Ion Cristoiu: Ascensiunea AUR în sondaje dă seamă de o realitate din adîncuri deosebit de periculoasă. E vorba de exasperarea din care se naşte violenţa

Sondajul CURS din 30 ianuarie 2022, realizat în perioada 22-29 ianuarie 2022, creditează AUR cu 16%, plasîndu-l pe locul trei, la diferenţă de un punct de ocupantul locului doi, PNL. Nu încape vorbă că AUR e pe locul al II-lea, înaintea PNL. Cum e vorba de un partid împotriva căruia propaganda regimului Iohannis duce o campanie violentă, deloc diferită de cea angajată în anii Stalinismului contra duşmanului de clasă, pentru a-l înfăţişa ca partid fascist, neo-legionar (invenţia lui Alexandru Muraru!), antisemit şi, în chip paradoxal, pro-rus, deşi ruşii luptă şi ei asemenea preşedintelui nostru împotriva fascismului, realizatorii sondajului au ezitat să-l pună pe locul al II-lea. INSCOP n-a avut astfel de ezitări şi a dat publicităţii scorul real al AUR – 20,6% – plasîndu-l în sondajul realizat în ianuarie 2022, pe locul II, înaintea PNL, cu doar 16,6%. Sondajul Avangarde, dat publicităţii pe 30 decembrie 2021, acorda AUR 17%, menţionînd că e vorba de o creştere faţă de luna anterioară. Sondajul CURS, realizat între 17-22 noiembrie 2021, plasează AUR pe locul trei cu un procentaj de 14%, faţă de PNL situat pe locul al II-lea cu 18%. La alegerile din 6 decembrie 2020, AUR a obţinut 9,08% la Camera Deputaţilor şi 9,17% la Senat. Un asemenea scor, obţinut de un partid ivit peste noapte şi în detrimentul unor partide cunoscut precum PMP, ALDE, Pro România – a surprins la vremea respectivă. S-a vorbit chiar de un miracol, deşi experienţa Partidului condus de Dan Diaconescu ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu cumva AUR a luat locul Partidului Poporului. Deoarece PRM a dispărut de pe scena politică s-a crezut că AUR ar fi luat locul formaţiunii conduse de C.V. Tudor. Aş apropia AUR mai degrabă de Partidul Poporului decît de Partidul lui Corneliu Vadim Tudor, mai ales prin caracteru-i de partid al tuturor, deschis cui vrea şi cui nu vrea să facă politică.

Pentru politicieni, pentru comentatori, pentru cei de la Putere crucială rămîne, în explicarea unui fenomen, sesizarea exactă a cauzelor complexe care au dus la ivirea şi întreţinerea evenimentului.

Cel puţin după formarea Guvernului Nicolae Ciucă, ascensiunea AUR în sondaje a fost considerată – şi pe drept cuvînt – un eveniment.

Maşinăria de propagandă a regimului Iohannis, înţelegînd prin asta propaganda produsă zilnic de structuri, dar şi propaganda PSD şi propaganda PNL, reunite în efortul de a menţine la Putere cele două partide tradiţionale şi a zdrobi orice încercare de denunţare a miş-maş-urilor la nivel înalt, pun ascensiunea AUR pe seama ascensiunii fascismului în România. Identificarea AUR cu un partid fascist e ţinta unei Cruciade declanşate de Alexandru Muraru, baron local PNL de Iaşi, Reprezentant Special al Guvernului pentru Combaterea Xenofobiei şi Antisemitismului. Despre prestaţia iresponsabilă a lui Alexandru Muraru am mai scris. Am avertizat că Alexandru Muraru vorbeşte în numele Guvernului alcătuit din PNL-PSD-UDMR-Minorităţi. Nimeni din cele trei partide, în numele cărora se pronunţă Alexandru Muraru, n-a ridicat într-o şedinţă a Coaliţiei problema unei analize a acţiunilor desfăşurate de Alexandru Muraru în numele Guvernului României.

A pune ascensiunea AUR în sondaje pe seama caracterului fascist, antisemit, neo-legionar al partidului – cum face propaganda regimului Iohannis – e o greşeală uriaşă pe care la un moment dat o vom plăti tot noi românii. O simplă privire aruncată asupra faptelor şi vorbelor celor care se prezintă lideri AUR arată că e o manipulare grosolană a prezenta acest partid drept fascist. Imaginea care se încearcă a se impune opiniei publice se bazează pe afirmaţii aiurea, fără nici un argument, pe derapaje verbale, ale unor lideri ai AUR şi nu pe susţinerea consecventă unei politici programatice. Ultimul scandal – cel produs de Călin Georgescu – mi se pare semnificativ din acest punct de vedere. Ca să fii acuzat de cultivare a lui Corneliu Zelea Codreanu trebuie să dovedeşti că ştii cît de cît viaţa şi activitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. Nu mi s-a părut că invitatul lui Răzvan Dumitrescu ar şti despre Corneliu Zelea Codreanu mai mult decît clişeele de pe la colţuri. Ca să acuzi un partid că e neo-legionar trebuie să aduci dovezi temeinice din doctrina sa. AUR n-are însă nici o doctrină. Cum să acuzi un partid ca fiind neo-legionar cînd el nu are o doctrină? Ca şi Călin Georgescu, liderii AUR vorbesc ca să nu tacă. Dacă ar fi cît de cît mai riguroşi cu ceea ce declară în public, le-ar sta mult mai bine. Identificarea AUR cu un partid fascist a dus la mijloace de luptă împotriva acestui partid care, în loc să-l coboare în sondaje, îl urcă.

 Partide precum AUR, poreclite de unii extremiste şi de alţii anti-sistem, se hrănesc din vîlva mediatică făcută în jurul lor. De la alegeri, dar mai ales de la formarea noului Guvern, AUR e vedeta scenei noastre publice. De regulă, aceste partide creează ele scandaluri pentru a atrage atenţia asupra lor. În cazul AUR, adversarii din politică şi din presă creează în jurul AUR scandalurile care propulsează partidul în prim plan mediatic. Să luăm cazul lui Călin Georgescu. În cadrul interviului a bătut cîmpii cu graţie. Orice om înţelept nu-i dădea nici o atenţie. Scandalul uriaş creat de interviu a făcut din Călin Georgescu o vedetă a momentului. Ca să nu mai spun că mulţi dintre cei care n-au urmărit interviul în direct s-au grăbit să-l vadă în înregistrare. Un alt mijloc prin care adversarii contribuie la urcarea AUR în sondaje e supradimensionarea partidului prin prezentarea drept Pericol major, drept Duşman care trebuie învins. Marea majoritate a electoratului află de la politicieni, de la jurnalişti, de dimineaţă pînă seara că AUR e un Pericol pentru Democraţie, pentru Naţiune, pentru UE. Pericol poate fi un partid numai dacă e mare, dacă e puternic. Prin urmare, mulţi alegători sînt convinşi că AUR e cel mai tare partid din România. Şi-l votează.

Adevăratele cauze ale ascensiunii AUR trebuie căutate în formarea de către Klaus Iohannis a Coaliţiei PNL-PSD-UDMR-Minorităţi. Formarea acestei Coaliţii, conduse de Klaus Iohannis, a creat un dezechilibru uriaş în democraţia românească. În Opoziţie au rămas două partide – AUR şi USR. USR e practic insignifiant ca Opoziţie prin preocupările minore, tipice bulei de Internet, într-o ţară cu probleme de viaţă cumplite: creşterea preţurilor, creşterea facturilor la energie, falimentele produse de pandemie, starea spitalelor, starea şcolilor. Spre deosebire de USR, AUR s-a apropiat (din instinct, nu din doctrină) de aceste probleme. Dacă PSD ar fi rămas în Opoziţie, electoratul s-ar fi îndreptat către PSD în căutare disperată de soluţii. Cum însă PSD e la Putere, electoratul se îndreaptă spre AUR. În condiţiile unei Puteri de 70% în Parlament, exasperarea produsă de Putere e însemnată. Exasperarea duce la creşterea AUR în sondaje.

Spre deosebire de celelalte partide, AUR mărturiseşte în acţiunile sale o determinare vecină cu agresivitatea. Criza sanitară, criza energetică, paralizia Guvernului au crescut exasperarea şi prin asta agresivitatea. Tot mai mulţi români sînt convinşi că singurele soluţii de rezolvare sînt acţiunile agresive, violente:

Luarea Parlamentului cu asalt, intrarea în sediul Primăriei, blocarea intrărilor.

La astfel de acţiuni George Simion e maestru.

Ascensiunea AUR în sondaje dă seamă de o realitate din adîncuri deosebit de periculoasă.

Nu, nu e vorba de antisemitism, de fascism, de extremă dreapta.

E vorbă de exasperarea din care se naşte violenţa.

Tot mai mulţi români cred (în sinea lor, deocamdată) că problemele grave cu care se confruntă ei în ultimul timp se pot rezolva prin violenţă.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro