Ion Cristoiu: Cînd şeful Siguranţei face un chilipir

Noiembrie 1941. Ţara e angajată din plin în Războiul împotriva Uniunii Sovietice. Cu patru luni şi ceva în urmă, mai precis la 26 iulie 1941, Armata Română eliberase teritorii româneşti răpite prin Diktatul de la Moscova: Basarabia şi Bucovina de Nord. Acum, după luarea Odessei, ea se bate cu duşmanul pe undeva, pe la Cotul Donului.

Campania din Est, numită de Mareşalul Antonescu şi Războiul Sfînt împotriva bolşevismului, cere o încordare supraomenească nu numai pe front, dar şi în spatele frontului, mai ales în România. Asta înseamnă un efort uriaş nu numai în plan economic, dar şi în planul ordinii interne. Această ordine, vitală pentru susţinerea soldaţilor care luptau pe Front, e ameninţată de acte de sabotaj şi spionaj, de acţiunile paraşutiştilor sovietici, de terorişti.

De contracararea acestor acte răspunde Direcţia de Poliţie şi Siguranţă din Inspectoratul General al Jandarmeriei. Şeful acestei Direcţiei e generalul Constantin Tobescu. Adjunct al şefului Jandarmeriei, generalul Piky Vasiliu, Constantin Tobescu are 48 de ani. Colonel la începutul Războiului din Est, Constantin Tobescu e avansat rapid la gradul de general.

Se înţelege că, într-o asemenea funcţie, generalul Constantin Tobescu nu poate fi imaginat decît stînd la post 24 din 24 de ore, fără să-şi îngăduie nici cel mai mic repaos.

Subordonaţii săi stau la pîndă zi şi noapte, îi urmăresc pe suspecţi pînă-n pînzele albe, dejoacă atentate criminale, investighează planuri diabolice de sabotaj, într-un cuvînt, asigură că nici un grăunte diversionist să nu perturbe maşinăria de război a ţării.

Generalul Constantin Tobescu se deplasează la un moment dat la Cernăuţi.

Avea semnale că bolşevicii pregăteau un teribil act de sabotaj?

Fusese informat de subordonaţi că în oraşul recucerit din mîinile ruşilor comunişti, creaseră o reţea teroristă?

Într-un cuvînt, se deplasase pînă aici, în celălalt colţ al ţării pentru că situaţia cerea intervenţia sa personală?

Nici vorbă.

Pe 13 aprilie 1946, în perspectiva Procesului, zis şi al Marii Trădări Naţionale, general Constantin Tobescu e anchetat în subsolul Ministerului de Interne, asemenea tuturor celor care alcătuiesc Lotul Antonescu.

Vine vorba la un moment dat de evacuarea evreilor din Bucovina, Basarabia şi Transnistria.

Anchetatorii vor insista pe acest moment la interogatoriul întregului Lot.

Constantin Tobescu declară că el n-a fost amestecat în această operaţie.

A aflat de ea întîmplător.

În ce a context?

„Eu am fost la Cernăuţi, într-un interes personal. Cerîndu-i generalului Vasiliu permisiunea, m-am dus la Cernăuţi să cumpăr pentru o fată a mea, care se mărita, nişte covoare. Auzisem că acolo se găsesc lucruri mai ieftine, din cauza acestor deplasări. Rugasem chiar pe un ofiţer care fusese acolo, să se intereseze. Între timp, s-a produs evenimentul cu deplasarea evreilor. Timp de 2-3 zile, cît s-a produs operaţia, eu eram acolo şi eu am informat pe g-ralul Vasiliu.

GR...: Vă amintiţi ce obiecte aţi cumpărat?

C. TOBESCU: Da. O sufragerie, un serviciu de masă, tacâmuri pentru 12 persoane, un serviciu de farfurii de 12 persoane, covoare.“

Carevasăzică, Şeful Poliţiei de Siguranţă a fost la Cernăuţi în zilele cînd evreii erau evacuaţi.

Nu pentru a superviza operaţiunea, Doamne fereşte!, ci pentru a face rost la un preţ mai ieftin, de un serviciu de farfurii de 12 persoane pentru fiică-sa, care se mărita.

A făcut asta, pentru că la Cernăuţi era mai ieftin.

Altfel spus, s-a deplasat pînă aici pentru un chilipir!

Generalul Constantin Tobescu a fost arestat la 24 septembrie 1944.

Pe 12 octombrie 1944, a fost predat ruşilor şi dus la Moscova împreună cu Ion Antonescu şi cu Mihai Antonescu. N-a fost inclus în lotul Antonescu pentru Procesul din mai 1946.

A fost condamnat mai tîrziu.

Nu ştiu în ce măsură prin relatarea asta generalul Constantin Tobescu a scăpat de aducerea în faţa Tribunalului zis şi al Poporului.

Sigur e că prin postura sa hazlie, de şef de Siguranţă mergînd la Cernăuţi ca să facă un chilipir, el îşi merită numele de brav român.

Sărmanul Mareşal!

Cu astfel de colaboratori voia să scape el Europa de anticristul bolşevic!

Sărmană ţară!

Cu astfel de ştabi care, în plin război se preocupă de chilipiruri, vrea ea să rămînă, prin fapte extraordinare, în Istoria lumii!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro