Ion Cristoiu: De ce-mi place Vlad Voiculescu

Publicistul Ion Cristoiu compară prestaţia de politician a ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu cu a premierului Florin Cîţu, constatând că, spre deosebire de demnitarul USRPLUS, şeful Guvernului practică o politică de stil vechi, recurgând la înfrumuseţare a realităţii, ca pe vremea PCR, şi nu de a spune lucrurilor pe nume.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

 „Vineri, 5 februarie 2021, la emisiunea de la Aleph News, Gîndurile lui Cristoiu, l-am propus pe Vlad Voiculescu, ministrul Sănătăţii, pentru un loc în Topul persoanelor publice. Rubrica de Top reclamă, pentru fiecare nume, o argumentare. Şi la îndemnul moderatoarei Monica Mihai, am justificat opţiunea mea pentru Vlad Voiculescu, ministru USRPLUS al Sănătăţii, cam aşa:

Nu mă refer la activitatea desfăşurată, pînă acum în fruntea ministerului de Vlad Voiculescu. O observ însă o campania de presă bine susţinută împotriva lui Vlad Voiculescu fără prea mare legătură cu activitatea sa. Nu-l cunosc pe Vlad Voiculescu. Nu l-am întîlnit niciodată. Fiind vorba de un lider USRPLUS, între mine şi electoratul domniei sale se întinde un deşert cît Sahara. Cum însă sînt sensibil la Conspiraţiile împotriva cuiva şi mai ales cum nu pot să le sufăr (am plecat de la Antena 3 în 2009, cînd mi-am dat seama că prestaţia mea anti-Băsescu se înscria, fără voinţa mea, în campania împotriva lui Traian Băsescu angajată de Coaliţia politico-mediatică Jos Băsescu!) în cazul lui Vlad Voiculescu ghicesc dedesubturile unei înţelegeri între PNL şi PSD, dar şi culisele unei bătălii pentru banii din Sănătate. Adversarii lui Vlad Voiculescu văd în noul ministru al Sănătăţii pionul unui Grup de interese. N-am date pentru a confirma sau pentru a infirma această acuzaţie. Sigur e însă că năpustirea concertată asupra lui Vlad Voiculescu dă seamă de interesele unui alt Grup decît cel care l-a trimis pe Vlad Voiculescu în Guvern. Şi mai ştiu că deocamdată adversarii lui Vlad Voiculescu fac trimiteri la activităţile acestuia anterioare investirii ca ministru şi nu după ce a fost investit; despre ce-a făcut şi ce-a dres după o lună şi ceva de mandat nu se poate spune mare lucru, pentru că n-a fost timp suficient pentru o concluzie cît de cît. La administrarea Procesului de vaccinare nu putem face trimitere cîtă vreme Vlad Voiculescu împarte responsabilitatea cu Valeriu Gheorghiţă de la MApN. Iar lupta împotriva Pandemiei nu poate fi nici ea luată în discuţie cîtă vreme prerogativele lui Vlad Voiculescu în acest domeniu nu sînt precizate. Raed Arafat, cel care răspunde de Pandemie, se subordonează ministrului de Interne şi nu ministrului Sănătăţii. Eu însă – am continuat să zic în emisiune – l-am pus pe Vlad Voiculescu în top deoarece îmi place felul în care el comunică. Am fost şi sînt un adept convins al necesităţii de a se face în România un altfel de politică. Politica de stil vechi, întruchipată de Klaus Iohannis, se definesşte prin note demult depăşite de dinamica istoriei:

– Sacralizarea şi solemnizarea funcţiei de demnitar;

- Secretomania, explicată prin beţia de putere;

– Folosirea clişeelor, a blestematelor clişee politruce în relaţia cu opinia publică;

– Păcălirea electoratului prin manevre ieftine, de diversiune, sau pur şi simplu prin minţirea în faţă.

A face un altfel de politică înseamnă, printre altele, a fi sincer cu opinia publică, a nu apela la clişee, a nu ascunde adevărul.

În prestaţia lui Vlad Voiculescu în postura de ministru am sesizat pînă acum un efort de a fi sincer, firesc, de a nu înflori realitatea, de a recunoaşte lucrurile negative, într-un cuvînt de a fi ca politician un om normal şi nu un declamator de clişee.

Cam acestea au fost şi sînt argumentele mele pentru aprecierea felului în care Vlad Voiculescu înţelege funcţia de ministru.

Vineri seara, cînd a fost emisiunea, n-aveam la dispoziţie conferinţa de presă ţinută sîmbătă, 6 februarie de premierul Florin Cîţu.

Dacă aş fi avut-o, m-aş fi grăbit să surprind în prestaţia lui Florin Cîţu felul vechi, mucegăit de-a face politică în România postdecembristă, opus celui pe care-l presupun în cazul lui Vlad Voiculescu.

Un aspect al acestui fel de a face politică veche îl reprezintă trucul prin care se evită în public abordarea unei probleme delicate şi complicate, pentru ca politicianul să n-aibă bătăi de cap.

Un dialog a fost următorul:

<Reporter: Bună ziua. Ungaria a cumpărat 2 milioane de doze de vaccin Sputnik, iar Cehia vrea să facă acelaşi lucru. A demarat şi România discuţii pentru a cumpăra un vaccin rusesc sau chinezesc?

Florin Cîţu: Nu. România a avut, am avut o comunicare cu Comisia Europeană, vom face un lucru mult mai bun, vom încerca să producem vaccinul în România, la Cantacuzino. Am trimis o scrisoare în urma unor întrebări adresate de Comisia Europeană şi ne-am arătat disponibilitatea de a produce vaccinul în România. Vom vedea ce vaccin va fi produs, dar asta este varianta pe care mergem noi.>

Chestiunea apelului şi la alte vaccinuri decît cele pentru care Comisia UE a antamat negocieri cu cîteva companii occidentale e deja printre cele mai dezbătute probleme în statele UE. Chiar şi Comisia UE, conştientă că limitarea la vaccinurile stabilite prin contract poate fi dezastruoasă pentru obiectivul vaccinării, dă semne că pregăteşte terenul pentru a lăsa statele membre să cumpere vaccinuri şi din afara UE.

Un politician de tip nou ar fi avut curajul să abordeze public această chestiune de interes public major în România acestei perioade.

Îl obliga asta conştiinţa că electoratul e suficient de matur pentru a înţelege şi situaţii complicate internaţional, şi prin urmare nu trebuie tratat ca un puradel.

Florin Cîţu, şi pentru că n-are nici o indicaţie de la Cotroceni în acest sens, procedează la o manevră. Lansează informaţia (falsă!) despre producerea vaccinului la Cantacuzino. Ştie că un asemenea fake news abate atenţia de la întrebare. Presa, alcătuită din fătuce şi guguştiuci, muşcă momeala. Chestiunii vaccinurilor din afara UE îi ia locul rapid chestiunea producerii la Cantacuzino a vaccinului.

Un alt moment s-a referit la relaţiile din Coaliţia de Guvernare:

<Reporter: Bună ziua! Tocmai ne-aţi declarat că vom ajunge în luna martie la 50.000 de vaccinări pe zi, vreau să vă întreb care este termenul pînă la urmă pentru care luaţi în calcul să ajungem la 100.000 de vaccinări pe zi, aşa cum ne-aţi spus prima dată cînd aţi venit aici la prima doză de vaccin? Şi dacă luaţi în calcul să faceţi o remaniere la nivelul Guvernului în urma tuturor scandalurilor care au apărut că sînt surse politice care asta spun.

Florin Cîţu: Nu iau în calcul remanierea în acest moment, nu sînt scandaluri, cred că sînt... Este o coaliţie nouă, o coaliţie care vine după cîţiva ani de zile de campanie electorală şi cred că sîntem încă la început, dar este o coaliţie care devine din ce în ce mai puternică în fiecare zi şi veţi vedea că bugetul va fi acel moment care va solidifica această coaliţie pentru următorii patru ani de zile>.

Scandalurile din Coaliţia de Guvernare ţin de un adevăr axiomatic. Chiar în conferinţa de presă, Florin Cîţu, premier din partea PNL, i-a dat o scatoalcă lui Vlad Voiculescu, ministru din partea URSPLUS.

Un politician de tip nou ar fi recunoscut disensiunile, scandalurile şi ar fi propus şi soluţii, pentru că un altfel de politică înseamnă a fi sincer cu electoratul.

Florin Cîţu le ascunde, preferînd recunoaşterii sincere o înfrumuseţare a realităţii în genul celei practicate pe vremuri de activiştii PCR.

Dincolo de adevărul că sinceritatea reclamă o minimă inteligenţă politică, Florin Cîţu e un exemplu de politician anacronic.

Cel puţin în comparaţie cu Vlad Voiculescu”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat de pe cristoiublog.ro