Ion Cristoiu: Ce spunea Traian Băsescu despre Ucraina în 2014

 Nicolae Noica, fostul ministru, convertit la ipostaza de cel mai mare specialist al nostru în Istoria construcţiilor, preocupare izvorînd din teza că şi constructorul a avut, alături de arhitect, o contribuţie substanţială la importanţa unei clădiri care ne iese azi în cale, sugerîndu-ne s-o admirăm, mi-a adus ultimele sale două cărţi. Cea despre Ion C. Brătianu, inginer şi om politic, şi cea despre Curtea de Argeş. Ca şi producţiile sale anterioare, acestea sînt sponsorizate de Banca Naţională a României. Aşa se explică de ce nu se definesc prin puchineala de can-can a marii maojorităţi a apariţiilor noastre editoriale, supuse credinţei că Hamlet nu e luat de pe tarabă dacă pe copertă nu e mama lui Hamlet, trăgîndu-şi-o cu unchiul. Domnul ministru – aşa le spun eu tuturor foştilor, după un model interbelic – m-a găsit pe una dintre aleile parcului din curtea Academiei. Vorbeam la telefon cu un confrate despre menajeria flămîndă care e scena noastră politică. Am pus capăt taifasului – nici o pierdere, despre politichia autohtonă se poate vorbi şi peste o oră şi peste o zi, ba chiar şi peste o lună – văzîndu-l pe Nicolae Noica îndreptîndu-se spre mine. Anunţului că mi-a pus cărţile pe masa din sală îi urmează întrebarea autorului dacă n-aş putea discuta cu el cărţile într-una din emisiunile mele. Sugestia mă face să pufnesc în rîs. La care emisiune? La TVR? Aici sînt prins în insectarul formatului tipic de talk-show. Mai mulţi inşi stau în fund pe scaune, vegheaţi de moderator ca urechiaţii de şcolari în sala de clasă, vîrîndu-se în vorbă pentru a spune ce le trece prin cap, cu ifose de Cocoşilă, despre tema dezbaterii, de care n-au habar. Pentru fiecare emisiune mă pregătesc serios, nătărău cum sînt de cînd mă ştiu, ba chiar deseori îi bat eu la cap pe cei de la TVR să-mi spună despre ce vom discuta, ca să mă pot pregăti. Cum să fac vorbire într-o asemenea împrejurare de cărţi de referinţă precum cele semnate de Nicolae Noica despre latura estetică a activităţii de constructor? Mai am o emisiune la România Tv. Numai gîndul că aici aş putea aborda, fie şi în treacăt, un subiect legat de o carte, evident, dacă aceasta n-a fost scrisă de un strigoi sau n-a fost comentată de un popă acuzat de zoofilie. Cînd se derula emisiunea de duminică seara, toată după-amiaza evitam din răsputeri să deschid televizorul pe România Tv. Făcusem o dată greşeala asta şi văzînd cum e anunţată emisiunea mea, am privit în jur, înspăimîntat, să văd dacă nu cumva se mai uită şi alţii la televizor. Burtierele – descoperirea lui Sebastian Ghiţă, despre care mi-a vorbit într-o emisiune – dădeau drept sigur că eu voi veni diseară cu Dezvăluiri incredibile despre Planul ascuns al Preşedinţiei de a pune mîna pe puterea absolută, despre întîlnirea secretă dintre Vladimir Putin şi preşedintele României. Cum dracu să am la o astfel de emisiune un dialog cu cineva despre o carte?

Din vorbă-n vorbă-n ajung la Guvernarea Antonescu. Îl întreb pe Nicolae Noica de ce nu scoate o carte despre construcţiile din vremea Mareşalului, întrebare categoric idioată, pentru că azi nu poţi scrie despre Ion Antonescu fără să scuipi scîrbit a distanţare de political correctenness. Ministrul îmi spune c-a găsit la Arhive stenograma şedinţei de Guvern consacrată în întregime măsurilor de luat după Cutremurul din noiembrie 1940. Îi semnalez, uimindu-l, că Stenogramele toate au fost scoase în 11 volume, volume pe care le am. La schimb, el îmi spune c-a publicat în Cotidianul două pagini despre certificatul de naştere la lui Gheorghe Brătianu, document dovedind cu acte în regulă căsătoria de onoare a lui Ionel Brătianu cu „prinţesa Maria Moruzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă). Îmi promite că-mi va aduce exemplarul de ziar, ceea ce a şi făcut.

*

Scriam pe 16 mai 2014. Traian Băsescu ştie deja că Ucraina se va federaliza pînă la urmă?

Marţi, 16 mai 2014, în Declaraţia de presă ţinută după întîlnirea cu cei Toţi Doamne şi toţi trei PSD-ei - Victor Ponta, Gabriel Oprea, Mircea Duşa - Traian Băsescu a reiterat teza că liderii de la Kiev trebuie să purceadă la discuţii cu populaţia din sud- estul Ucrainei.

Pe neaşteptate, fără o pregătire prealabilă, Traian Băsescu a declarat:

„Pentru România, în eventualitatea în care, aşa cum s-a reuşit la Harkov, guvernul central va stabili o anumită linie care să vizeze păstrarea dreptului de a utiliza limba, cultura, presa, menţinerea tradiţiilor, deci în cazul în care, în negocierile cu minoritatea rusă se vor face astfel de aranjamente care sunt absolut democratice, şi România le-a făcut, cerem categoric ca de aceleaşi drepturi să se bucure şi minoritatea română din Ucraina.”

E o declaraţie istorică:

1. Recunoaşte că-n materie de drepturi acordate minorităţilor, Ucraina are un incredibil deficit de democraţie.
2. Această situaţie e mai mult ca sigur una dintre cauzele tulburărilor din sud-estul ţării. A pune totul pe seama Moscovei, fără a lua în considerare şi naţionalismul ucrainean tembel, ar fi o greşeală uriaşă de apreciere.
3. Deşi în prezent, acordarea unor largi drepturi minorităţilor din Ucraina pare un moment extrem de depărtat, Traian Băsescu anunţă condiţiile puse deja de România. Asta înseamnă că Traian Băsescu ştie că în prezent presiunea Occidentului ţinteşte convingerea liderilor de la Kiev ca să purceadă la o reformă amplă constituţională, avînd ca rezultat federalizarea Ucrainei.

Ştie însă şi că Ucraina se va federaliza pînă la urmă?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro