Ion Cristoiu: Când Spânul din Harap Alb e Chiaburul din România democraţiei populare

1. Am terminat în avion, la întoarcerea de la Siracusa, cartea din anii 50 despre scriitorii noştri clasici. Excepţie făcînd studiul lui Tudor Vianu, celelalte sînt simple articole de gazetă. Cu toate acestea şi spre uimirea mea, toate împărtăşesc teza dogmatică a aroganţei ciocoieşti faţă de scriitori înainte de 23 august 1944. Desigur, după instalarea comunismului stalinist, scriitorului i s-a impus postura de lucrător din domeniul Propagandei şi Agitaţiei. Da, dar spre deosebire de anii interbelici sau de cei postdecembrişti, scriitorul nu era dispreţuit. Activiştii de partid şi de stat erau simpli funcţionari. N-aveau avere sau cel puţin n-aveau avere mai mare decît cea a scriitorilor. În aceste condiţii, scriitorul putea fi persecutat, chiar şi trimis în Gulag, ca în Rusia, dar în nici un caz nu era dispreţuit. În regimul burghezo-moşieresc – pentru a vorbi în limbajul epocii – scriitorii, artiştii au murit în mizerie, neputincioşi a trăi din scrisul lor nu pentru că ar fi fost victimele unei politici conştiente, de sancţionare, vezi Doamne! a îndrăznelii lor de a critica „regimul de exploatare”, ci pentru că bogătaşilor puţin le păsa dacă scriitorii mor de foame sau nu.
Ca şi azi, de altfel.

2. Am văzut ultimul episod din serialul italienesc Comisarul Montalbano de pe DVD-ul cumpărat de la Siracusa, făcut chiar în februarie 2016. Mulţi dintre fanii Comisarului nu credeau că s-ar putea relua lucrul la serial, deoarece interpretul mai avea puţin şi ieşea la pensie. Spre deosebire de episoadele văzute la Tv, din care n-am înţeles nimic ( n-avea subtitrare! ), cel văzut acum mi-a fost accesibil:
Beneficiază de o subtitrare în italiană, pentru surzi.

Criticii zic despre film că-şi are farmecul şi în limba siciliană vorbită de personaje. Subtitrarea e în italiana oficială, ca să-i spun aşa. Ce pot nota despre film? Că, asemenea britanicului Mid Summer, ţinteşte un soi de publicitate turistică. Filmat în Sicilia barocă, pe care am vizitat-o, serialul îl plimbă pe comisar prin lumea specifică locului. Ca şi în cazul serialului britanic, cele mai multe crime izvorăsc din local: tradiţii, trecut misterios, realităţi de zonă săracă. Faţă de vizionarea anterioară, am uriaşul avantaj al locurilor ştiute deja. De numeroase ori am spus că oricît ai citi despre o lume înainte de a-i fi oaspete, nimic nu poate egala lecturile de după, cînd cele citite sînt confruntate cu cele văzute.

3. M-am întors la Istoria literaturii proletcultiste, hotărît să lucrez în paralel la Notele din Sicilia, mult mai puţin consistente decît notele din alte călătorii (voi fi îmbătrînit, voi fi simţit zădărnicia lucrului în gol, să fi fost noul teritoriu mai puţin important ca altele?).

După-amiaza am continuat să fişez presa anului 1946 pentru a dovedi folosirea electorală de către Comunişti a vizitei Patriarhului Nicodim în URSS. Pe de altă parte, tentativa mea de a începe redactarea la Vizita Patriarhului se lovea de o lehamite descrisă de Călinescu în Bietul Ioanide, cea iscată de supradocumentare. Am înfrînt-o printr-o formulă de succes în cazul meu. În timp ce fişam, m-am apucat de notat ceva şi, de la notă, am ajuns la Prefaţa studiului.

4. Noaptea tîrziu, destul de tîrziu, pentru că după fiecare emisiune în direct am nevoie de un răgaz de destindere a creierului încordat la maximum, continui lectura la volumul din anii ʼ50 despre clasici. Am ajuns la studiul hazliu al lui Mihai Gafiţa despre Creangă. Lungit în pat, însemnez pe ultima pagină a cărţii, în spaţiul alb, paragrafele care ar trebui transformate în citate. Cel mai amuzant e paragraful care compară pe Spînul din Harap Alb cu un chiabur din statul de democraţiei populară. Cum citesc eu despre literatura ruptă din viaţă scrisă de Creangă, am pe neaşteptate senzaţia că lucrurile acestea le-am mai citit cînd eram elev de liceu. Studiul a apărut în 1952. Greu de crezut că, elev la Panciu fiind în 1960, am parcurs textul lui Mihai Gafiţa. Cum e vorba de o tresărire în genul celei provocate lui Proust de Madlenă, îmi dau seama că ideile din studiu apăreau în manualul de Literatură română de pe vremea liceului meu.

0