Ion Cristoiu: Cel mai mare Breaking News din Istorie: 22 octombrie 1962, ora 19.00: John Kennedy anunţă că Lumea e pe marginea prăpastiei

Începerea negocierilor de la Geneva dintre Rusia şi America mă împinge să reiau ce-am citit pînă acum despre Criza rachetelor din octombrie 1962.

 Lectura cărţilor, studiilor şi eseurilor despre cele 13 zile din octombrie 1962 te face să-i invidiezi pe ziariştii de la vremea respectivă, mai ales pe cei de la televiziuni. Rar s-a întîmplat în Istoria omenirii să se petreacă un eveniment, pe parcursul a două săptămîni, în care multe momente păreau a fi destinate Breaking Newsurilor. Game of Thrones, celebrul serial fantasy, a impus între profesiile de faimă ale lumii pe cea de film maker. Deşi dicţionarele îl consideră un alt fel de a spune unui director de film, film maker e cel care gîndeşte intriga astfel încît filmul să te ţină cu sufletul la gură. Perioada dintre 15 octombrie şi 28 octombrie 1962 pare scrisă fie de un film maker de mare succes, fie de un reporter de Breaking Newsuri:

Tensiuni uriaşe care ţin planeta cu sufletul la gură, răsturnări de situaţii incredibile, jocuri de culise, atmosferă din vecinătatea Apocalipsei, decizii luate de preşedintele american îndoit că ar fi cele mai bune, presiunea enormă a consilierilor, a presei, a opiniei publice, punerea Occidentului pe picior de război, dar mai ales acea neliniştitoare întrebare, pe care şi-o pune Conducătorul în situaţii limită:

Cum va reacţiona celălalt şi dacă va reacţiona aşa cum nu mă aştept, cum să reacţionez, la rîndul meu?

Vor fi fost în destinul umanităţii evenimente, procese în care Istoria a făcut nu proză, ci gazetărie şi nu orice fel de gazetărie, ci una de senzaţie, aducătoare de rating sau tiraj. Nici unul nu poate concura Criza rachetelor din Cuba. Asta deoarece Criza se petrece în condiţiile poreclite de MacLuhan ca fiind ale satului planetar.

Nu un trib, nu un Imperiu, nu o singură ţară, urmăreşte cu sufletul la gură ce se întîmplă, ci întreaga planetă, conectată la Criză prin intermediul mass media.

 Dintre toate Breaking News-urile acestor zile, cel mai mare rămîne Mesajul adresat naţiunii de John Kennedy în seara zilei de luni, 22 octombrie 1962, ora 19 (ora Washingtonului). Mesajul e transmis în direct de toate televiziunile şi radiourile americane. Televiziunile şi radiourile din Occident, din lumea zisă liberă, agenţiile de presă, redacţiile de ziare sînt conectate la acest eveniment. Discursul lui Kennedy poate fi considerat, în orice moment, un Breaking News, unul dintre cele mai mari Breaking Newsuri din Istorie. Poate doar Trecerea Rubiconului l-a fi putut concura, dacă înainte de Hristos ar fi fost televiziunea. Vă imaginaţi cum şi-ar fi întrerupt CNN, Fox News, France 24 emisiunile de ştiri pentru a anunţa prin viu grai şi prin burtieră Breaking News:

Cesar a trecut Rubiconul. Ce va face Senatul?

Breaking News e o ştire sau o intervenţie neaşteptată, care întrerupe firul vieţii normale, de regulă tîrător, cu anunţarea unui eveniment neaşteptat, neprevăzut, menit să socheze, să bulverseze, să-i scoată pe oameni din rutina vieţii lor de fiecare zi şi să-i arunce în descumpănire. Judecat astfel, Breaking News-ul ar trebui să fie rar, destul de rar, la televiziunile noastre de ştiri, care fac risipă prostească de Breaking News -uri, declarînd Breaking News şi faptul că un motan e în călduri, pentru că nu s-a castrat.

Mesajul adresat naţiunii de către Kennedy e cel mai mare Breaking News din Istorie, pentru că:

a. A beneficiat de forţa de comunicare a transmiterii în direct la Radio şi Tv.

b. Informaţii privind instalarea de rachete ruseşti în Cuba n-au transpirat în presa americană.

c. Deşi Comitetul Executiv al Consiliului de Securitate Naţională se întruneşte zilnic de la debutul Crizei, nimic despre activitatea sa nu transpiră în presă. John Kennedy le ceruse membrilor să păstreze secretul inclusiv faţă de neveste.

d. De regulă înaintea unui Mesaj de o asemenea importanţă, presa americană reuşeşte să pună mîna dacă nu pe text, atunci măcar pe ideile fundamentale din text. De data asta presa dă doar ştirea că preşedintele va ţine un discurs important. John Kennedy, personal contactase directorii de jurnale pentru a-i anunţa de discurs şi pentru a-i ruga să nu dea altceva decît ştirea că-l va ţine.

Luni, 22 dimineaţa, la 9 şi un sfert, la Chicago, unde preşedintele se află în turneu electoral (urmau alegerile pentru Congres), Piere Salinger, purtătorul de cuvînt al Casei Albe, e întrerupt din expunerea sa în faţa presei, curioase să afle programul preşedintelui din ziua respectivă, şi chemat în apartamentul prezidenţial. John Kennedy îi spune lui Salinger că se întoarce la Washington, deoarece e bolnav. Să comunice asta presei. Şi pentru a fi mai convingător, să citească presei buletinul medical, scris chiar de preşedinte:

38,4 temperatură. Infecţie a căilor respiratorii superioare. Medicul personal a spus că trebuie să-şi întrerupă turneul din motive de boală.

Nu era bolnav.

Se întorcea ca să ţină Discursul.

Înaintea discursului, forţele armate ale SUA sînt puse în stare de alertă. Toate unităţile strategice de rachete sînt pe picior de război. O armată de 250000 de militari e pregătită să debarce în Cuba. Ambasadorii americani sau trimişii speciali ai Casei Albe iau legătura cu principalii lideri din Vest. La De Gaulle e trimis fostul secretar de stat, David Achenson, cu un avion al Pentagonului. Ambasadorul american la Bonn, care e în Georgia, pentru că maică-sa e bolnavă, primeşte ordinul de a se întoarce urgent la Bonn pentru a-i înmîna cancelarului Adenauer un mesaj personal din partea lui Kennedy. La ora 18 ambasadorului sovietic la Moscova i se remite de către secretarul de stat Dean Rusk textul Mesajului.

 La ora 19 (ora Washingtonului) John Kennedy îşi ţine discursul, transmis în direct de toate televiziunile şi radiourile din SUA.

 Chiar textul în sine are valoarea unui Breaking News planetar. John Kennedy îi informează pe americani că ruşii au instalat în Cuba baze de lansare a rachetelor care se constituie într-o ameninţare nucleară pentru întreaga emisferă occidentală. Precizînd în direct că mai multe baze sînt dotate cu rachete balistice în stare să transporte o încărcătură atomică la 2000 de kilometri distanţă, adică la Washington, la canalul Panama, şi în general asupra întregului teritoriu american, discursul stîrneşte panică. După încheierea lui, magazinele sînt luate cu asalt, oamenii îşi fac provizii, guvernele occidentale fac estimări în privinţa numărului de milioane de morţi care ar fi victimele războiului nuclear.

Principala informaţie a mesajului e cea despre instituirea blocadei în jurul Cubei la 800 de mile de ţărm:

Orice vas cu destinaţia Cuba, oricare i-ar fi pavilionul şi provenienţa va fi inspectat şi blocat să meargă mai departe dacă transportă arme ofensive.

Kennedy precizează că vasele care nu transportă armament vor fi lăsate să treacă.

În multe texte despre Criză nu se face această precizare, absolut necesară pentru a înţelege situaţia din octombrie 1962. Nu e o blocadă totală a Cubei, ci o blocadă în privinţa navelor cu armament ofensiv.

Aşa se explică de ce petrolierul sovietic Bucureşti, deşi refuză să se supună inspecţiei, e lăsat să treacă la ordinul lui Kennedy, care invocă adevărul că un petrolier n-avea cum să ducă armament nuclear.

Anunţul privind instituirea blocadei a creat aşteptarea isterică dintre luni şi miercuri dimineaţă. Aşteptarea a ce se va întîmpla cînd navele ruseşti în drum spre Cuba vor ajunge la şirul de vase şi submarine americane care alcătuiau zidul dincolo de care nu se putea trece.

Întoarcerea din drum a navelor ruseşti e un alt Breaking News. Cum însă veritabile sînt doar Breaking Newsurile catastrofice, informaţia despre cedarea ruşilor nu are forţa de impact mediatic a Mesajului.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro