Ion Cristoiu: Am fost Istoricul unor clipe cu adevărat istorice

Lucrul la volumul trei al cărţii care reuneşte, sub genericul Istoricul clipei, comentariile mele din 1992, mă pune faţă-n faţă cu ideile generale ale scrisului meu din primii ani postdecembrişti. Recitind textele publicate atunci, realizez că Istoria pe care o trăiam mi-a oferit prilejul de medita în scris asupra unor evenimente de excepţie şi prin asta de a scoate din ele idei generale: de Politologie, de Sociologie, de Etică.

E greu de imaginat că aş fi putut face aşa ceva în comunism.
În mai multe rînduri, am zis şi am scris că eu sînt unul dintre marii profitori ai Căderii lui Ceauşescu. Am mărturisit asta pentru a contracara acuzaţiile de nostalgic al vremurilor de mult apuse. Prin profitor înţelegeam condiţiile de afirmare ca vedetă a Presei, inexistente în comunism, cel puţin pentru mine. Am dezvăluit că la un moment dat, în ultimii ani de domnie a lui Ceauşescu, dîndu-mi seama că eram condamnat la împietrire, am bătut la maşină prozele satirice scrise după publicarea ultimei cărţi, le-am capsat într-un volum şi am scris pe coperta dosarului titlu şi editura, ca şi cum le-aş fi publicat.

Eram sigur că nu le voi tipări niciodată.

După 1989 mi-a fost lesne să public Veselia generală, volumul meu de proze satirice. Am luat volumul de pe rafturile bibliotecii de acasă şi l-am predat editurii.

Acum, revăzîndu-mi comentariile din primii ani postdecembrişti conştientizez că sînt unul dintre profitorii postdecembrişti şi pentru că am putut extrage din evenimente şi fapte din jur idei generale. Profitor nu numai pentru că am putut să public gîndurile iscate de întîmplări, dar şi pentru că primii ani postdecembrişti mi-au oferit pe tavă evenimente senzaţionale, ţinînd de Istoria în marş. Istoria se făcea sub ochii mei. Nu-mi rămînea decît să ţin ochii larg deschişi, să observ şi să scriu. Îi deplîng pe comentatorii vremurilor de azi, cînd democraţia a intrat în faza sa de rutină. Dacă mă uit pe textele mele din Expres Magazin iau seamă la o confruntare unică a gîndurilor cu evenimente colosale, atît pe plan intern, cît şi pe plan extern.

Pe plan intern, am trăit: Căderea lui Ceauşescu, Mineriadele, primele alegeri prezidenţiale, Ruperea FSN.

 Am trăit mai ales prima alternanţă democratică la putere din ultimii 60 de ani:

Schimbul de Putere prin alegerile parlamentare şi prezidenţiale libere din 1996.

Pe plan extern, am trăit şi am comentat rezultatele victoriei Occidentului asupra Comunismului de tip sovietic.

Toate aceste evenimente mi-au dat şansa de a fi Istoric al clipei. Nu al oricărui fel de clipă, ci al clipei cu adevărat istorice.

Şi, totuşi, dacă mă gîndesc, nu numai în primii ani postdecembrişti, dar şi după aceea, am trăit clipe cu adevărat istorice:

Agresiunea NATO împotriva Serbiei, Spargerea Iugoslaviei, Căderea lui Emil Constantinescu, Arestarea unui fost premier şi candidat la Prezidenţiale, Adrian Năstase, Teroarea instituită de Binomul SRI-DNA, Pandemia, Războiul din Ucraina, Războiul din Gaza, Formarea Coaliţiei PSD-PNL, Cele două referendumuri de Suspendare a lui Traian Băsescu, Donald Trump la Casa Albă, Ivirea vedetei planetare Volodîmir Zelenski, Transformarea UE în dictatura Ursulei von der Lynen, Victoria în alegeri a necunoscutului Klaus Iohannis, Ieşirea lui Crin Antonescu din Politică, Mărirea şi decăderea lui Ludovic Orban.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro