Ion Cristoiu: Cînd toată lumea are pe toată lumea la mînă

„Cînd te apuci de ce ne-am apucat noi, vreau să spun cînd intri în politică, trebuie să fii pregătit, fiindcă în spaţiul ăsta toată lumea are pe toată lumea la mînă, e o lege şi ea se aplică” – îi spune Coriolan Pomposu, zis si Liderul, lui Dandu Patricianul, într-o discuţie în toiul nopţii. A doua zi dimineaţa, Dandu Patricianul va fi dat la televizor în cătuşe, potrivit obiceiului numit arestare preventivă, de bogată tradiţie în tranziţia românească. În romanul politic al lui Dinu Săraru, ,,Ciocoii noi cu bodyguard”, din care am luat scena, Coriolan Pomposu e întruchiparea politicianului post-decembrist pe cît de ambiţios, pe atît de abil în ascensiunea sa nelimitată, încît, întîlnindu-l, toţi îşi spun, cu secretă admiraţie, că-i un mare bandit. Conduce partidul de la putere, aflat într-o bătălie pe viaţă si pe moarte cu partidul lui Ică Gorun, aflat în opoziţie. Ura reciprocă îşi are o explicaţie simplă: amîndouă partidele, populate de foşti activişti şi de foşti securişti, s-au născut din divizarea unui partid mai mare, făurit chiar în decembrie 1989. Dandu Patricianul e un om de afaceri care s-a îmbogăţit din comenzile de stat, din licitaţiile trucate şi din ordonanţele de urgentă cu dedicaţie. Totul în schimbul banilor daţi pentru partidul lui Coriolan Pomposu. Discuţia de mai sus e prilejuită de informaţiile primite de Coriolan Pomposu, informaţii potrivit cărora acum, înaintea alegerilor generale, Dandu Patricianul a trecut deja, cu portofel cu tot, de partea formaţiunii lui Ică Gorun. Pentru a-l face să ajungă la gînduri mai bune, Coriolan Pomposu dă ordin Parchetului să-l aresteze niţel. No face însă în chip total nedrept. Dandu Patricianul a comis o mie şi una de ilegalităţi. Toate ştiute, consemnate şi îndosariate de către partidul de la putere. La rîndu-i, Dandu Patricianul îl are pe Coriolan Pomposu la mînă. Prudent, a păstrat toate dovezile finanţărilor ilegale.

Despre „Ciocoii noi cu bodyguard“ s-a scris că e un roman cu cheie. Cititori şi critici au pornit o adevărată vînătoare pentru a descoperi în Coriolan Pomposu pe Adrian Năstase, în Dandu Patricianul,  pe cunoscutul om de afaceri Dinu Patriciu, în Ică Gorun pe Petre Roman şi în Elefterie Teoforul, cel care nu apare niciodată, dar care ştie totul, pe Ion Iliescu. Ziarului ,,Bomba“, folosit de Coriolan Pomposu pentru a-l şantaja pe Dandu Patricianul, i s-au căutat apropieri de Evenimentul zilei. Autorul s-a apărat cu străşnicie de lauda de a fi publicat un roman cu cheie. El a susţinut c-a scris un roman balzacian, cu personaje tipice în împrejurări tipice. Şi are dreptate. ,,Ciocoii noi cu bodygard“ surprinde mecanismele României postdecembriste, Românie văzută ca un spaţiu în care rechinii se sfîşie între ei cu colţii democraţiei. Din acest punct de vedere, observaţia lui Coriolan Pomposu cu „toată lumea are pe toată lumea la mînă“ e valabilă nu numai pentru 1996, cînd se petrece acţiunea romanului, dar şi pentru prezent. Şi acum toată lumea are pe toată lumea la mînă. Numai că, la fel ca în roman, numai cine deţine puterea poate folosi ceea ce ştie despre adversar. Şi Dandu Patricianul îl are la mînă pe Coriolan Pomposu. Numai că, pînă la urmă, cel arestat este Dandu Patricianul. În anii de Românie tranzacţionistă, nici un om de afaceri nu s-a putut îmbogăţi fără sprijinul dat de puterea politică. Îi aparţine tot lui Coriolan Pomposu şi această extraordinară observaţie despre relaţia politician-capitalist după decembrie 1989:

„Cam asta ar fi faza în care ne aflăm: cînd capitalismul român are nevoie de politicianul ajuns la putere ca să-şi întemeieze capitalul. Vine şi faza cînd o să fiţi atît de puternici încît o să comandaţi politicienilor, să-i inventaţi chiar, o să-i alegeţi, o să-i numiţi în funcţii şi o să-i trageţi la răspundere... Acum, la noi, care suntem la început, şi originali, ca întotdeauna în istorie, e devălmăşie: ne formăm împreună. Noi vă servim pînă prindeţi cheag. Ne facem noi, politicienii, deocamdată, capitaliştii de care avem nevoie şi ei ne sprijină cînd le cerem, nu e aşa?“.

În haosul postdecembrist, nici un om de afaceri nu s-a putut îmbogăţi fără bine-cuvîntarea partidului de la Putere. Pentru unii dintre ei, membri ai clientelei politice, s-au dat hotărîri de guvern speciale, s-au scos combinate la licitaţie, s-au trecut legi prin parlament, s-au numit miniştri. Pentru alţii s-au dat telefoane la judecători, s-au finanţat ziare, s-au organizat demonstraţii. În schimbul acestor ilegalităţi, omul de afaceri a cotizat din greu la partidul respectiv.

S-a ajuns astfel că azi toate partidele au corupţii lor. Astfel lupta împotriva corupţiei e o vastă comedie jucată pentru proşti. Din noul montaj literar-artistic fac parte şi anchetele penale. Cînd partidul de la putere simte că trebuie să răspundă nemulţumirii populare, ia din raft un dosar şi-l aruncă pe piaţa presei. Ca prin minune,  instituţiile se pun în mişcare. Victima nu-i aleasă întîmplător. Fie că-i vorba de cineva care nu mai contează pentru partid şi, deci, poate fi sacrificat pe altarul luptei împotriva corupţiei. Fie că-i vorba de un om de afaceri căruia vrea să-i ia locul un altul. Tot din clientela politică a partidului. Dispare un rechin? Nu-i nimic. Un altul i-a luat locul.

De ce sunt arestaţi doar unii?

Pentru că din masa de posibili infractori care sunt marii oameni de afaceri post decembrişti, cade măgăreaţa doar pe unii.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro