Ion Cristoiu: Cum a lucrat Securitatea pentru Istoricii postdecembrişti

Căutînd amănunte despre Preluarea Antoneştilor din Palatul Regal de către echipa de chelneri comunişti a lui Emil Bodnăraş în noaptea de 23 august 1944 – un moment de istorie care ar fi meritat măcar un studiu, dacă nu o broşură,- dau pe internet peste un document postat de CNSAS:

„Dos. Nr. 40046. Vol. Nr.1. Ministerul Afacerilor Interne. Arhiva Operativă. Dosar. Anchetă. Problema 23 august. ”

Adresa care prefaţează volumul are menirea de a ne semnala despre ce-i vorba:

„Republica Populară Română. Ministerul Afacerilor Interne. Direcţia IV-a. Nr. 520549. din 14. 02. 1964. Strict Secret . S. C. 41. Exemplarul nr.1.

Către MAI – Serviciul «C».

Vă trimitem alăturat un material compus din 16 volume privind pe MOCSONY STÎRCEA ION şi alţii pentru a fi clasat din ordinul Tov. Adjunct al Ministrului General, locotenent Negrea Vasile, la arhiva specială – Problema «23 august»”

Dosarul are următorul antet:

„Ministerul Afacerilor Interne. – Direcţia Anchete Penale

– Opisul

– materialelor obţinute de la mai multe elemente în frunte cu MOCSONY STÎRCEA ION, în problema «23 august» –”

Amănunte despre Document aflăm dintr-un Comunicat al CNSAS din anul 2015 intitulat DOSARELE DE SECURITATE PRIVIND „PROBLEMA 23 AUGUST 1944”, DIGITIZATE ŞI POSTATE INTEGRAL PE SITE-UL CNSAS.

Înţelegem din Comunicat că e vorba de un dosar remis de SRI, care-l avea în arhivă, moştenire de la fosta Securitate:

„În urma digitizării integrale a dosarului P 10933, din fondul Penal al CNSAS (17 volume, peste 6.000 de file), pe site-ul instituţiei sunt disponibile, în variantă electronică, toate documentele cuprinse în acest dosar impresionant. Aici au fost adunate actele clasate la «arhiva specială» – Problema «23 august», în anul 1964, din ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne Vasile Negrea.”

Potrivit Comunicatului, Dosarul, în variantă digitalizată şi postată pe site-ul instituţiei, pentru a fi la dispoziţia maselor populare, conţine Memoriile lui Ioan Mocsony Styrcea, martor cheie al multor momente cruciale din Istoria ţării:

„Cel mai important şi cuprinzător document este scris în închisoare de Ioan Mocsonyi-Stârcea (1909-1991). Industriaş, proprietar agricol şi diplomat român, fost colaborator al lui Nicolae Titulescu, secretar particular al regelui Mihai (1942), apoi mareşal al Curţii Regale (1943-1944), a fost arestat în septembrie 1947 şi judecat în «Procesul Maniu – Mihalache». Încarcerat mai întîi la penitenciarul Timişoara, apoi la Craiova (1949), a fost din nou anchetat (1951-1953) în vederea folosirii sale în cadrul procesului «lotului» Lucreţiu Pătrăşcanu. În aprilie 1954, a fost condamnat, din nou, la 15 ani de închisoare şi confiscarea întregii averi, pentru a fi eliberat abia în noiembrie 1962, la expirarea pedepsei. După eliberare, a lucrat ca muncitor la şantierul Monumentelor istorice de la Bărăţia din Câmpulung-Muscel, apoi pe un şantier de construcţii. La 5 septembrie 1964, în urma primirii paşaportului, a reuşit să plece din România la soţia sa, stabilită la Geneva, în Elveţia.

Una din condiţiile puse de Securitate pentru punerea în libertate a fost ca, în penitenciar, să scrie un text cu caracter memorialistic în care să relateze ceea ce cunoştea despre evoluţia evenimentelor şi relaţiilor din lumea politică românească, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, descrierea principalelor figuri ale familiei regale de la Bucureşti şi a reacţiilor acestora la diversele situaţii cu care s-au confruntat în anii 1940-1944.

Exemplarul dactilografiat al textului lui Mocsonyi-Stârcea se găseşte în întregime în volumele 1-6 ale dosarului P 10933.”

Dosarul, potrivit Comunicatului, cuprinde şi alte documente importante pentru cei interesaţi de studierea Istoriei:

„Următoarele volume (7-10) conţin textul olograf al acestor scrieri memorialistice (1.358 pagini), semnate pe fiecare pagină de autor şi încheiate, după cum reiese din notiţa de la finalul acestora, «vineri, 23.XI.1962». De reţinut că la cinci zile de la predarea manuscrisului a fost eliberat din penitenciar (27.XI.1962).

Volumul 11 conţine referate cu propunerea de arestare a presupusului spion vest-german Robert Peuker, semnate de ministrul Afacerilor Interne Alexandru Drăghici, declaraţii ale generalului Ion Eremia, Traian Puiu ş.a., pe teme foarte variate, pornind de la politică externă pînă la organizarea şi funcţionarea Mişcării Legionare.

Volumul 12 cuprinde mai multe declaraţii cu privire la actul de la 23 august 1944, ale lui Gheorghe Ionescu Bălăceanu (1910-?), şef al cancelariei Mareşalatului Curţii Regale (1937-1944), lt.-col. Traian Borcescu (1899-1997), şef al Secţiei Contrainformaţii din S.S.I. (1941-1944) şi Alexandru Alexandrini (1902-1981), om politic liberal, subsecretar de stat (1945-1946) şi ministru (1946-1947) al Finanţelor, din partea P.N.L.–Tătărescu, în guvernul Petru Groza.

Volumele 13-16 conţin copii şi originale după declaraţiile lui Anton Dumitrescu (1902-1992), ajutor al comandantului Batalionului de Gardă (1940-1944), Victor Rădulescu-Pogoneanu (1910-1962), diplomat, director adjunct al Direcţiunii Cabinetului şi Cifrului din Min. Af. Străine (1944) şi Traian Borcescu, precum şi o serie de «amintiri» în care sînt prezentate amănunţit pregătirile apropiaţilor regelui Mihai pentru arestarea mareşalului Ion Antonescu, încă din primăvara anului 1944 şi soarta acestuia după arestare. Fiecare din autorii declaraţiilor prezintă şi parcursul lor biografic şi profesional pînă la momentul arestării de către comunişti. Detalii interesante aflăm şi despre schimbările de la vîrful Serviciului Special de Informaţii începînd din toamna anului 1944.

În aceste volume se găsesc o serie de «portrete», în fapt nişte fişe biografice sumare ale regilor Carol al II-lea şi Mihai, ale reginei mamă Elena, precum şi ale celor aflaţi în preajma familiei regale a României: Mircea Ioaniţiu – secretar particular al regelui Mihai, căpitanul de jandarmi Jacques Vergotti – ofiţer de ordonanţă al regelui, doamnele de onoare ale reginei Elena – Nelly Catargi şi Elisabeta Ghica, ale adjutanţilor regelui din anii 1940-1944 ş.a.

Ultimul volum, nr. 17, conţine mai multe note informative furnizate de cîţiva agenţi ai Securităţii, între anii 1963-1967, în care sînt prezentate discuţiile purtate cu Ioan Mocsony-Stârcea în perioada de după eliberarea sa din penitenciar, cu detalii despre stabilirea la Cîmpulung Muscel, căutarea unui loc de muncă, refuzul primit din cauza trecutului său etc. La acestea se adaugă cîteva scrisori şi telegrame primite din străinătate de cel urmărit, precum şi cele pe care acesta le expediază soţiei sale aflate în Elveţia.”

Toate bune şi frumoase.

Numai că instituţia nu suflă un cuvînt despre cum s-a alcătuit acest Dosar.

E un dosar de investigaţie penală. Asta înseamnă că Securitatea a fost interesată şi de amănuntele de Istorie. Altfel nu s-ar explica obsesia de a-i smulge lui Styrcea memoriile şi grija de a-i întreba pe alţi acuzaţi despre cum au trăit ei 23 august 1944.

O asemenea preocupare aruncă o lumină aparte asupra Securităţii. Era ea interesată să strîngă documente pentru posteritate în chestiuni ţinînd de Istoria naţională? Cred că da, odată ce declaraţiile despre 23 august sînt puse la dosar şi păstrate. Documentele au fost ţinute la secret. Nu putem spune că Securitatea a lucrat pentru istoricii comunişti. Putem spune însă c-a lucrat pentru istoricii postdecembrişti, de după Căderea Comunismului.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro