Ion Cristoiu: Cum se pleca pe vremuri din funcţia de ministru

Spectacolul unei demisii. Noaptea tîrziu, lungit în pat, mă apuc de trecerea în revistă a comentariilor din presă despre demisia lui Nicolae Fleva din fruntea Internelor, Guvernul Dimitrie Sturdza (5 ianuarie 1896). Nu e prea lesne. Folosesc un IPad de 12 inch, mic pentru spaţiul on line de care are nevoie o pagină de ziar. Reuşesc să descopăr o primă informaţie despre Evenimentul care a fost Scandalul Nicolae Fleva. Universul din 16 ianuarie 1896 publică notiţa Cum a plecat d. Fleva din minister. Îl reproduc încîntat, pentru că trimite la reacţiile avute de politicienii noştri postdecembrişti cînd sînt daţi afară din funcţie:

„Cum a plecat d. Fleva din minister

Sîmbătă, după şedinţa Camerei, în care d. N. Fleva şi-a dat demisiunea, după cum am spus, d-sa s’a dus la ministerul de Interne unde, adunînd pe şefii de servicii, le-a spus că se simte fericit că a ieşit din cuptorul politic unde voiau să-l frigă, zice un confrate.

– Îmi plac mai bine, a adăogat d-sa, caii mei cari mi-au procurat mai multe plăceri şi mai puţine amărăciuni decât amicii mei politici din partidul liberal.

Apoi, după ce a rugat pe şefii de servicii să reunească personalul ministerului pentru ora 5 şi jum. spre a-şi lua ziua bună de la toţi, s-a dus să-şi preumble caii la şosea.

La ora 5 şi jum., d. Fleva şi-a luat adio de la personalul ministerului de interne ţinîndu-i o cuvîntare din care cei mai mulţi ţin minte următoarele:

– Am voit să îndrept moravurile administrative ale ţărei, însă n- am putut; se pare că e foarte greu de făcut binele. Cu toate astea seminţa e aruncată şi o să încolţească.”

Faţă de acest moment îmi îngădui să zic:

– Nicolae Fleva nu suferă prea tare din cauza plecării. Destinul lui de om politic a fost guvernat de tărăboi, de scandal. Nu se simţea bine ca ministru de Interne. Cred că de abia aştepta să fie dat afară de Liberali, pentru a coborî în stradă.

– din cîte se vede, Fleva merge să-şi plimbe caii la şosea. Nu cred că vreun politician postdecembrist ar fi putut zice asta. Nu de alta, dar nu văd ce politician postdecembrist ar avea preocupări în materie de cai.

– am vrut să aflu ceva despre caii lui Fleva. În afară de faptul că, în calitate de primar al Capitalei, a contribuit decisiv la înfiinţarea Hipodromului Băneasa, n-am aflat nimic.

*

Explicaţie. Am mai scris despre originalitatea ziarului Universul lui Cazzavillan într-o presă dominată de patimile politice, în care faptul divers e ocolit pentru a face loc faptului politic, chiar şi faptului politic mărunt. Cînd consacră spaţiu Situaţiei politice, Universul se explică de parcă s-a scuza. Numărul din 14 ianuarie 1896 publică pe prima pagină un grupaj de ştiri politice aşezat sub titlul Situaţia politică. El debutează astfel:

„Bucureşti / 13 Ianuarie.

Situaţia politică

Deşi stăm departe de luptele de partid, deşi ne ferim de soiul acela de politică care consumă foarte multă vreme dar dă foarte puţine roade, din cînd în cînd suntem siliţi să ne ocupăm de situaţia politică.

Aşa e acum cazul.

De cîteva zile e zarvă mare în taberele noastre politice.” (Universul, 14 ianuarie 1896).

*

Din ziare: „«Ştiinţă şi Tehnică» va acorda o deosebită atenţie popularizării celor mai noi realizări din domeniul ştiinţei şi tehnicii sovietice. Ea va scoate în evidenţă marea superioritate a tehnicii sovietice, bazată pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei sovietice, precum şi puternicul ajutor dat ţării noastre în crearea unei baze tehnice necesară construirii socialismului. Ea va răspîndi pe larg metodele înaintate ale fruntaşilor în muncă şi inovatorilor din marea ţară a socialismului.” (Către cititori, Ştiinţă şi tehnică, nr.1, iunie 1954)