Ion Cristoiu: Ceauşescu o avea pe Elena, Gorbaciov, pe Raisa

Memoriile lui Petru Lucinschi, publicate şi prefaţate de mine în 1998 la editura Evenimentul românesc, sub titlul Ultimele zile ale URSS, sînt de o deosebită valoare prin amintirile autorului din timpul Loviturii de stat de la Moscova, cînd el era secretar cu presa în Comitetul Central al PCUS. Petru Lucinschi a fost chemat la Moscova de la Chişinău de însuşi Mihail Gorbaciov. Cu toate acestea, ca autor de memorii fostul preşedinte al Republicii Moldova are tăria de a scoate în evidenţă anumite slăbiciuni ale fostului lider sovietic, slăbiciuni care explică într-un fel eşecul catastrofal al Perestroikăi. Una dintre aceste slăbiciuni, dacă nu cea mai importantă, rămîne influenţa covîrşitoare a Raisei asupra lui Gorbaciov. Scrie Petru Lucinschi în cartea sa, amintindu-şi:

„Mihail Sergheevici avea o slăbiciune. S-a exprimat odată în acest fel: «În familia mea, toţi sînt comunişti. Dacă e să o consider celulă de bază, atunci Raisa Maximovna este secretarul nostru».
Soţia lui Gorbaciov era foarte activă şi expeditivă. Îşi manifesta însă calitatea de organizator de partid nu numai în organizaţia de partid a familiei.

În 1991, demonstraţia de 1 Mai a fost mai neobişnuită. A fost organizată de sindicate. De pe mausoleul lui V. I. Lenin defilarea demonstranţilor din Piaţa Roşie era salutată de figuri noi. Parada a fost scurtă şi după aceea cîţiva dintre conducători şi oaspeţi s-au retras într-o mică încăpere. Se ajungea acolo deschizînd o uşă din zidul Kremlinului, aflat în spatele mausoleului.

Sala avea cam treizeci de metri. Masa era deja aranjată. Eu m-am aşezat cam vizavi de Raisa Maximovna. Prin apropiere se aflau Nikolai Rijkov, Galina Semionova, Nikolai Gubenko. Se consumaseră deja cîteva păhărele de coniac armenesc vechi şi nelipsitele tartine. Cum se întîmplă în astfel de împrejurări, fiecare îşi spunea deschis păsul.

A venit vorba despre presă. Semionova se plîngea că din cauza preţului excesiv la hîrtie, reviste cunoscute, cum ar fi «Krestianka» («Ţăranca») şi «Rabotnita» («Muncitoarea»), se confruntă cu mari dificultăţi. Persoana importantă în acest colţ al mesei era Raisa Maximovna. Ea a confiscat rapid toată conversaţia, respingînd energic orice argument care o contrazicea. În final, a declarat categoric:

«Munciţi puţin şi prost!».

M-am uitat la soţul ei. Mă interesa cum va reacţiona la aceste cuvinte. Mihail Sergheevici nu i-a acordat atenţie Raisei Maximovna. Era prins de altceva şi cu aceeaşi energie demonstra şi el ceva celor care îl ascultau.

Vizitele peste hotare ale preşedintelui cuprindeau programe speciale pentru soţia lui. Reacţia telespectatorilor noştri era adesea negativă. Nu le plăcea ceea ce vedeau la televizor. Considerau că maniera ei de a se purta ştirbea din autoritatea preşedintelui.

Odată l-am întrebat pe Kravcenko, directorul radioteleviziunii, cum se montează aceste emisiuni. Dacă n-ar putea fi comprimate secvenţele cu Raisa Maximovna. Kravcenko fusese atunci cu ei în Japonia. Mi-a răspuns că primeşte materialele gata întocmite de la reşedinţa preşedintelui şi nu poate să le modifice.

L-a întrebat chiar şi pe Gorbaciov: «Mihail Sergheevici, n-aţi putea merge peste hotare fără soţie?». I-a răspuns: «Fără ea nu pot».

Se pare că soţia îi menţinea tonusul de nevoie. Se supăra adeseori, mai ales atunci cînd era criticat. Suferea foarte tare.”