Ion Cristoiu: Cînd Regina Maria nu face caz c-a fost primită la Casa Albă

Pe 19 octombrie 1926, în cadrul vizitei sale spectaculoase în America, Regina Maria e primită la Casa Albă. Preşedintele Americii e John Calvin Coolidge. A fost ales în 1923 şi va fi preşedinte pînă în 1929. A devenit preşedinte pe 2 august 1923 cînd era vicepreşedinte. Preşedintele Harding a murit şi, potrivit Constituţiei, locul i-a fost luat de vicepreşedinte. La alegerile din 1924 participă din partea Republicanilor şi le cîştigă. A rămas în Istorie printre altele şi pentru că a dus o politică îndreptată spre rezolvarea problemelor Americii şi nu ale lumii.

A refuzat să mai candideze în 1929.

Ştim deja ce înseamnă în postdecembrism primirea unui român la Casa Albă fie şi pe uşa din dos. Pentru cei din ţară un eveniment de rezonanţă naţională, un fel de mini Marea Unire. Pentru fericitul primit, un prilej de a se făli pe rupte. Presa moldo-valahă acordă momentului ceea ce se cheamă spaţii largi. La televiziuni prima ştire, cu slogane pe burtieră. La site-uri, care ţin azi locul ziarelor, poze şi articole elogioase.

Sub acest semn ne-am aştepta ca primirea Reginei de către preşedintele american să fie un eveniment pentru întreaga presă din România.

Ei bine nu e.

Cu mici excepţii, ziarele reflectă vizita în paginile interioare printr-un Comunicat stas redactat de Rador, plasat la interior şi nu pe prima pagină:

„Washington 20. (Rador) Regina României, însoţită de Principii Nicolae şi Ileana s-au dus la Casa Albă, unde le-au ieşit în întîmpinare preşedintele Coolidge şi doamna. Vizita a durat zece minute. Îndată după plecarea grupului regal, preşedintele Coolidge şi d-na Coolidge s-au dus la legaţiunea română spre a întoarce vizita. M. S. Regina României vizitase mai înainte în mod oficial cimitirul naţional din Arlington, unde a depus în numele guvernului român o jerbă de flori roşii, galbene şi albastre, reprezentînd tricolorul român – pe mormîntul soldatului necunoscut.

În timpul serii, a avut loc la Casa Albă un dineu dat în onoarea vizitatorilor regali.”

Universul, condus de Stelian Popescu, preocupat să intre în graţiile Palatului, publică textul pe pagina întîi a numărului din 22 octombrie 1926 în grupajul M.S. Regina în America. Sub titlu O fotografie cu legenda:

„Îmbarcarea la Cherbourg pe vasul «Leviathan»

De la stînga spre dreapta: A.S.R. Principele Nicolae, M.S. Regina Maria, A.S.R. Principesa Ileana şi dna Wilson. Între M.S. Regină şi Principesa Ileana, în rîndul al doilea, d. Cantacuzino, ministrul al României la Paris.”

Comunicatul propriu zis poartă un titlul dat de redacţie:

„La Casa Albă

Oaspeţii au fost întîmpinaţi de d. şi d-na Coolidge.”

Sîmbătă 23 octombrie 1926, tot pe pagina întîi şi tot sub titlul Vizita M. S. Regina Maria în America, ziarul revine în grupajul privind călătoria cu amănunte despre vizita la Casa Albă:

„Washington, 20. – La Casa Albă, M.S. Regina a fost primită de preşedintele Coolidge în Camera albastră.

*

Presa americană comentează pe larg vizita M. S. Reginei. Acum, pentru prima dată, un preşedinte al Statelor Unite a primit o regină.

EMOŢIA PREŞEDINTELUI COOLIDGE

S'a constatat cu acest prilej că d. Coolidge a fost aşa de emoţionat de prezenţa M.S. Reginei încît a uitat să facă oaspeţilor săi cuvenita invitaţie de a sta jos. După 25 de minute de la vizita M.S., d-na şi d. Coolidge i-au întors vizita. Au fost primiţi în saloanele legaţiei române.

*

Se comentează viu faptul că M. S. a reuşit, în cursul discuţiei, să facă pe seriosul preşedinte al Americei să rîdă, fapt care constituie un eveniment pentru americani, dat fiind caracterul puţin expansiv al preşedintelui.

RECEPŢIA LA LEGAŢIA ROMÂNIEI

La recepţia de la legaţia română au asistat şi cîţiva ziarişti şi un fotograf, care ascuns într’un colţ, a fotografiat pe Suverană în cîteva momente.

DINEUL

Seara, a fost un dineu de 37 de tacîmuri dat de d. Coolidge în cinstea M.S. Reginei. Au participat M.S. Regina Maria, Principele Nicolae şi Principesa Ileana, dna şi d. Coolidge şi suitele.

Corpul diplomatic n-a fost invitat.

Ziarele din New-York descriu în articole mari toaleta M.S. care purta o diademă de perle şi o rochie brodată cu diamante. D-na Coolidge purta o rochie simplă, fără nici o bijuterie.”

Puţine sînt ziarele care acordă atenţie primirii la Casa Albă. Unul dintre ele e Opinia, care apare la Iaşi. Despre primirea la Casa Albă ziarul scrie în ediţia sa din 22 octombrie 1926.

„New-York 21– A M. S. Regina Maria a României a fost primită la Casa Albă, în celebra «cameră albastră».

Un preşedinte al Statelor Unite primea pentru întîia oară o Regină.

D. Coolidge era atît de emoţionat încît, în primele momente, a uitat să invite pe oaspeţi a lua loc pe scaune.

După 25 minute, dna şi d. Coolidge au întors vizita, fiind primiţi de Regină în saloanele legaţiei române.

*

Ziarele comentează cu însufleţire faptul ca Regina a reuşit, în cursul discuţiei, să facă pe preşedintele Coolidge să rîdă. Este un adevărat eveniment pentru americani, deoarece Coolidge n-a rîs niciodată, dat fiind caracterul său posac.

La recepţie au asistat şi ziarişti şi fotografi. Seara a avut loc la Casa Albă un dineu de 37 tacîmuri.

*

Ziarele din New-York descriu splendida toaletă a reginei, o magnifică diademă de perle şi o rochie brodată în diamante. D-na Coolidge era într-o rochie foarte simplă şi fără bijuterii.”

Cum se explică lipsa de entuziasm a presei?

a. Prin lipsa de entuziasm a Reginei faţă de a această primire. Nici un ziar nu are un reporter care s-o însoţească pe Regină. Relatările aparţin Rador, agenţia de presă a Puterii, deci şi a Reginei. Textul despre vizită a fost dictat de Regină. El exprimă dezamăgirea Reginei faţă de felul în care a fost primită ea, Regina, de un biet preşedinte, care nu e de sînge regal. Însemnările zilnice ale Reginei dau seamă de această nemulţumire:

„Înapoi acasă să ne îmbrăcăm pentru a face vizita oficială preşedintelui şi soţiei sale.

Ceremonia americană este aparte şi preşedintele se comportă chiar mult mai regal decît un rege. De exemplu, nu-şi primeşte el însuşi oaspeţii, ci vine după ce aceştia sunt acolo şi pleacă primul, lăsîndu-i în seama casei sale militare. Noi n-am considera acest lucru ca fiind un mod politicos de a primi oaspeţii, dar acesta este ceremonialul lor, căruia i te conformezi strict.

Preşedintele este un om slab, reţinut, cu o faţă ca de ceară, cunoscut pentru tăcerea lui. Ea este foarte volubilă şi foarte prietenoasă.

El vorbeşte în propoziţii scurte, ca şi cum cuvintele i-ar provoca o durere. Nasul este lung şi subţire, iar părul, galben-roşcat. Este cel mai impasibil, cel mai taciturn şi cel mai neemotiv om care a existat vreodată, dar cu toate acestea are un fel de licărire în micii săi ochi ageri şi ceva care seamănă de departe cu un zîmbet ce apare ocazional în colţul gurii cu aspect sever.

Ea suplineşte tăcerea lui de piatră prin marea sa vivacitate. Cu toate acestea, preşedintele mi-a fost întru cîtva simpatic.

Conversaţia a fost scurtă, dar cordială. Copiii mei, care erau cu mine, s-au amuzat copios. Sunt încîntaţi de orice şi se distrează foarte tare.

Potrivit regulilor absurde de politeţe oficială, ne-am dus acasă imediat ca să primim Gegenbesuch cuplului prezidenţial, pe care am făcut-o cît mai cordială posibil, ca să-i convină omuleţului taciturn cu faţa de ceară. A zîmbit de cîteva ori pentru un fotograf care a insistat cu perseverenţa tipică să ne facă o poză de grup.

Am fost informală şi vorbăreaţă, după cum îmi este obiceiul. (...)

Pentru dineu m-am îmbrăcat cît mai elegant posibil, în rochia mea Patou albă, brodată, cu o pelerină albă cu fir auriu. Mi-am purtat perlele, diadema cu diamante şi marele cordon.

Ceremonia de la Casa Albă, care este o clădire nobilă, a fost într-un fel mai ciudată decît primul nostru contact.

Am fost introduşi cu toată ceremonia şi toate onorurile cuvenite unei regine, dar preşedintele şi soţia lui au venit după aceea, braţ la braţ, m-au primit pe mine şi pe oaspeţii lor şi apoi au părăsit, tot primii, încăperea, lăsîndu-mă pe mine în grija «suitelor» într-un mod în care desigur că un rege nu ar proceda cu o regină. La dineu, ei au stat pe scaune înalte, diferite de ale noastre, şi au fost serviţi primii.

Acest lucru este total diferit de protocolul nostru european şi oamenilor mei nu le-a convenit, mai ales că preşedintele nu i-a băgat în seamă.”

b. Preşedintele american n-a fost de loc entuziasmat de ideea de a o primi pe Regină.

c. La vremea respectivă preşedintele american nu însemna aproape nimic pentru presa din România. America nu era partenerul nostru strategic sau mai bine zis, Protectorul nostru strategic.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro