Ion Cristoiu: Bilanţ 2021. Topul momentelor politice interne

2021 a fost marcat de trei mari Procese politice, în desfăşurare pe mai multe săptămîni:

1) Formarea Guvernului Nicolae Ciucă prin crearea Coaliţiei PNL-PSD-UDMR-Minorităţi.

2) Bătălia pentru şefia PNL şi, mai puţin spectaculoasă, bătălia pentru şefia USRPLUS.

3) Criza Coaliţiei de guvernare PNL-USRPLUS-UDMR, formată în 20 decembrie 2020, ca urmare a scrutinului parlamentar din 6 decembrie 2020, Criză care a debutat prin revocarea ministrului USRPLUS al Justiţiei, Stelian Ion, şi a fost prefaţată de miniCriza din 14 aprilie 2021, cînd a fost revocat ministru USRPLUS al Sănătăţii, Vlad Voiculescu.

De regulă, Cronologiile istorice se concentrează asupra momentelor importante ale unei perioade desemnate de date precise, chiar dacă acestea încep sau încheie un proces. De aceea, pentru topul nostru, am preferat formula momentelor şi nu a Proceselor.

Aşadar:

1. Depunerea Jurămîntului de investitură de către Guvernul Nicolae Ciucă

25 noiembrie 2021

Formarea Guvernului Nicolae Ciucă a trecut prin multe momente constituţionale. Potrivit Constituţiei, un Guvern există doar după depunerea jurămîntului la Cotroceni.

Prin jurămîntul de investitură din 25 noiembrie 2021 viaţa noastră politică înregistrează mai multe premiere postdembriste:

a) Formarea unui Guvern cu puteri de Guvern de Uniune Naţională, alcătuit din PSD, PNL, UDMR, Minorităţi. Cu o asemenea majoritate, orice proiect de Lege trece prin Parlament cît ai bate din palme. Legea Bugetului pe 2021 a fost dezbătută şi votată cu o asemenea iuţeală încît mulţi români nu ştiu c-avem deja Bugetul aprobat.

b) Formarea unui Guvern sprijinit de o Coaliţie alcătuită din două partide despărţite nu numai prin Program, dar şi – dacă nu mai ales – prin cinci ani de duşmănie crîncenă: PSD şi PNL.

c) Formarea unui Guvern condus de un militar. Chiar dacă a trecut în rezervă în 2019, Nicolae Ciucă e militar de carieră. El a ajuns general nu printr-o avansare excepţională, ci prin străbaterea unei lungi cariere. Un asemenea destin n-are cum să nu-şi pună amprenta asupra viziunii lui Nicolae Ciucă asupra lumii.

d) Formarea în Parlament a celei mai slabe Opoziţii din postdecembrism. Formată din două partide despărţite de o ură evidentă – USR şi AUR – Opoziţia e slabă nu numai prin ponderea neînsemnată în Parlament, prin imposibilitatea colaborării celor două partide, dar şi prin slabul prestigiu în planul vieţii publice. Opoziţia din 1990, deşi slabă numericeşte, beneficia de un prestigiu imens.

2. Înscrierea lui Florin Cîţu în cursa pentru şefia PNL

30 mai 2021

Beneficiind de o regie ieşită din comun, înscrierea lui Florin Cîţu în cursa pentru şefia PNL a fost o surpriză imensă pe scena politică. Din mai multe motive:

a) Ludovic Orban, preşedintele în exerciţiu al PNL, părea că nu va avea un concurent serios la şefia PNL.

Se preconiza ivirea unui concurent de formă. Florin Cîţu nu numai că beneficia de avantajele funcţiei de premier, dar mai mult, era candidatul grupului rebel din PNL, alcătuit din personalităţi ale partidului şi sprijinit de Klaus Iohannis.

b) Florin Cîţu nu dăduse semne pînă atunci că l-ar interesa o şefie în plan politic. În postul de ministru al Finanţelor şi în cel de premier, Florin Cîţu a lăsat impresia unui tehnocrat din domeniul bancar.

c) Florin Cîţu era membru PNL doar din 2016, promovat în politică după ce performase ca tehnocrat. Un dezavantaj imens faţă de Ludovic Orban care se confunda cu istoria postdecembristă a PNL.

Înscrierea în cursă a premierului a transformat competiţia pentru şefia PNL într-o campanie electorală la nivel naţional cu note de competiţie prezidenţială. Contrazicînd aşteptările celor care l-au numit, Florin Cîţu s-a dovedit un slab competitor. Pentru victoria de la Congresul din 25 septembrie 2021 s-au cheltuit energii enorme din partea Statului condus de Klaus Iohannis. Victoriei lui Florin Cîţu i s-au alocat resurse bugetare uriaşe şi multe diversiuni pe scena noastră publică. Chiar şi în aceste condiţii, Victoria lui Florin Cîţu a fost jalnică.

În aceste condiţii, putem spune că perioada campaniei pentru şefia PNL, 30 mai - 25 septembrie 2021, a fost o nenorocire pentru ţară.

3. Revocarea lui Stelian Ion de la ministerul Justiţiei

1 septembrie 2021

Începutul marii Crize politice a anului 2021. După nici un an de Guvernare, Coaliţia de Centru-Dreapta s-a făcut pulbere. Pînă la finele Crizei – desemnarea lui Nicolae Ciucă drept candidat al noi Coaliţii pe 22 noiembrie 2021, – România a fost profund marcată de confruntarea dintre PNL pe de o parte şi USRPLUS pe de altă parte. Cum Klaus Iohannis a fost bănuit că e la capătul Crizei, în această perioadă a avut loc unul dintre cele mai interesante procese postdecembriste:

Cu trei ani înainte de încheierea mandatului, Klaus Iohannis s-a prăbuşit în sondaje. Mult mai grav, talibanii de Dreapta, care l-au sprijinit timp de şapte ani, i-au devenit acum adversari.

Criza rămîne importantă şi printr-un alt efect:

USRPLUS părăseşte guvernarea la nici un an de la parvenirea la Putere. E un eşec din care partidul nu şi-a revenit nici azi.

4. Alegerea lui Dacian Cioloş ca preşedinte al USRPLUS

1 octombrie 2021

A fost o surpriză, deoarece preşedintele în exerciţiu, Dan Barna, condusese USR, partidul adevărat al Coaliţiei USR-PLUS. Eşecul lui Dan Barna a fost consecinţa directă a plecării USRPLUS de la Guvernare.

Dacian Cioloş părea a veni cu un nou program pentru USRPLUS, marcat de hotărîrea evadării din bula de pe Facebook.

Pînă acum această speranţa nu s-a îndeplinit.

5. Revocarea lui Vlad Voiculescu de la şefia ministerului Sănătăţii

14 aprilie 2021

Deşi Criza declanşată s-a rezolvat pînă la urmă prin semnarea unei hîrtii, ea şi-a pus amprenta asupra Guvernării de pînă la noua Criză, 1 septembrie 2021.

Criza a scos în evidenţă o neînţelegere de fond dintre PNL şi USRPLUS.

 Guvernarea de după miniCriză a stat sub semnul înarmării fiecărui partid pentru bătălia finală.

Şi asta a văzut în calitatea Guvernării Cîţu.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro