Ion Cristoiu: Deşănţarea societăţii româneşti din anii neutralităţii

O recenzie la romanul În Cetatea idealului de Dem. Theodorescu îi dă lui Ion Vinea („În Cetatea idealului”, roman de Dem. Theodorescu, recenzie publicată în Adevărul, 19 august 1920) prilejul de a se pronunţa asupra politicii ca domeniul al artei. Pe vremuri, ocupîndu-mă de literatura proletcultistă, în conflict cu teza susţinută în presa literară, am arătat şi demonstrat că nu politica în sine omoară arta, ci abordarea ei obligatorie de toţi artiştii, chiar şi de acei cărora politica le e indiferentă. Am scris atunci că patima politică poate naşte capodopere artistice asemenea oricărie patimi, inclusiv a patimii erotice. Deoarece romanul lui Dem. Theodorescu era eminamente politic, Ion Vinea ia drept ipoteză de lucru un adevăr:

„În sufletele artiste, patima politică, luată ca mobil iniţial al unei lucrări literare, suferă transformări. Dante a scris Divina comedia ca să-şi poată plasa vrăjmaşii politici în Infern. Zola a scris Débâcle defăimînd imperiul. Hugo a contopit pamfletul cu epopeea. France – L'Île des pingouïns, şi toţi aceşti creatori incomparabili au dovedit că arta străbate patima şi, singură, dăinuieşte.”

Romanul lui Dem. Theodorescu, publicat după Război, denunţă deşănţarea societăţii româneşti din anii Neutralităţii. Ion Vinea citează generos din carte.

Cităm şi noi din aceste citate:

„«Primăvara îmbătrînise în răsfăţurile Cetăţii. Cetatea scînteia de belşug şi de ideal. Palate noi se înălţau cu zecile. Se puneau la cale averi fantastice în fiecare colţ de cafenea. Numărul automobilelor care purtau graba Cetăţii fericite se însutise. Sportsmanii noi, proprietari de grajduri, ieşiseră ca din pămînt – din pămîntul fecundat de soarele darnic al primăverii aceleia şi de ideal. Se înmulţeau teatrele şi şantanurile. Lumea toată petrecea. Din toate părţile continentului îngrozit fugeau încoace sporturile de bucurie şi de bine, izgonite. Cetatea dîrdîia sătulă, avidă, voluptoasă. Şi orgia ei nesfîrşită, la lumina marelui incendiu care curăţa pămîntul în juru-i, lua proporţia unei biruitoare sfidări a destinelor lumii. Cheful continuu al Cetăţii în mijlocul Europei dărîmate părea singura biruire a Molochului care măcina toate economiile istoriei.

Cetatea cînta, se îmbăta, chicotea. Banii curgeau pe toate căile, din toate părţile, din toate punctele cardinale. Şi marfă multă era în piaţa ei bogată: şi grîu, şi petrol, şi femei, şi conştiinţi. Şi totul se cumpăra scump, din ce în ce mai scump. Cu cît se oferea mai mult, cu atît se cerea mai vîrtos; şi cu cît era mai multă marfă, cu atît era mai greu de găsit; şi cu cît o întîlneai pretutindeni, cu atît o cumpărai mai anevoios: în Cetatea Idealului fuseseră răsturnate toate legile negoţului.

Viaţa Cetăţii curgea plină, violentă, turburată de sughiţuri supreme. Şi n-adormea niciodată. Noaptea se topea cu ziua laolaltă într-un veşnic amurg, mîngîietor şi lasciv. Şi freamătul Cetăţii fără odihnă părea în orele tîrzii ale supeurilor, un imens rîgîit – înălţat ca un imn de mulţumire de mii de pîntece îndopate către zeul zeul buhav al belşugului”. (Ion Vinea, „În Cetatea Idealului, roman de Dem. Theodorescu”, în Adevărul, 19 august 1920)

De pe Internet, sărac în amănunte despre Dem Theodorescu, descopăr că romanul e ofertat de multe anticariate. Într-un referat, aflu o scurtă prezentare:

„CETATEA IDEALULUI – roman de Dem. Theodorescu, apărut în 1920 la Editura Gutenberg din Bucureşti. Cartea s-a bucurat de un real succes de librărie, fiind alăturată de presa vremii lui Ion de Rebreanu, ceea ce a şi înlesnit apariţia celei de a doua ediţii. I. Valerian îl include, drept urmare, în chip firesc (tinînd seama şi de Sub flamura roşie din 1926), printre interlocutorii convorbirilor din «Viaţa literară», iar apoi din Cu scriitorii prin veac. Ca şi în cazul multor altor autori remarcabili dintre cele două războaie, marginalitatea ulterioară i se datorează modului minimalizator în care înţelege să-i comenteze scrierile extrem de influentul G. Călinescu în Istoria sa”.

Mă întreb dacă merită osteneala de a-l cumpăra şi de a-l citi în vederea unei republicări.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro