Ion Cristoiu: De ce va eşua Proiectul Reconstrucţia PSD

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că PSD ar putea suferi un eşec la apropiatele alegeri – locale şi parlamentare - deoarece moţiunea echipei lui Marcel Ciolacu, câştigătoare la congresul de sâmbătă, presupune reconstrucţia partidului, un proces care va lua timp, dar care timp nu va avea răbdare cu social-democraţii. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Un dezastru precum cel încercat de PSD impunea o dezbatere dură, dar sinceră despre cauzele eşecurilor, despre viitorul partidului, despre soluţiile de redresare. Se întîmplă asta, de regulă, nu doar în partide, dar şi în tot ce este organizaţie.

O astfel de dezbatere n-a avut loc în PSD. Au fost două încercări de a explica dezastrul şi prin mutaţiile socio-politice din România ultimilor ani (afirmarea unor generaţii care, vorba lui Ilya Ehrenburg în romanul Dezgheţul, cred că nu se poate trăi numai cu pîine), mutaţii responsabile de pierderea electoratului tradiţional al PSD. Cele două tentative - a lui Vasile Dâncu şi a lui Ionuţ Vulpescu - au fost de acord că una dintre cauzele de fond stă în politica de tip ciocoiesc a PSD de pînă acum. Măririle de pensii, măririle de salarii, înlesnirile sociale au apărut în comunicarea publică a PSD ca pomeni aruncate de ciocoi din trăsura în viteză <mişeilor>, cum ar spune Cronicarul, căzuţi în <pulbere> la ivirea Stăpînului. Toate politicile în domeniul social ţin de Programul de Stînga. Ele trebuie făcute în virtutea doctrinei de Stînga şi nu pentru a arăta celor mulţi şi săraci că-i miluieşti. Aşa s-a ajuns ca PSD să fie un partid neiubit. Semnalul acestei direcţii falimentare aveau să-l dea medicii. Deşi pricopsiţi cu măriri de salarii, medicii n-au votat PSD.

A trecut 2019. Au trecut opt luni din anul 2020. Au trecut zece luni de cînd PSD a intrat în Opoziţie. Intrarea în Opoziţie era condiţia ideală pentru a trece în fine la dezbaterea despre cauzele dezastrului şi despre soluţiile pentru reînvierea PSD. Nici acum partidul n-a făcut-o.

De ce?

Răspunsul ni-l dau cuvîntările la Congresul extraordinar.

 Moţiunea pe care şi-au asumat-o vorbitorii se întitulează Reconstrucţia PSD - o viziune politică de stînga pentru un partid european. Reconstrucţia PSD astfel încît partidul să se adapteze la exigenţele interne şi internaţionale. Ar fi fost de aşteptat în aceste condiţii ca vorbitorii – semnatari ai Moţiunii – să se refere la situaţia grea a PSD, la soluţiile avansate de document şi pentru care să pledeze. Cu excepţia lui Radu Moldovan şi, evident, a lui Marcel Ciolacu, nici un vorbitor nu s-a arătat îngrijorat de situaţia PSD. Toţi semnatarii Moţiunii au denunţat Guvernarea PNL. Dincolo de criticile lor am simţit exprimîndu-se bucuria că acuş, acuş PSD revine la putere, dat fiind balamucul guvernării PNL.

Cele zece luni de Guvernare PNL au fost, într-adevăr, catastrofale. Asta nu scutea pe liderii PSD să discute situaţia partidului. Indiferent că PNL pică sau rămîne la Guvernare, realităţile din PSD nu se schimbă.

În absenţa unei dezbateri, un grup din PSD, avîndu-l în frunte pe Marcel Ciolacu, au socotit că salvarea stă în reconstrucţia PSD, astfel încît partidul să devină unul tipic Stîngii moderne, europene. Cum trebuie reconstruit PSD se găseşte pe larg în Moţiunea prezentată la Congres de echipa Ciolacu şi intitulată semnificativ Reconstrucţia PSD - o viziune politică de stînga pentru un partid european.

 Esenţa acestui Proiect politic, cum e subintitulată Moţiunea, se află în aceste două rînduri:

<Prioritatea PSD este de a-şi recîştiga credibilitatea în faţa cetăţenilor români şi în cadrul familiei europene social-democrate.>

Ele nu pot fi înţelese fără a reaminti situaţia PSD de partid nefrecventabil atît pe plan intern, cît şi mai ales, pe plan extern. Perioada Dragnea a dus la izolarea totală a PSD chiar în cadrul Stîngii Europene. PSD a fost criticat nu numai de Popularii europeni, dar şi de Social-democraţii europeni. A reintra în concertul Stîngii europene înseamnă din punctul de vedere al Moţiunii:

– Scoaterea din agenda PSD a <controverselor din domeniul Justiţiei>;

– Atenţia acordată şi <categoriilor sociale active>, prin acesta înţelegîndu-se persoanele <care muncesc din greu pentru a-şi cîştiga cinstit traiul de zi cu zi şi care contribuie la dezvoltarea societăţii şi economiei>. Criticii Moţiunii din interiorul PSD au văzut în asta o deplasare spre Dreapta. Cred că mai degrabă e un efort de dezlipire a PSD de eticheta de Partidul pensionarilor.

– Reconectarea la societate, lucru care <poate fi realizat doar printr-o colaborare mai strînsă cu organizaţiile societăţii civile>.

– Preocuparea pentru mediu, ţinînd şi de Stînga europeană.

– Asigurarea egalităţii în procesul digitalizării.

Pentru a evidenţia ambiţia de a reconstrui un autentic partid de Stînga, de Stînga europeană, Moţiunea face o scurtă incursiune în Istoria României prin care PSD îşi asumă trecutul social-democraţiei româneşti, văzut ca trecutul unui partid de avangardă în ce priveşte statul de drept.

Sub acelaşi semn, Moţiunea conturează un PSD angajat în bătălia pentru drepturi şi libertăţi, pe care le vede puse la îndoială de Dreapta, exagerată astfel pînă la extrema Dreaptă.

Un asemenea Program au socotit cei din Grupul lui Marcel Ciolacu, presupune o conducere unitară, consacrată Proiectului. Pentru îndeplinirea aceste a doua condiţii de salvare a PSD, votul tradiţional se anunţa nepotrivit. Dedicat fiecărei funcţii în partid, el putea propulsa în conducere lideri din grupări diferite. În cazul PSD de acum putea propulsa şi lideri ostili Proiectului, nostalgici ai Epocii Dragnea.

Pentru a evita asta, Grupul a propus şi a impus votul pe Moţiune. Altfel zis, votul pe Proiect. Un candidat la şefia partidului concepe un Proiect de partid şi-l prezintă celorlalţi lideri, invitîndu-i să i se alăture ca membri ai echipei sale.

Se înţelege că toţi cei de pe listă se simt însufleţiţi de ambiţia de a se dedica trup şi suflet Proiectului. Votul se dă în Congres pentru un Proiect. Lista e o anexă a Proiectului.

Grupul Ciolacu a reuşit să impună în CExN votul pe Moţiuni.

Moţiunea sa a cîştigat.

PSD are acum tot ce-i trebuie pentru a se schimba din temelii, modernizîndu-se:

Proiect şi echipă dedicată Proiectului.

Are vreo şansă acest Proiect să se realizeze?

Trec peste amănuntul că toţi cei din echipa cîştigătoare n-au făcut nici o referire la Moţiune. Au semnat-o fără s-o fi citit?

Mă opresc la rîndurile din Moţiune care definesc Procesul de Reconstrucţie:

<Este un proces care necesită adaptare şi schimbări de atitudine. Este nevoie de realinierea la valori şi principii care au permis singurei formaţiuni politice de centru-stânga din România, recunoscută la nivel european, să fie principalul partid politic în opţiunile românilor în ultimii 30 de ani. Tranziţia va dura şi va presupune implicarea tuturor membrilor, simpatizanţilor şi susţinătorilor noştri.>

Congresul a avut loc sîmbătă, 22 august 2020.

Pînă la alegerile locale a rămas aproape o lună.

Pînă la Parlamentare au rămas patru luni.

Localele şi Parlamentarele sînt examene cruciale pentru conducerile partidelor.

E limpede că – aşa cum însăşi Moţiunea avertizează – Proiectul de reconstrucţie va fi lung.

Asta presupune ca echipa care a cîştigat cu Proiectul Reconstrucţiei să supravieţuiască unui eventual eşec la apropiatele două examene.

După opinia mea, acest eşec e previzibil dacă parlamentarele găsesc PSD în plină reconstrucţie.

Nu cred că Proiectul va reuşi.

Pentru că vorba lui Marin Preda:

Timpul nu mai are răbdare!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro