administraţia Trump, Parteneriatul strategic s-a concretizat într-una dintre cele mai păguboase negustorii din Istoria României. În schimbul unei şepci de un dolar, primită de Klaus Iohannis de la Donald Trump, România a trebuit să cumpere fiare vechi din SUA de 8 miliarde de dolari. Pentru a achita o parte din aceşti bani, România s-a îndatorat urieşeşte prin împrumuturi cu dobîndă criminală la bănci străine.

Comunicatul nu aduce nimic nou nu numai în relaţia noastră cu America, dar şi în relaţia noastră cu alte mari puteri din Vest. Dacă ai crede zicerilor lui Klaus Iohannis, ale premierului şi ale MAE, relaţiile noastre cu alte mari puteri, poreclite Puteri Garante, stau sub semnul permanentelor plecăciuni pe care le face România acestor Mari Puteri pentru cît de darnice sînt ele cu Poporul Român, despre cum nu pot trăi românii fără a le şopti zilnic un Bogdaproste naţional.

Din acest punct de vedere, Comunicatul n-ar fi meritat luat în seamă. Ca el, cel din 11 ianuarie 2021, sînt sute în arhiva postdecembristă a MAE. Stau alături de sutele de Comunicate, aproape la fel, de dinainte de 1989 despre relaţiile noastre cu URSS şi cu celelalte ţări ale Lagărului de democraţie populară.

Ne-a făcut să ne oprim asupra acestui text emis de Bogdan Aurescu - Trabucul o aserţiune din debut:

<Ministrul Bogdan Aurescu a transmis aprecierea părţii române pentru activitatea ambasadorului Zuckerman, pe parcursul mandatului acestuia la Bucureşti, pentru implicarea dinamică în dezvoltarea şi aprofundarea Parteneriatului Strategic Bilateral>.

Cum adică <aprecierea părţii române>?

Aprecierea lui Klaus Iohannis? Aprecierea lui Florin Cîţu? Aprecierea lui, a lui Bogdan Aurescu?

Cîţiva colegi de breaslă – Cozmin Guşă, Bogdan Iacob – au trecut în revistă cu ocazia acestei plecări intempestive – incredibila, halucinanta prestaţie a lui Adrian Zuckerman în cele 391 de zile de mandat la Bucureşti.

Concluzia lor e fără drept de apel:

Mandatul lui Adrian Zuckerman a fost o ruşine pentru America.

Argumentelor invocate de confraţi – implicarea în campania electorală din România, fără pic de prudenţă, campania violentă şi neroadă dusă împotriva companiei Huawei (Instalaţiile 5G propuse de firmă trebuiau refuzate de România, pentru că prin ele China ne vîra în cap, pe post de cip, doctrina comunistă), atacarea incorectă şi aiuristică a PSD (În PSD activează baronii roşii de pe vremea lui Ceauşescu), le-aş adăuga unul, al meu, invocat în comentariile mele despre acest ambasador unic în Istoria României:

Implicarea în campania electorală a PNL de partea acestui partid, definită printr-o slugărnicie unsuroasă.

Prin însoţirea lui Ionel Dancă în Vrancea, unde a dat din gură în stil caţavencian pentru ca vrîncenii să-l aleagă deputat pe şeful cancelariei premierului, prin deplasarea electorală la Constanţa, de dragul tot al unui baron PNL, Adrian Zuckerman a coborît postura de ambasador al Americii în România la nivelul unui ospătar care aşteaptă de la client un bacşiş gras.

Numai că aceste grave deraieri de la statutul de diplomat n-ar fi fost posibile dacă Adrian Zuckerman n-ar fi fost ambasador la lui Donald Trump într-o ţară de babuini.

Scriam într-unul din comentarii, cel din 15 octombrie 2020, că în Istoria României un ambasador care a încercat să se comporte astfel în România – Manfred von Killiger al Germaniei – a primit o palmă peste bot prin pamfletul Baroane semnat de Tudor Arghezi în presa vremii.

A avut parte Adrian Zuckerman de reacţia critică a presei noastre?

Eminamente Trumpist, nu numai prin primirea postului de la familia Trump pentru banii daţi în campania electorală, dar şi prin totala sfidare a procedurilor, Adrian Zuckerman a umilit România prin felul în care şi-a făcut de cap ca ambasador al Americii.

În orice altă ţară din lume, şeful Statului, ministrul de Externe, liderii politici ar fi luat atitudine faţă de tratarea României cu atîta dispreţ. Adrian Zuckerman a făcut ce-a vrut în România, deoarece şi-a dat seama că nu va îndrăzni nimeni să-l tragă de mînecă.

N-a fost convocat niciodată la Ministerul de Externe, Klaus Iohannis n-a făcut nici măcar o aluzie la golănelile lui, politicienii au tăcut mîlc la deşănţările lui Adrian Zuckerman. Şi pentru ca să se atingă culmea slugărniciei, după ce s-a urinat şi s-a defecat în capul ţării, România, prin Bogdan Aurescu, îşi exprimă aprecierea pentru prestaţia sa.

Cum să nu scriem că a fost o ruşine pentru România?”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro