Ion Cristoiu: Congresul PNL a fost momentul Căderii lui Klaus Iohannis de pe soclu

Publicistul Ion Cristoiu remarcă primirea ostilă a preşedintelui Klaus Iohannis la congresul PNL de sâmbătă, când, la intrararea sa în sală şi la rostirea discursului, a fost scandat numele lui Ludovic Orban, precum şi lipsa de reacţie a delegaţilor la această diversiune, întrebându-se de ce aceştia nu l-au tratat pe şeful statului ca pe un idol.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Aşa cum am precizat pe CristoiuTv în Jurnalul meu video şi în intervenţiile de la Aleph News am ţinut să merg la Congresul PNL, deşi nimeni nu mă obliga la aşa ceva pe line de serviciu, iar vedetele presei, cu mici excepţii, au ales între petrecerea week-end-ului şi consemnarea Congresului prima ofertă, îmbietoare în această toamnă care ar putea fi pusă sub semnul versurilor argheziene:

<Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

Sufletului nostru bucuros de moarte>.

Eu însă mi-am zis că un Istoric al clipei nu poate lipsi de la faţa locului cînd vine vorba de un Eveniment de importanţa istorică a Congresului PNL. Am avut şi invitaţie, nu numai acreditare de jurnalist. Am preferat să fiu jurnalist şi nu invitat din simplul motiv că în postura de invitat trebuia să stau pironit într-unul din primele rînduri. O asemenea condiţie face imposibilă prestaţia de jurnalist. Mai întîi că nu poţi umbla încolo şi încoace. Apoi pentru că de la parter, din primele rînduri ale sălii, nu poţi avea sub priviri spectacolul întregii arene care e hala de la Romexpo. Prin urmare, mi-am ales un loc de unde sala se vedea de sus. Am avut şansa astfel de a urmări spectacolul întregii săli pe parcursul Congresului. Mi-am putut da seama cînd Ludovic Orban şi-a prezentat Moţiunea că scorul votului e în favoarea lui Florin Cîţu. Fără imaginea întregii săli m-aş fi lăsat tras pe sfoară de gălăgia întreţinută de grupurile de scandalagii plasate strategic în diferite puncte ale sălii, la indicaţia lui Ludovic Orban, pentru a crea impresia că întreaga sală strigă Orban, Orban şi-l huiduie pe Florin Cîţu. La discursul lui Ludovic Orban aproape întreaga sală n-a aplaudat sau a aplaudat în final, politicoasă. Au bătut din palme, fără a mai striga (vor fi obosit de atîta hăulit) grupurile de răcnitori de la Vrancea, de la Braşov, de la Argeş şi de la sectorul 3 din Bucureşti, care întreţinuseră atmosfera de galerie de huligani încă de la debutul Congresului. Mi-am dat seama că nu era vorba de reacţiile spontane ale unor delegaţi pro Orban, treji sau beţi, cum se voia să se creadă, ci de o prestaţie supusă unei regii gîndite înainte de Congres. Scopul diversiunii era de a face pe cei indecişi să treacă de partea lui Ludovic Orban prin crearea impresiei false că întreaga sală era antiCîţu şi antiIohannis. De aceea grupurile erau plasate în diferite puncte ale sălii. De aceea, Grupul de la Vrancea, motorul Diversiunii, se ridica din cînd în cînd de la locurile rezervate Filialei judeţene Vrancea, pentru a ridica pancarte Pro Orban şi anti Cîţu ori de cîte ori apărea o cameră de luat vederi sau pentru a se înşirui pe treptele care duceau la culoarul principal, ţinînd materialele propagandistice în sus şi agitîndu-le mai ceva decît detaşamentele muncitoreşti în trecere prin faţa tribunei cu Nicolae Ceauşescu.

Perspectiva de sus mi-a dat posibilitatea de a descoperi şi urmări cel mai important eveniment nu numai al zilei de sîmbătă, 25 septembrie 2021, nu numai al lunii septembrie, dar şi a celor şapte ani de cînd e preşedinte Klaus Iohannis:

Căderea lui Klaus Iohannis de pe soclu.

Sau mai bine zis, transformarea lui Klaus Iohannis din statuie ecvestră în statuie simplă dacă nu chiar în bust.

Aşa cum am zis în Jurnalul meu video, cînd Klaus Iohannis a apărut la intrarea principală a sălii, special rezervată pentru el, am crezut că în sală intră un Mesia care a confundat Romexpo cu Ierusalimul. În bubuiturile unei muzici de marş napoleonian, revărsată din toate difuzoarele, Klaus Iohannis a apărut încă din faţa Uşii principale pe scenele gigant ale sălii. Veneau spre mine imaginile alaiului prezidenţial filmat de cameramanii care mergeau cu spatele către primul rînd al sălii, unde avea Klaus Iohannis locul rezervat. Pentru PNL, Klaus Iohannis e ce a fost Ion Iliescu pentru PSDR şi Traian Băsescu pentru PD:

Preşedintele care, deşi Constituţia îi interzice, e Tătucul partidului care l-a avut candidat.

Ca Tătuc al PNL, Klaus Iohannis a adus la Guvernare un PNL care, fără preşedinte, ar fi stat mult şi bine în Opoziţie. Sistemul condus de Klaus Iohannis a prăbuşit PSD-ul deţinător al unei majorităţi parlamentare zdrobitoare prin condamnarea lui Liviu Dragnea, ticluirea Diversiunii de la 10 august 2018, ruperea Coaliţiei de Guvernare şi trecerea Moţiunii de Cenzură. Încălcînd Constituţia, şi nu oricum, ci brutal, Klaus Iohannis a regizat prin Sistem sarabanda protestelor de stradă, a dezlănţuit împotriva PSD Unităţile Militare din Presă, a creat atmosfera propice prăbuşirii PSD de la Guvernare.

Pentru aceasta, dar şi pentru puterea presupusă, Klaus Iohannis a fost în ultimii 7 ani Ayatolahul PNL. Să ne reamintim faimoasele descinderi la clădirea din Victoriei ale preşedintelui, primit de premierul Ludovic Orban cu temenele fanariote, ajungînd în sala de şedinţe la capătul unui drum pe parcursul căruia uşile se deschideau singure, speriate, în faţa sa, iar treptele scările se umezeau de emoţie la gîndul că le călca pe cap Augustele Tălpi.

Eram convins, ştiind aceste lucruri, că din clipa intrării la Romexpo, întreaga sală de 5.000 de persoane avea să se prăbuşească în aplauze, ovaţii, strigăte de Iohannis! Iohannis! Mă gîndeam că mă puteam aştepta şi la venirea unui delegat pentru a-şi pune fruntea pe mîna preşedintelui, cum am văzut eu în serialul Ertugrul că făceau membrii tribului turcoman după ce era ales noul şef de trib, pentru a-şi exprima supunerea.

Spre uluirea mea, sala nu s-a prăbuşit în isteria pro Iohannis.

Mult mai important, de cum a păşit pe ultima treaptă a scării, chiar din apropierea sa, delegaţii de la Vrancea au început să strige Orban! Orban! Din alte locuri ale sălii au izbucnit strigătele Orban! Orban!

Evenimentul zilei a publicat vineri informaţia că lui Klaus Iohannis i se pregăteşte o primire cu huiduieli.

N-au fost huiduieli propriu-zise. Scandarea numelui lui Orban la ivirea preşedintelui, ştiut de o ţară întreagă ca susţinător al lui Florin Cîţu şi declarat adversar de Ludovic Orban, echivala cu huiduiala. Sau ca să fiu mai precis era ceva în genul:

Sîc! Sîc! Noi îi strigăm numele celui pe care vrei să nu-l alegem. Uite că nu-ţi strigăm numele. Să crăpi de ciudă!

Numele Orban a fost scandat apoi pe tot timpul discursului ţinut de Klaus Iohannis. Preşedintele era obligat să se întrerupă din cauza scandărilor. A scandărilor numelui unui adversar, şi nu a numelui său.

Klaus Iohannis venise la Congresul PNL şi nu al PSD.

Sînt sigur că, deşi nu i s-ar fi scandat numele, Klaus Iohannis ar fi beneficiat de o primire infinit mai politicoasă la Congresul PSD.

Ne putem imagina o asemenea primire a lui Ion Iliescu la Congresul PDSR sau a lui Traian Băsescu la Congresul PD?!

Klaus Iohannis şi-a ţinut discursul (de fapt l-a citit) fără să reacţioneze o clipă la o astfel de primire ostilă. Pe parcursul discursului şi-a păstrat pe faţă, fixat, un zîmbet de circumstanţă.

A fost el conştient de Căderea de pe soclu?

Cred că da, aşa cum cred c-a ştiut cu o zi înainte ce i se pregăteşte de Ludovic Orban. Pentru că întreaga atmosferă a fost rezultatul unei pregătiri.

Ştiind asta, poate că primirea la Congresul partidului pentru care era un Idol nu l-a făcut să se neliniştească.

Pe mine însă nu acţiunea grupărilor pro Orban m-a făcut să tresar, ci altceva, deşi chiar curajul de a-l huidui indirect pe Idol însemna ceva, m-a făcut să tresar:

Lipsa de reacţie a sălii la această diversiune.

Cei care acţionau ca o galerie de ultraşi erau puţini faţă de cei cinci mii de delegaţi.

Ar fi fost de aşteptat ca restul sălii să se ridice în picioare şi să strige Iohannis! Iohannis! contracarînd astfel larma ultraşilor.

Ca să nu mai spun că în astfel de împrejurări protestatarii nu-şi îngăduie să se manifeste împotriva cuiva dacă ştiu că întreaga adunare îl vede pe respectivul ca pe un Idol.

De ce nu s-a întîmplat aşa?

E o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună chiar Klaus Iohannis.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro