Ion Cristoiu: Ca şi C.V. Tudor, liderii USR PLUS se luptă cu Mafia. Mafia cu M mare

Publicistul Ion Cristoiu explică motivele pentru care sloganul Luptei împotriva Mafiei constituie esenţa politicii programului de administrare a ţării de către USRPLUS şi anticipează că, dacă actuala coaliţie va rămâne la guvernare până în 2024, demnitarii acestei alianţe tot nu vor face nimic pentru o minimă administrare a ţării, războindu-se în continuare cu mafioţii.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro

„Divorţul dintre comunişti şi Tudor Arghezi a fost declanşat de tabletele publicate de Tudor Arghezi în ziarul minim independent, să-i spunem, Adevărul, reapărut în 1946.

Am folosit termenul de divorţ pornind de la un adevăr de Istorie:

Imediat după 23 august 1944 între comunişti şi marele poet s-a înfiripat o relaţie de bunăvoinţă reciprocă. Deoarece Tudor Arghezi intra în Noua Eră cu aureola celui trimis în lagăr pentru pamfletul scris împotriva ambasadorului Germaniei la Bucureşti, comuniştii l-au cultivat masiv, răsfăţîndu-l cu alintări în presa lor, inclusiv în Scînteia, ba chiar şi premiindu-l. Cum însă comuniştii, încredinţaţi că l-au cumpărat deja, au început să-l folosească fără aprobarea poetului, Tudor Arghezi s-a apucat să-i scarmene mai ales prin tabletele din Adevărul, lăudate de partidele de Opoziţie.

Printre tabletele care i-au scos din sărite pe comunişti şi care au şi constituit începutul operaţiunii de tragere de urechi a lui Tudor Arghezi - izolarea şi apoi chiar cu strîmtorarea din punct de vedere material – se numără tableta Viaţa literară din Adevărul 23 februarie 1947. Tudor Arghezi atacă aici una dintre tezele cele mai îndrăgite de noul regim – pentru că putem vorbi deja de un nou regim abia după alegerile din 1946 cînd Guvernul Petru Groza, un guvern comunist dar sub aparenţa unei aşa-zise coaliţii democratice – viaţa e o luptă:

<Pentru că ne displace să spunem că viaţa e o porcărie, ne flatăm a prefera să spunem că viaţa e o luptă. Asta dă negustorului de situaţii şi împrejurări, răsturnat în fotoliu, o iluzie de eroism pentru salvarea laşităţii. De la minele de sare şi cărbune pînă la coada pentru petrol, unde trebuie zile întregi să-ţi păstrezi locul cu tinicheaua, viaţa e într-adevăr o luptă, însă numai pentru omul de rînd, în luptă cu perceptorul, cu noroiul primăriei, cu UCEBEUL, cu SETEBEUL, cu bacilul, cu lăptarul, cu mălaiul şi cu toate marile entităţi>.

Comuniştii luptă împotriva fascismului, împotriva burghezo-moşierimii, împotriva duşmanilor externi, dar mai ales împotriva duşmanului de clasă şi – dacă nu mai ales – după ce deţin întreaga putere în stat.

De ce foloseau comuniştii pe scară largă sloganul Viaţa e o luptă?

E o întrebare firească. După alegerile din 1946, aşadar, în februarie 1947 cînd scrie Arghezi, comuniştii se instalaseră comod la putere, lumea era deja împărţită printr-o Cortină de Fier denunţată de Churchill, nu se mai putea vorbi în cazul regimului de o luptă, ci de o trecere la administrarea ţării, la îmbunătăţirea vieţii cetăţenilor, la rezolvarea marilor probleme ale României. A problemelor de bază ale României, cum le spunea inspirat un comunist deocamdată în viaţă, Lucreţiu Pătrăşcanu.

Sloganul Luptei împotriva a ceva folosea perfect pentru acoperirea şi chiar justificarea incapacităţii regimului de a rezolva nu numai marile, dar şi micile probleme ale cetăţenilor de la vremea respectivă. În plus, Lupta împotriva a ceva dădea celor din fotolii, cum spune Tudor Arghezi, sentimentul unui eroism ieşit din comun. Una e să administrezi ţara, să rezolvi problema tramvaielor, să baţi un cui, să faci un podeţ şi alta e să te lupţi cu ceva, împotriva Cuiva. Acest slogan al luptei împotriva a ceva a dominat regimul comunist. Nicolae Ceauşescu l-a folosit şi el – Lupta împotriva mentalităţilor trecutului, Lupta pentru independenţa României faţă de Moscova – nu la intensitatea din perioada stalinistă, dar l-a folosit.

După 1989, sloganul Viaţa e o luptă a fost folosit mai departe deşi comuniştii nu mai erau la putere. În primii ani postdecembrişti Frontul Salvării Naţionale lupta împotriva regimului Ceauşist, chiar dacă Nicolae Ceauşescu se prăbuşise, chiar dacă regimul nu mai era. Campania electorală din 1990 a fost dusă de FSN sub semnul luptei împotriva rămăşiţelor dictaturii. De cealaltă parte, Opoziţia, întruchipată de partidele istorice lupta şi ea împotriva a ceva. Lupta împotriva revenirii comunismului.

Alte regimuri care au venit după aceea au luptat şi ele împotriva a ceva:

Împotriva corupţiei. Împotriva Moscovei. Împotriva Penalilor. Împotriva Ciumei Roşii. Împotriva Fascismului, despre care se spune că e în creştere. Una dintre cele mai spectaculoase Lupte a fost asumată de C.V. Tudor. Corneliu Vadim Tudor şi-a întemeiat ascensiunea nu pe naţionalism, cum s-ar putea crede, nu pe nostalgia faţă de Nicolae Ceauşescu, ci pe exploatarea cruntă a sloganului Jos Mafia / Sus Patria! La alegerile din 2000, Corneliu Vadim Tudor a vrăjit o parte a electoratului cu făgăduiala aducerii pe stadioane a mafioţilor şi împuşcarea lor.

După alegerile din 6 decembrie 2020 asistăm la o revenire spectaculoasă a luptei împotriva a ceva. Spun revenire spectaculoasă, deoarece sloganul A lupta împotriva a ceva a fost folosit cu brio de Klaus Iohannis în cei şase ani de mandat:

Lupta împotriva PSD.

În cei şase ani de mandat Klaus Iohannis nu a făcut nimic altceva decît să lupte împotriva PSD. Sînt şase ani pustii, şase ani care într-o viitoare istorie a României nu-şi vor regăsi locul din punct de vedere al administraţiei prezidenţiale, nici măcar într-o notă de subsol. Practic Klaus Iohannis n-a făcut nimic ca preşedinte. A luptat de dimineaţa pînă seara împotriva PSD. În noiembrie 2019 s-a instalat Guvernul Meu. Totuşi Lupta nu a încetat. Guvernul Ludovic Orban 2019 a luptat de dimineaţă pînă seara împotriva groaznicei moşteniri PSD-iste şi, desigur, a majorităţii parlamentare PSD. Alegerile din 6 decembrie au dus la victoria unei Coaliţii de Centru-Dreapta. PNL şi USR PLUS au ajuns la Putere. PSD a trecut în Opoziţie. Cu toate acestea sloganul A lupta împotriva a ceva a continuat cu brio prin activitatea primarilor, consilierilor, demnitarilor şi politicienilor de la USR PLUS. De la primarul Dominic Fritz, trecînd prin Clotilde Armand şi terminînd cu vicepremierul Dan Barna, demnitarii USR PLUS nu-şi propun nici măcar să bată un cui, să facă un podeţ, să amenajeze un ciot de şosea. Nici n-au timp de aşa ceva. Sînt ocupaţi pînă peste cap de Lupta împotriva Mafiei.

Sloganul Luptei împotriva Mafiei constituie esenţa politicii programului de administrare a ţării de către USRPLUS. O întîlnim la Clotilde Armand, care de la alegerile locale nu a făcut absolut nimic pentru un sector care se prăbuşeşte din punct de vedere al administrării cotidiane. În schimb, de dimineaţă pînă seara ea se luptă cu Mafia. Se luptă depunînd la DNA denunţuri pe bandă rulantă. Se luptă scriind pe Facebook. Se luptă plasînd în presa sa din anticameră declaraţiile sale belicoase. Mai nou se luptă şi cu mafia întruchipată de consilierii PNL. Cătălin Drulă de la Transporturi se luptă şi el cu Mafia. Dan Barna se luptă nu numai cu Mafia, dar şi cu Fascismul din România.

De ce folosesc acest slogan cei de la USR PLUS?

Din mai multe motive întîlnite la toţi cei care au înlocuit administrarea Ţării cu Lupta:

1. Deşi conceptul de Mafie în România este ambiguu (Dominic Fritz, Clotilde Armand, Cătălin Drulă, întrebaţi ce înseamnă Mafia şi cum acţionează ea, n-ar putea să răspundă) totuşi el mai poate ameţi o parte a electoratului. Corupţia, Fascismul, Comunismul nu sînt atît de primejdioase în ochii electoratului spălat pe creier ca Mafia. Mafia trimite imediat la Mafia italiană, la asasinate, la aruncări în aer de trenuri, la reţele de corupţie. Una e să te lupţi cu mizeria din ţară şi alta e să te lupţi cu Mafia, mai ales că Mafia e scrisă cu M mare.

2. Reprezentanţii USR PLUS, fără nici o excepţie, au eşuat în minima administrare a domeniilor pe care le-au preluat. Primarii USR PLUS au drept bilanţ al activităţii de la alegerile locale Eşecul. Nici unul dintre ei n-a îmbunătăţit viaţa cetăţenilor din sector, din Oraş, din localitate.

Toţi s-au preocupat doar de tărăboiul pe Facebook. Pe Facebook, unde like-urile depind de violenţa postării, n-ai succes dacă scrii despre cum ai amenajat tu o Piaţă de legume şi fructe.

Ai un succes şi încă unul nebun dacă te plîngi că n-ai fost lăsat de Mafie să faci ceva. Ai fi vrut, dar nu te-a lăsat Mafia.

3. Nu în ultimul rînd, folosirea luptei împotriva Mafiei şi nu a Corupţiei este un mijloc parşiv de a lovi în aliatul de guvernare PNL. Pentru că dacă spui Corupţie este greu s-o identifici cu PNL. Dacă spui Mafie înţelegi o forţă transpartinică, o forţă din care face parte şi PNL ca partid vechi.

Probabil că actuala Coaliţiei o să rămînă la guvernare pînă în 2024. UDRPLUS nu va face nimic pentru minima administrare a ţării

Va lupta mai departe cu Mafia.

Mafia cu M mare”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro