Ion Cristoiu: Bătălia din PNL – o bolboroseală care nu e clocot

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, deşi intens mediatizată, bătălia pentru şefia PNL, nu este o confruntare publică între grupările concurente sau activiştii liberali privind viitorul partidului, ci doar o bolboroseală, o mare hărmălaie, în spatele căreia nu se ascunde nici măcar o diversiune.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Deşi prezentul nu duce lipsă de evenimente interne şi internaţionale spectaculoase, viaţa noastră publică e acaparată de ceea ce eu numesc Războiul civil din PNL. Zilnic, presa consemnează, pentru a transmite opiniei publice prin site-uri, bloguri, televiziuni de ştiri şi chiar postări, declaraţii şi fapte de pe frontul care a cuprins întregul PNL şi, fiind vorba de un partid de Guvernămînt, întreaga ţară. Ultima rundă de alegeri în filialele judeţene a evidenţiat o revenire spectaculoasă a şanselor lui Ludovic Orban de a cîştiga prin victoria oamenilor săi în multe judeţe din Sud. Un interviu dat de Ilie Bolojan, pentru PNL un fel de Lenin care n-a venit încă pentru a salva Rusia, cu locomotiva, din Finlanda, a semnalat existenţa unei grupări care concretizează în politică vorba lui Luigi Cazzavillan din Presă, cînd a înfiinţat Universul:

Nitzi cu unii, Nitzi cu alţii.

Ilie Bolojan nu se interesează de Istorie. Dacă s-ar fi interesat s-ar fi grăbit să asemene Gruparea sa cu ceea ce în Convenţia Franceză se numea Mlaştina, Grupare neoficială a deputaţilor care ocupau parterul sălii între cele două aripi în război, Girondinii şi Iacobinii. Cum se întîmplă în politruceala moldo-valahă, au apărut deja şi cugetările de tipul celor emise de Gîgă. La acest capitol locul întîi îl ocupă Florin Cîţu. Tot presa consemnează, la fiecare fine de săptămînă, dialogul la distanţă dintre Florin Cîţu şi Ludovic Orban, poreclit şi schimb de replici. Nu s-a desluşit pînă acum o regulă:

Cine zice primul şi cine replică.

Uneori le zice Florin Cîţu şi Ludovic Orban răspunde. Alteori, la zice Ludovic Orban şi răspunde Alina Gorghiu.

Sînt comentatori care susţin teza unei Diversiuni din spatele Bătăliei. Îmbrînceala din PNL ar avea menirea de a abate atenţia opiniei publice de la succesiunea de erori, gafe şi prostii comise de Coaliţia de guvernare, dar şi – dacă nu mai ales – de la marile miş-maş-uri prin care-şi umflă conturile liderii celor trei partide, flămînzi de parale după ani întregi de Opoziţie.

Concentrarea atenţiei asupra Războiului civil din PNL nu cred că ascunde o Diversiune. Cred că interesul presei pentru această Bătălie e real şi, evident, întemeiat. Pe lîngă faptul că această confruntare are loc într-un partid de Guvernămînt, interesul presei e dat şi de personajele antrenate în luptă: Premierul şi Preşedintele Camerei Deputaţilor, amîndoi vedete ale scenei publice.

Luptătorii de vîrf din cele două grupări sînt şi ei vedete: Rareş Bogdan, Emil Boc, Marcel Vela, Raluca Turcan, Alina Gorghiu.

După înregistrarea interviului cu prim-vicepreşedintele PNL, Rareş Bogdan, am publicat pe cristoiublog.ro, în 16 ianuarie 2021, comentariul intitulat Dacă nu dă în clocot, PNL riscă să moară încetul cu încetul. Îmi justificam astfel titlul:

<Interviul de la Aleph News a fost gîndit de Rareş Bogdan ca începutul spectaculos al ofensivei de proporţii a Grupării Reformiste din Partid pentru a schimba radical starea de lucruri din Partidul de Guvernămînt.

Gruparea condusă de Ludovic Orban ar putea obiecta că PNL are nevoie de linişte, pentru că e partid de guvernămînt.

Eu cred însă că PNL are nevoie de o fierbere, de o tulburare în perioada următoare tocmai pentru că e la guvernare.

Provocările care stau în faţa PNL, multe dintre ele izvorînd din bătălia declanşată de USRPLUS pentru a cîştiga noi hălci din electoratul de dreapta, nu pot fi înfruntate eficient de partidul mort care e acum PNL.

De la alegeri pînă acum, PNL ca partid s-a complăcut într-o băltire călduţă.

Faptul că pentru dezastrul alegerilor n-a plătit nimeni, nici măcar Ludovic Orban, care trebuia să plece din fruntea PNL, aşa cum se întîmplă în Occident cu toţi liderii de partid după astfel de eşecuri, a coborît şi mai tare PNL în sondaje. Într-un efort uriaş de a supravieţui în fruntea partidului, Ludovic Orban a blocat orice dezbatere în partid, a curmat orice început de fierbere.

Pentru o formaţiune precum PNL această băltire e cel mai rău lucru cu putinţă.

Timp de o lună PNL n-a existat în spaţiul public. Miniştrii, premierul au avut intervenţii. Dar nu în postura de lideri ai Partidului, ci în postura de demnitari.

Rareş Bogdan a exprimat în interviu teama ca după guvernarea 2020-2024 PNL să n-aibă soarta PNŢCD după guvernarea 1996-2000.

Indiscutabil, evitarea unui astfel de destin depinde nu atît de calitatea guvernării, cît de calitatea vieţii de partid.

Dacă nu dă în clocot, PNL riscă să moară încetul cu încetul.

Fericit că totul e bine.>

Cînd vorbeam de clocot eu mă refeream la clocot şi nu la bolboroseală. Da, în PNL nu mai e liniştea amintind de suprafaţa calmă a unei bălţi. Aşa cum îşi dă seama orice cetăţean al acestei ţări, în PNL e mare hărmălaie.

Prin clocot eu înţelegeam însă o confruntare publică, evident spectaculoasă, între Grupările concurente, dar nu numai, ci şi între activiştii de rînd ai PNL, în chestiuni de esenţă vitală pentru acest partid. Din 2014, cînd s-a format prin fuziunea dintre PDL şi PNL, PNL n-a traversat un proces de limpezire a apelor, de clarificare a locului ocupat de acest partid pe scena noastră publică. Eşecul de la parlamentare – pentru că eşec, e şi încă unul de proporţii, să-ţi ia un sfert din electorat un partid ca USRPLUS, format de cîţiva ani – şi-a avut cauza în absenţa unor poziţii clare, categorice ale PNL în chestiuni cruciale pentru România de azi.

De la poziţia faţă de negarea familiei tradiţionale pînă la relaţia cu Uniunea Europeană.

Nici una dintre întrebările de care depinde supravieţuirea PNL ca principal partid de Dreapta n-a fost abordată de nici o grupare în Războiul civil din PNL.

Pînă acum – cel puţin pînă acum – Bătălia pentru şefia din PNL a fost o simplă bolboroseală.

În nici un caz clocot!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro