Ion Cristoiu: Ca răspuns la sfidarea din partea PNL, îşi va înfiinţa Klaus Iohannis propriul partid?

Publicistul Ion Cristoiu compară revolta din PDL din 2013, care a dus la plecarea lui Traian Băsescu din PDL şi înfiinţarea PMP, cu rebeliunea liberalilor împotriva lui Klaus Iohannis din cauza impunerii lui Nicolae Ciucă pentru postul de premier şi se întreabă dacă nu cumva şeful statului îşi va face un nou partid, diferit de PNL.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„9 decembrie 2020. Conducerea PNL votează ca propunere de premier pe Florin Cîţu, deşi Klaus Iohannis l-ar fi vrut pe Nicolae Ciucă. Pentru salvarea aparenţelor, se născoceşte o scenetă copilărească menită a arăta naţiunii că Florin Cîţu a fost pînă la urmă propunerea lui Klaus Iohannis.

Prin gruparea Ludovic Orban, puternică în partid, PNL l-a sfidat pe Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis a acceptat înfrîngerea.

Surse politice spun însă că între PNL-ul condus de Ludovic Orban şi Klaus Iohannis divorţul s-a produs.

PNL l-a înfruntat pe Klaus Iohannis, deşi acesta din urmă mai e preşedintele României.

23 martie 2013. Prin intermediul unui clip stângaci postat pe Facebook, Traian Băsescu se desparte de PDL, partidul pe care-l adusese la Guvernare după 2004, preluînd conducerea în 2001, cînd partidul era pe cale să sucombe.

Motivul divorţului?

Convenţia Naţională a PDL, ţinută în 23 martie 2013, a respins propunerea lui Traian Băsescu de a o alege şefă pe Elena Udrea.

Partidul l-a sfidat pe Traian Băsescu, deşi acesta mai era preşedintele României.

Ce deosebeşte cele două experienţe?

La ora sfidării, Traian Băsescu avea deja patru ani din cel de-al doilea mandat.

La ora sfidării, Klaus Iohannis e doar la al doilea an de mandat.

Cînd a fost sfidat, Traian Băsescu mai avea doar un an şi ceva pînă la plecarea de la Cotroceni.

Klaus Iohannis mai are patru ani şi ceva de mandat.

Cum se explică faptul că revolta Partidului Meu al lui Klaus Iohannis a fost mult mai repede decît revolta Partidului Meu al lui Traian Băsescu?

Uriaşa diferenţă de legătură între Partidul Meu şi Preşedinte în cazul celor doi.

În postdecembrism, au fost lideri care după ce-au ajuns la Cotroceni şi-au păstrat influenţa în partidele care i-au suit în Deal. A fost vorba însă de partide create din nimic sau înflorite de liderii respectivi. Ion Iliescu a condus practic (dar fără a încălca făţiş Constituţia!) PDSR-ul, cu înaintaşul său FSN, timp de şase ani, între 1990 şi 1996, deşi era preşedintele României. FSN-ul a fost un partid creat de el de la zero. PSDR-ul a fost la început un sîmbure, dezvoltat ulterior în ditamai trandafirul sub puterea lui Ion Iliescu. PDSR a fost astfel un partid supus în mod natural celui care l-a făurit. Chiar şi în perioada (atenţie Klaus Iohannis, se spune perioadă, nu peroadă!) 2000-2004, cînd Adrian Năstase conducea PSD, Ion Iliescu a rămas cu putere în partid.

PD a fost la început partidul lui Petre Roman. Traian Băsescu l-a făcut partid de Guvernămînt. Legăturile lui Traian Băsescu în postura de preşedinte cu PD mai întîi şi PDL mai apoi au fost cele dintre Părintele Creator şi Creaţie.

Între Klaus Iohannis şi PNL n-a existat nici o legătură.

În condiţii misterioase, Crin Antonescu, preşedintele PNL, îl ia de mînă pe Klaus Iohannis de la Sibiu, îl botează PNL-ist, şi, concomitent îl proţăpeşte prim vicepreşedintele PNL, funcţie special înfiinţată pentru Klaus Iohannis. Una dintre acele decizii misterioase obscure, tipice ascensiunii Sistemului după 2004. În numele sloganului Dreapta are nevoie de un partid puternic, forţă care să contrabalanseze puterea PSD şi partea Stîngă, în vara lui 2014 PNL fuzionează cu PDL. Klaus Iohannis devine candidatul noului PNL la prezidenţialele din 2014. El ajunsese preşedinte al PNL abia în mai 2014, după plecarea (tot misterioasă!) a lui Crin Antonescu. Din 2014 şi pînă acum, Klaus Iohannis e preşedintele României. Spre deosebire de ceilalţi doi foşti preşedinţi, n-are nici o treabă cu PNL. Între februarie 2014 şi mai 2014 ca prim vicepreşedinte n-a existat în viaţa partidului nici sub forma unei holograme. Cît timp a fost candidat, deşi a avut parte de sprijinul partidului, dar şi de odele cîntate la mandolină de Ludovic Orban, nu s-a implicat în viaţa PNL. N-a lipit afişe pentru PNL. Nu s-a luat la harţă pentru PNL în studiourile TV, ţinînd piept şi moderatorilor ostili partidului. Absenţa minimei legături cu PNL a însemnat pentru Klaus Iohannis cea mai gravă slăbiciune a sa:

Lipsa de experienţă în materie de politică reală din România reală.

Klaus Iohannis a fost lider al unei formaţiuni fantomatice, hrănite cu fonduri din Germania. Unde să înveţe el politică reală, politică românească? A fost primarul unui oraş de mentalitate nemţească, blagoslovit cu bani de Adrian Năstase, ca oraş capitală culturală a Europei. Ce înseamnă să administrezi Sibiul în materie de experienţa de conducere? Nimic faţă de administrarea Capitalei! Nimic faţă de administrarea Vasluiului! Venea trîntit pe bancheta din spate a Mercedesului, singura maşină care avea voie, prin hotărîre a Consiliului local, să parcheze în piaţă, şedea o oră, două în birou, nu primea pe nimeni, după care pleca acasă, la somnul de după-amiază şi la şeptic. Prin mînăriile Serviciilor secrete româneşti, simple filiale ale Serviciilor străine în România, Klaus Iohannis a ajuns preşedinte. Timp de şase ani a huzurit la Cotroceni. Şi deodată, în vara lui 2020 şi-a amintit că are la dispoziţie un partid: PNL. Acest partid i l-a predat cu temenelele de rigoare, Ludovic Orban. Şi Klaus Iohannis a transformat PNL în jucăria lui preferată. A rupt şira spinării acestui partid convocînd membrii Guvernului şi pe premier la Cotroceni ca să-i scoată lui ciorapii cu dinţii. A vorbit în locul miniştrilor Educaţiei, Sănătăţii, Finanţelor. Mai ales în timpul campaniei PNL, marele PNL, n-a existat. A fost redus la rolul de Departament al Administraţiei Prezidenţiale. Mult mai grav, total neştiutor al României reale diferite de România Generalilor gudurători, Klaus Iohannis a impus PNL o campanie electorală dezastruoasă. În anul de graţie 2020, PNL a dus o campanie de Ceauşism al începutului de secol:

 - Ceremonii pompoase de inaugurare, cu domni bine hrăniţi, în costume şi cravată, coborînd din maşini negre şi maimuţărindu-se cu mînuirea foarfecelui.

- Ţinerea de discursuri de la pupitrul plantat în mijlocul drumului.

- Angajarea unor făgăduieli bombastice, toate vizînd viitorul de peste un deceniu, cînd românul de rînd se confruntă cu zăcutul pe holurile spitalelor neîncălzite, cu pieţele închise, cu bisericile în care dădeau buzna, înarmaţi, miliţienii lui Vela.

În timp ce USRPLUS şi AUR, partide racordate la România lui 2020, băteau România în lung şi-n lat, vorbeau cu alegătorii de la om la om, liderii PNL, supuşi lui Klaus Iohannis, plantau panouri cu Dezvoltăm România, organizau ceremonii bombastice. PNL-ului, partid viu, alcătuit din oameni care trăiesc în România reală, i s-au impus trăirile lui Klaus Iohannis din biroul de la Cotroceni:

- Hăituirea Bisericii;

- Reducerea temelor de campanie la antiPSD. Pe-Se-De, cum scrîşnea săptămînal Klaus Iohannis.

- Închiderea şcolilor şi a pieţelor.

Mult mai grav, Klaus Iohannis a impus PNL aroganţa ciocoiască.

Măsurile de restrîngere a vieţii individuale au fost impuse românilor cu bătutul piciorului în podea.

N-a fost o minimă empatie, o minimă trăire sufletească.

Nici un moment românii n-au avut impresia că măsurile sînt cerute de viaţă.

Ei au trăit cu impresia că ele sînt cerute de hachiţele celui de la Cotroceni.

A venit dezastrul PNL în alegeri.

Absenteism incredibil, abia 25% din voturi, locul al doilea după PSD.

Dezastrul l-a avut drept responsabil principal pe Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis nu şi-a asumat nici o vină.

A aruncat întreaga vină pe PNL.

Sub acest semn l-a anunţat pe Ludovic Orban, preşedintele PNL, că PNL trebuie să-l propună drept candidat la postul de premier pe Nicolae Ciucă, omul său de încredere.

Prin Ludovic Orban PNL s-a revoltat.

Şi lui Klaus Iohannis i s-a impus drept candidat Florin Cîţu.

Contrar aşteptărilor, despărţirea lui Traian Băsescu de PDL n-a dus la nici o revoltă a băsiştilor în partid.

Traian Băsescu a pierdut pentru totdeauna PDL.

Traian Băsescu a înfiinţat un alt partid: PMP.

La trei zile de la despărţire, pe 26 martie 2013 s-a înfiinţat Fundaţia Mişcarea Populară.

Pe 23 iulie 2013, Fundaţia devine partid.

Va înfiinţa Klaus Iohannis un partid al său, diferit de PNL?

Sau va pîndi momentul în care să-l răstoarne pe Ludovic Orban şi să-şi recupereze PNL?”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro