Ion Cristoiu: Cum era folosit Arghezi în răfuielile din interiorul BOR

Stilizez pentru Suplimentul literar-artistic al cristoiublog.ro mai multe note din Folderul Lumea prin care trec. Sînt texte postate de mine pe Diaro, în ritm de activitate zilnică, trimise la corectat prin dactilografiere şi depozitate în Folder începînd din 2016. Acum le iau pentru a fi reproduse la rubrica zilnică Gîndurile lui Cristoiu, de pe cristoiublog.ro (am modificat un pic prezenţa mea zilnică pe blog. Am păstrat rubrica Gîndurile lui Cristoiu pentru apariţii zilnice şi am înfiinţat rubrica Scurt, dar nu pe doi, pentru comentarii de actualitate, postate din cînd în cînd). Înaintea apariţiei la Gîndurile lui Cristoiu, trag textul la imprimantă, lucrez pe el în vederea şlefuirii şi-l trimit dactilografei pentru corectare. Abia după această operaţie îl fac public. Pentru cartea Zig Zag prin gîndurile mele, care adună textele de pe Diaro, mai trec o dată cu stiloul peste textul imprimat, într-un nou efort de şlefuire. Printre textele alese spre postare m-am oprit şi asupra celui în care observ geniul lui Arghezi cînd e vorba de-ai scărmăna pe popi, pe episcopi, pe cei din cler. Dau drept exemplu rîndurile pamfletare despre episcopul Konon Arămescu-Donici Băcăoanul:

„E spătos ca o turlă de biserică, găunoasă pe dinlăuntru, solemn ca un monolit, grandios ca un cavou. O singură contrazicere în această măreţie, faţa prea mică şi cu o rumeneală de fată mare pe bucile obrazului. Ochiul tot atît de mic în albăstrimea lui rătăcită. Om de zăpadă, rău proporţionat, basorelief de grăsime, cap de popă de ţară, palme groase.”

Acest portret al unui om real la vremea respectivă – Konon Arămescu-Donici Băcăoanul („Nu-mi amintesc să fi vorbit stăruitor vreodată de acest uriaş cărnos în hoit, al căruia nume sună atît de gros. Konon Arămescu Donici Băcăoanul e un episcop construit ca o movilă, din abundenţa bogatei Moldove, celebră pe vremuri prin cornutele mari”) – a fost desprins de mine din tableta lui Tudor Arghezi Konon Episcopul, apărută în Facla, 14 ianuarie 1912.

Bag de seamă abia acum că la vremea alcătuirii acestui text nu m-am interesat cine e victima, cum procedez de obicei cînd citesc pe marii publicişti interbelici.

Cine o fi Konon Arămescu Donici Băcăoanul?

Site-urile creştin ortodoxe îl prezintă sub numele de Conon Arămescu Donici Băcăoanul. Mai mult ca sigur site-urile cu pricina sînt ca Scînteia pentru şefii PCR. Nu-şi pot permite nici cea mai mică mustrare la adresa celor despre care scriu. Conon Arămescu Donici Băcăoanul e prezentat ca milostenia întruchipată. Cum tableta a apărut pe 14 ianuarie 1912 am vrut să văd ce făcuse episcopul pentru a-l înfuria aşa de tare pe Arghezi. Din 3 martie 1902 era episcop de Huşi. Aceleaşi site-uri menţionează însă că la 14 februarie 1912 „Conon Arămescu-Donici a fost ales Mitropolit primat al României, înscăunarea sa avînd loc după cinci zile (la 19 februarie) în Catedrala mitropolitană din Bucureşti. În calitatea sa de Mitropolit primat, a oficiat slujba de convertire la ortodoxie (botez) a principelui moştenitor Ferdinand I, devenind ulterior consilier al acestuia.”

Aşadar, la ora cînd tipărea Arghezi pamfletul se ştia în cercuri autorizate de promovarea lui Conon. Să fi fost pamfletul o manevră a duşmanilor lui Conon din biserică pentru a bloca numirea în funcţia de Mitropolit primat al României? Nu m-ar mira. Nu de puţine ori Arghezi a fost folosit ca bulan de miliţian în diferite răfuieli moldovalahe.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro