Ion Cristoiu: Criza refugiaţilor afgani se apropie cu iuţeală. În România e tratată însă ca o problemă minoră

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, spre deosebire de ţările occidentale, România, prin preşedinte, premier, liderii partidelor de guvernământ, nu s-a pronunţat până acum asupra situaţiei din Afganistan pentru a pregăti populaţia în cazul primirii refugiaţilor şi pentru a preveni apariţia unui val de antipatie împotriva acestora, care ar putea fi speculat de Opoziţie.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Nu ştim ce se întîmplă cu adevărat în Afganistan după cucerirea ţării de către Talibani în doar 10 zile. Dincolo de vorbele şi faptele oficiale, atît ale talibanilor, cît şi ale şefilor americani aflaţi la Kabul, ne confruntăm cu o manipulare mediatică planetară asemănătoare celei care au urmat Căderii lui Ceauşescu, manipulare în urma căreia întreaga lume a urmărit cu sufletul la gură ceea ce s-a numit Asaltul teroriştilor asupra cuceririlor revoluţionare pentru a-l aduce pe Nicolae Ceauşescu înapoi la putere. Azi ştim că totul a fost o diversiune, o incredibilă diversiune. Şi, aşa cum scriam în cartea recent apărută Decembrie 1989. Un talmeş-balmeş bine regizat, ne întrebăm, stupefiaţi, cum de-am fost traşi pe sfoară de marii corespondenţi străini care au dat năvală în România, după deschiderea graniţelor. Michel Castex era la venirea în România un ziarist profesionist cu o lungă experienţă de corespondent din teatru de război. Dar aşa cum recunoaşte el în cartea publicată mai tîrziu, O minciună mare cît secolul, a fost tras pe sfoară de regizorii Diversiunii. În corespondenţele sale el nu s-a îndoit o clipă de adevărul oficial că România nouă, revoluţionară e luată cu asalt de Teroriştii lui Nicolae Ceauşescu. În carte el a explicat de ce n-a putut vedea decît ceea ce trebuia să vadă pentru a contribui la manipularea planetară. Venise în România cu o imagine deja formată despre atotputernicia lui Ceauşescu, despre Ţara Căpcăunului, cum îi spune el. Şi, prin urmare, la Bucureşti deşi ochiul de corespondent profesionist îl făcea să observe şi lucruri care să-l ducă la întrebări, totuşi imaginea preconcepută a fost mai tare.

Dar nu numai atît.

Dacă ar fi pus la îndoială o clipă Asaltul teroriştilor prezentaţi drept echipele morţii ale lui Ceauşescu mai mult ca sigur nimeni nu l-ar fi crezut. Cum să fie vorba de o Diversiune? Cum să nu se confrunte Poporul care-l răsturnase pe Dictator cu braţele goale cu încercarea Criminalului de a reveni la putere călcînd pe cadavre?

Un lucru asemănător se întîmplă acum în legătură cu Afganistanul.

În lume, inclusiv în România, se ştie despre ce fac talibanii mai întîi din declaraţiile la televiziuni ale afganilor stabiliţi deja în Europa. Şi la noi, la televiziuni, intervin afgani care au reuşit să plece din ţara lor încă de pe vremea cînd acolo erau americanii, pentru a spune ceea ce le spun neamurile rămase acolo la telefon sau de cele mai multe ori ceea ce cred ei că li se întîmplă celor din Afganistan. Nu ştiu dacă aceasta e realitatea. Ştiu însă că mulţi afgani din Europa au interesul să exagereze grozăviile la care sînt expuse neamurile din Afganistan pentru a le putea înlesni venirea legală în Europa.

În Afganistan sînt deja corespondenţi profesionişti, inclusiv de la CNN. Cu toate acestea, relatările lor stau sub puterea unei imagini preconcepute:

Cea a talibanilor din 2001.

Redacţiile din toată lumea înghiţeau în decembrie 1989 toate gogoşile transmise din România fără să le pună o clipă la îndoială. La fel se întîmplă şi în aceste zile. La toate televiziunile sînt difuzate înregistrări primite pe Internet în care persoane – de regulă feminine – spun că nu pot ieşi pe stradă, că talibanii le vînează luînd casă cu casă.

Nu ştiu cît de sincere sînt aceste apeluri. Nu ştiu cît de corectă e corespondenţa ziaristei de la CNN despre afganii curaţi la suflet care nu sînt lăsaţi de talibani să intre în aeroport. Şi nu ştiu, deoarece e limpede că nu talibanii, ci americanii nu-i lasă: năvala pe pistă blochează zborurile avioanelor militare şi face imposibilă verificarea minimă a celor care se urcă în avioane. Iar talibanii alcătuiesc un prim baraj împotriva năvalei la cererea americanilor. Din punctul lor de vedere – între noi fie vorba – poate să năvălească în aeroport tot Kabulul.

Ştiu însă, plecînd de la aceste relatări, de la ce difuzează redacţiile, de la articolele de presă, că în aceste zile se creează în Europa o formidabilă presiune psihologică pentru primirea legală de refugiaţi afgani. Europenii sînt marcaţi – spre deosebire de americani – de un sentiment de ruşine. Statele care au avut trupe în Afganistan sau care au lucrat la ceea ce se numeşte construirea Afganistanului democratic s-au legat sentimental de cei cu care au lucrat.

Din nenorocire, în ciuda vorbelor frumoase, statele din Vest nu sînt pregătite electoral să facă faţă unei repetări a dezastrului din urmă cu cîţiva ani:

a) Germania şi Franţa sînt în campanie electorală. Partidele aflate la putere ştiu că în aceste condiţii vor pierde în favoarea formaţiunilor naţionaliste.

b) Ţări precum Austria sînt deja excedate de imigranţii ilegali afgani veniţi în ultimii cinci ani deşi Afganistanul s-a aflat pînă duminică sub ocupaţie americană.

E limpede în aceste condiţii că Uniunea Europeană va impune ţărilor din Est precum România găzduirea valului de refugiaţi. Şi nu atît de imigranţi, cît mai ales de refugiaţi legal.

România a anunţat prin vocea ministrului de Externe că <evaluează posibilitatea de a prelua personalul local afgan care a sprijinit autorităţile române în Afganistan şi, temporar, personal care a sprijinit misiuni ale organizaţiilor europene şi euroatlantice>.

Declaraţia făcută după reuniunea extraordinară a miniştrilor de Externe din statele membre ale UE, face următoarea precizare:

<Noi am discutat în cadrul relaţiilor noastre inter-instituţionale, am discutat şi cu domnul preşedinte, despre posibilitatea preluării unui număr de personal afgan care a lucrat cu trupele române. O astfel de situaţie va fi analizată de la caz la caz, fiecare solicitare va fi procesată separat şi în cazul în care aceste persoane vor fi validate, vor trece procedurile de securitate care sunt absolut necesare în astfel de situaţii, vom putea să preluăm astfel de persoane>.

Citind această declaraţie rămîi stupefiat.

Ministerul de Externe, înţeleg că cu acceptul preşedintelui, concepe preluarea refugiaţilor ca un proces normal, care poate dura un an. Să nu-şi dea seama Bogdan Aurescu de uriaşa presiune asupra României de a primi cît mai repede refugiaţi în chip legal?

Din cîte se poate constata România abordează uriaşa problemă a refugiaţilor doar la nivelul ministerului de Externe.

De la cucerirea Kabulului au trecut deja patru zile.

În toată această perioadă în alte ţări s-au pronunţat public nu numai preşedinţii şi premierii, dar şi liderii de partide.

România a fost una dintre prezenţele cele mai harnice în Afganistan. Nu era normal ca românii să afle ce cred despre întîmplările din Afganistan Marcel Ciolacu, liderul PSD, Dan Barna şi Dacian Cioloş, liderii USRPLUS, Ludovic Orban, liderul PNL?

România se va confrunta inevitabil cu gestionarea crizei refugiaţilor.

N-ar fi normal ca despre asta să se fi pronunţat pînă acum preşedintele, premierul, liderii partidelor de Guvernămînt?

E o întrebare izvorînd dintr-un adevăr:

Gestionarea refugiaţilor nu poate fi făcută eficient fără acceptul Poporului român.

Dacă România va fi obligată să primească rapid mii de refugiaţi, cărora trebuie să le asigure condiţii de trai şi muncă, fără ca românii să fie convinşi, putem asista la un val de antipatie faţă de ei.

Deja AUR exploatează asta”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro