Ion Cristoiu: America pune la îndoială ceea ce ea a creat: Globalizarea

Luînd cuvîntul la Forumul de la Davos, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, pune la îndoială esenţa procesului de globalizare, definitoriu pentru Lumea ultimilor decenii, şi anume liberul schimb:

„Comerţul internaţional a adus, fără îndoială, multă prosperitate, dar trebuie să admitem că alegerile noastre economice au avut consecinţe pentru securitatea noastră. Libertatea e mai importantă decît comerţul liber. Protejarea valorilor noastre e mai importantă decît profitul. Vedem azi noi tehnologii distructive, inteligenţă artificială, sisteme autonome integrate în toate armele moderne. Dacă dăm această tehnologie, poate vom cîştiga nişte bani, dar ne vom submina securitatea.”

Secretarul general al NATO e de profesie politician. A fost premier al Norvegiei. Şi nu un politician de Dreapta, belicos prin angajament electorat mai mult sau mai puţin respectat, ci un politician de Stînga.

O organizaţie militară precum NATO e ca o cazarmă. După mai mult timp de stat într-o cazarmă şi Marcel Proust devine Moş Teacă. Funcţia de secretar general NATO a făcut dintr-un politician de Stînga precum Jens Stoltenberg un militarist înverşunat. Nu e singurul caz în care, pus în fruntea unei instituţii militare pentru a asigura controlul democratic al instituţiei, un civil se turmentează atît de tare încît se visează sergent major ajuns peste noapte mareşal. Tot la NATO s-a petrecut asta cu Mircea Geoană. Mircea Geoană e civil din cap pînă-n picioare. Ca social-democrat, ar trebui să aibă drept slogan:

Nu baze militare, ci instituţii şcolare!

De cînd a ajuns secretar general NATO, ai crede că e general dinainte de a deveni embrion.

În România s-a petrecut o transformare spectaculoasă de acest gen cu Vasile Dâncu, sociolog de profesie, ba chiar şi niţel filosof. Numit ministru al Apărării Naţionale, Vasile Dâncu umple televizoarele Coaliţiei de guvernare cu părerile sale despre armament, despre război şi despre armată pe cît de puerile, pe atît de milităroase.

Din cîte se vede mai sus, Jens Stoltenberg avansează o teză care ar putea descumpăni pe toţi cei care am învăţat la şcoală că lumea de azi e una a comerţului liber, a concurenţei capitaliste, din totdeauna motorul progresului tehnico-ştiinţific al omenirii. Posibilitatea de a face comerţ înseamnă posibilitatea oamenilor de a comunica. În Istorie pînă şi Genghis Han, întruchiparea Dictatorului fără nuanţe, s-a străduit să asigure condiţiile schimbului de produse, dar şi de valori în Lumea cucerită de el cu sabia şi cu arcul.

Ce ne anunţă secretarul general NATO sub acoperirea vorbelor mari gen Libertatea e mai importantă decît comerţul liber?

Înlocuirea comerţului liber, cel pentru care după căderea comunismului Noii stăpîni, americanii, ne-au pisat la cap că reprezintă esenţa capitalismului, cu un comerţ cenzurat, în care spre deosebire de lumea globalizată, fiecare naţiune să se închidă în sine însăşi pe motiv că schimbul liber îi afectează libertatea.

Vorbeşte secretarul general NATO de capul lui?

Fireşte că nu.

Prin gura lui vorbeşte America. America a fost, după al Doilea Război Mondial, campioana comerţului liber într-o lume a globalizării. Un produs ieftin şi bun îşi face loc de a lungul şi de a latul planetei după legea profitului. America a fost interesată în afirmarea comerţului liber, fără nici o constrîngere, pentru că America producea ieftin şi de calitate. Aşa cum arată Donald Trump în cartea sa de referinţă, America crispată, orbită de rolul de Jandarm al lumii, America e pe cale să piardă competiţia în materie de produse cu ţări precum China, India. Şi în loc să se întoarcă asupra Americii, pentru a stimula producţia internă, pentru a concentra industria pe produse bune şi ieftine, administraţia Biden a inventat comerţul cenzurat. Tehnologia 5 G produsă de Huawei n-are concurent pe planetă. America stă prost la acest capitol. Pentru a contracara succesele Chinei în materie de produse ieftine şi bune, America n-a apelat la măsurile menite a spori competivitatea produselor americane într-o Lume globalizată. Ea a interzis ؘ– şi a impus asta şi sateliţilor săi din Europa – să nu mai cumpere tehnologie Huawei pe motiv că s-ar pune astfel la îndoială securitatea ţărilor care ar folosi această tehnologie. Chinezii de la Huawei au respins acuzaţia. Americanii au continuat s-o susţină. Secretarul general NATO, pe post de purtător de cuvînt al Administraţiei americane, propune ca nu numai în cazul Tehnologiei 5 G, dar şi în toate cazurile de produse Occidentul să cenzureze schimbul comercial după criteriul siguranţei naţionale. Dacă, de exemplu, un produs vine din China el trebuie respins, chiar dacă e ieftin şi bun, pentru că are drept producător un stat comunist.

E ceea ce se întîmplă în prezent cu petrolul rusesc.

Deşi el e mai ieftin şi mai bun decît petrolul american, Occidentul trebuie să respingă petrolul produs de o dictatură în favoarea petrolului american, produs de o democraţie.

N-are importanţă că petrolul lichefiat e mult mai scump decît cel rusesc. Ţările satelit ale Americii din Uniunea Europeană, precum Germania, trebuie să-l cumpere, pentru că vine dintr-o ţară democratică. Pe vremea Veneţiei strălucitoare, cei mai europeni dintre europeni nu refuzau mătasea din China pe motiv că vine dintr-o ţară autocrată.

În schimb, România comunistă refuza camioanele din Occident pe motiv că sînt produse în ţări în care funcţionează exploatarea omului de către om.

Erau cumpărate însă camioane din Uniunea Sovietică, mult mai proaste şi mai scumpe, pe motiv că sînt fabricate în Ţara Socialismului Răsare.

De la acest exemplu va fi pornit propunerea lui Jens Stoltenberg?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro