Ion Cristoiu: Ca orice ţară înapoiată, România exportă cu precădere materie primă şi nu produse agricole fabricate

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că multe probleme ale agriculturii de azi sunt vechi de 32 de ani deoarece în România nu există un program pe termen lung din cauza guvernanţilor care vin şi pleacă de la putere, dărâmă ce au început predecesorii, iar când rămân îşi consumă timpul şi energia pentru satisfacerea clientelei politice.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Invitatul de sîmbătă, 8 mai 2021, al emisiunii Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News a fost Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică. Invitaţia la dialog şi-a avut motivul principal în declanşarea luni, 10 mai 2021, a Recensămîntului General Agricol 2020. Făcut o dată la 10 ani pentru date cerute atît pe plan intern, cît şi pe plan extern, de Uniunea Europeană, Recensămîntul agricol îşi propune, printre altele, potrivit directorului INS, să vadă şi dacă numărul exploataţiilor agricole de la noi e scăzut faţă de cel din 2011. Pentru prima dată, Recensămîntul îşi propune să stabilească ponderea terenurilor deţinute de străini. Momentul e de o importanţă deosebită. Sînt ştiute controversele pătimaşe din spaţiul public în legătură cu vînzarea pămîntului către străini. De văzut dacă rezultatele cercetării de teren vor stinge sau dimpotrivă vor amplifica polemica. Tot în emisiune, Tudorel Andrei a explicat şi de ce s-a amînat pentru 2021 Recensămîntul general.

Tudorel Andrei e ceea ce se cheamă un tehnocrat. A absolvit două facultăţi – una de Cibernetică şi cealaltă de Matematică. A semnat în Ziarul financiar o serie de comentarii la datele oferite de statistică în privinţa agriculturii româneşti. Cum e preşedinte din ianuarie 2013, l-am întrebat cum de a rezistat sub atîtea guvernări. Răspunsul rămîne interesant şi ca mărturie despre specificul Statisticii:

<Nu este atît de greu dacă îţi respecţi profesia. În plus, sunt două lucruri foarte importante în această argumentare. Primul este că INS face parte dintr-o familie europeană a institutelor naţionale de statistică şi avem un regulament specific care reglementează faptul că în institut nu ai voie să faci politică şi se stabileşte clar că preşedintele nu poate să primească şi nu poate să dea sfaturi pe probleme legate de statistica europeană şi e ceea ce am respectat cu stricteţe în această perioadă. Al doilea lucru important este că în Statistică, în peste 160 de ani au fost 28 de şefi. Asta arată că nu au fost schimbări pe criterii politice la nivelul Statisticii, nu numai în această perioadă, ci şi de-a lungul istoriei. Eu nu ştiu dacă sunt multe instituţii în statul român la care să avem o medie de peste 6-7 ani a şefului unei instituţii. Eu vă spun că Statistica românească este o instituţie modernă şi eu sunt mîndru de lucrul ăsta.>

De fapt, ar fi trebuit să-l întreb cum de n-a fost schimbat nu din ianuarie 2013 pînă acum, ci din decembrie 2020 pînă acum. Ajuns în plenitudinea puterii şi aroganţei, regimul Iohannis se află, de la instalarea noului Guvern, în plin Proces istoric de satisfacere cu posturi a clientelei politice şi a camarilei diferitelor instituţii, în frunte cu cea a Preşedintelui. De mirare, cum de nu s-a găsit pînă acum în cadrul INS un linge-blide care, asemenea celor de la TVR şi RRA, să cerşească pe la uşile partidelor din Coaliţia de Centru-Dreapta postul de preşedinte al INS.

Cum spuneam, Tudorel Andrei e şi un analist competent al problemelor social-economice acute dezvăluite de datele statistice. Agricultura e domeniu care l-a preocupat şi-l preocupă. Despre agricultura românească a vorbit el în emisiune.

Prima şi marea problemă a agriculturii noastre e dată de deficitul comercial în privinţa produselor agricole. Importăm mai mult decît exportăm chiar şi în relaţia cu Ungaria.

Cauza de fond stă în faptul că România exportă materie primă (cereale, animale vii) şi nu produce fabricate din această materie primă. Prin urmare, România importă produse fabricate. Evident, acestea sînt mai scumpe decît materia primă. Absenţa unei preocupări de a fabrica în ţară produse din materia primă face din România – zic eu – o ţară înapoiată, una dintre acele ţări care poate oferi la export doar materie primă. Evident, ieftină. Tot ca o slăbiciune a Agriculturii româneşti, Tudorel Andrei a ţinut să menţioneze structura înapoiată a proprietăţii agricole:

<Noi avem două categorii. 94% din exploataţii deţin o pondere mică – 27% din teren. Sub 5 hectare. 0,4% din exploataţii deţin 47% din suprafaţa agricolă, exploataţiile de peste 100 de hectare. Nu avem zona de mijloc. Dacă ne uităm la Ungaria şi Polonia, au o pondere foarte mare exploataţiile medii, cred că sunt în jur de 30%. Exploataţiile medii înseamnă între 10 şi 100 de hectare (...) Prin Pactul Agricol European au fost create aceste exploataţii medii care veneau şi asigurau prelucrarea pentru a satisface piaţa naţională cu produse agroalimentare. (...)

Avem 3,2 milioane exploataţii agricole. Asta înseamnă fărîmiţare, dar dacă adîncim înseamnă şi polarizare. Pentru că avem, pe de o parte fermele de subzistenţă, de dimensiuni mici, iar pe de altă parte avem fermele de dimensiuni mari. Este şi o evoluţie naturală, pentru că nimeni nu mai poate să vină şi să spună creăm premisele prin forţă a masificării terenului agricol. Nu. Există această evoluţie naturală a creării acestor ferme medii. Şi avem două exemple. Franţa, care în anii ʼ60 aveau exploataţii agricole de ordinul milioanelor. Au în această perioadă 600.000 de exploataţii agricole. România, în 2010, avea 3,6 milioane. Noi estimăm că vor fi 3,2 milioane. Asta înseamnă totuşi o scădere şi probabil că va continua acest declin al numărului de exploataţii, tocmai prin crearea acestor ferme de dimensiuni medii. (...) În mediul rural există o îmbătrînire galopantă a populaţiei şi evident se vor crea aceste uniri de terenuri prin arendarea sau administrarea de către anumite persoane mai tinere sau care au capacitatea să lucreze aceste terenuri.>

Au fost şi alte probleme de fond ale agriculturii noastre evidenţiate în interviu.

Aceste probleme dăinuie de 32 de ani.

Şi vor mai dăinui atîta vreme cît România nu va beneficia de Programe pe termen lung.

Practic, în România ultimilor 32 de ani a fost imposibil să se întreprindă ceva pe termen lung.

Pentru că:

1) Excepţie făcînd Guvernul Năstase, nici un guvern n-a stat 4 ani încheiaţi.

2) Fiecare nou guvern dărîmă ce-a început să construiască celălalt şi o ia de la zero.

3) Fiecare nouă Putere, inclusiv prezidenţială, şi-a risipit timpul şi energia în satisfacerea clientelei politice.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro