Ion Cristoiu: Despre cum îl vor folosi Democraţii pe Donald Trump pe post de Liviu Dragnea al Americii

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, după instalarea lui Joe Biden la Casa Albă, preşedintele SUA  şi democraţii vor supravieţui un timp din invocarea moştenirii dezastruoase a lui Donald Trump, folosit pentru a abate atenţia de la neputinţa noii Administraţii, aşa cum Guvernarea PNL s-a hrănit un timp din Bau-Baul Liviu Dragnea.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„TVR e un post public de televiziune. Era inevitabil ca pînă şi emisiunea lui Ionuţ Cristache, România 9, remarcabilă prin caracteru-i incomod, să se transmită pe larg, în direct, aspecte de la Ceremonia instalării lui Joe Biden, cel de-al 46-lea preşedinte al SUA. Prezent în studio, alături de Mircea Dinescu (ştiaţi că pe poet îl bate gîndul să preia conducerea PNŢCD?), am fost întrebat de Ionuţ Cristache ce impresie îmi lasă atmosfera din capitala Americii:

Am răspuns fără să şovăi şi prin urmare fără să ţin cont că sînt la TVR, unde, corectitudinea politică reclamă ca înainte de a vorbi despre America să cazi în genunchi şi să nu cutezi a ridica privirile decît pentru a murmura cît de netrebnic eşti (în sensul dat de Sadoveanu cuvîntului netrebnic, adică umil, sărman, nenorocit) în faţa Strălucitoarei măreţii a Stăpînului:

– Atmosfera mi s-a părut sinistră.

 Şi am continuat cam aşa. Ceremonia a fost marcată de starea de asediu care şi-a pus pecetea pe locurile unde a avut loc spectacolul: mii de membri ai Gărzii republicane înarmaţi pînă-n dinţi, de parcă s-ar afla la Kabul şi nu la Washginton, garduri cu ţepi de oţel, sîrmă înghimpată, controalele (la sînge) făcute cetăţenilor paşnici de către agenţi cu priviri suspicioase.

Dacă o asemenea realitate s-ar fi petrecut în orice ţară altă de pe Glob, Departamentul de Stat al SUA şi-ar fi exprimat uimirea, dacă nu chiar reprobarea, identificînd-o drept nelalocul ei pentru o democraţie. Dacă aşa s-ar fi inaugurat preşedinţia în Rusia, mai mult ca sigur Presa TeFeListă ar fi avortat (de indignare) că aşa ceva s-a fi întîmplat într-o ţară din secolul al XXI-lea.

Chiar în emisiune, continuînd să încalc normele corectitudinii politice în varianta moldo-valahă, am susţinut că abordarea ceremoniei în presa de la Bucureşti ţine, ca şi alte iscodiri ale realităţilor americane, de babuinismul fără leac al românilor cînd vine vorba de ceea ce se cheamă Partener Strategic, o alintare pentru realitatea unei Puteri Garante sau Tutelare. Două dintre aceste note ale prăbuşirii în ţărînă, la picioarele Stăpînului, tipice unei ţări care a fost condusă din Turnurile de Control ale vremii – Istanbul, Paris, Berlin, Moscova şi mai nou Washington – mi-au sărit în ochi:

– Relatarea ca din mijlocul Raiului, unde creşte Pomul Vieţii Eterne, a Ceremoniei de la Washington, aşa cum la vremea Baltagului, Victoria Lipan ar fi povestit, celor de la stînă care se spălau cu zer, că la Piatra Neamţ se foloseşte apa şi săpunul.

 – Credinţa împărtăşită că o dată cu venirea lui Joe Biden la Casa Albă asupra României se vor revărsa cascade de cadouri, deoarece noul preşedinte cunoaşte şi chiar iubeşte (fără să-i fi făcut un copil încă) România.

Dacă am fi avut un Popor lipsit de complexe, convins că, vorba lui Pamfil Şeicaru, nu există simpatie sau antipatie în relaţiile internaţionale, pe acest teritoriu funcţionînd învăţătura Frate, frate, dar brînza-i pe bani, cu varianta de maidan, Fiecare cu aia a mă-si!, în spaţiul public de la noi s-ar fi observat că:

1) Inaugurarea a pus un accent deosebit pe vicepreşedintele Americii: Kamala Harris. Pînă la administraţia de acum, vicepreşedintele nu-i lua faţa preşedintelui, singura vedetă a Casei Albe. Acum despre Kamala Harris s-a scris şi s-a vorbit ca despre o copreşedintă a Americii. Mai mult, distinsa face obiectul unui Cult al personalităţii de tip Tovarăşa de la noi. Revista Vogue a trebuit să renunţe la coperta cu Harris în bascheţi după s-a protestat că poza e lipsită de respect faţă de o aşa personalitate. În schimb despre Joe Biden se poate scrie orice, inclusiv că e sclerozat. Ştiind ce ambiţii bat în pieptul vicepreşedintei, lui Joe Biden îi va fi destul de greu s-o oblige la un rol secund.

2) La RRA am auzit, într-o ştire, formularea, <după mandatul controversat al lui Donald Trump, toată planeta îşi exprimă bucuria la instalarea lui Joe Biden>. Nu e singura formulare aiurea din presa noastră, care reduce cei patru ani de mandat la crearea de către Donald Trump a Trumpismului. În realitate, Trumpismul l-a creat pe Donald Trump. Geniul lui Donald Trump a fost de a sesiza în realităţi trumpismul, întruchipat de cele peste 70 de milioane de americani care l-au votat direct şi nu prin poştă la scrutinul din noiembrie 2020. Aceste zeci de milioane de americani au găsit în Donald Trump purtătorul lor de cuvînt. Plecarea lui Donald Trump nu diferă ca efect pe termen lung de Plecarea lui Nicolae Ceauşescu. La nici o lună de la plecarea Conducătorului, chiar cei care jubilaseră la vederea Procesului de la Tîrgovişte cîntau prin trenuri navetă friguroase şi fără lumină:

Ceauşescu să ne ierţi / Că-n decembrie am fost beţi.

Ceauşismul nu fusese creaţia lui Nicolae Ceauşescu. Dimpotrivă, Nicolae Ceauşescu fusese creat de ceauşism.

Ceauşismul a rămas ani întregi în România, producînd mineriadele şi ascensiunea partidelor naţionaliste.

Acum, în America domină jubilaţia, o atmosferă falsă, superficială, pentru că e creată şi întreţinută de Establishment.

Pe măsură ce va trece timpul mecanismul mortal al alegerii unui candidat pe post de răul cel mai mic, îşi va spune cuvîntul. Dacă Joe Biden nu e suficient de lucid pentru a conştientiza că trumpismul e un fenomen adînc pătruns în conştiinţa americanilor şi că el nu se înlătură o dată cu Donald Trump, trumpismul, ca şi ceauşismul, va ieşi la iveală.

Joe Biden şi democraţii vor supravieţui un timp din invocarea moştenirii dezastruoase a lui Donald Trump, folosit pentru a abate atenţia de la neputinţa noii Administraţii, aşa cum Guvernarea PNL s-a hrănit un timp din Bau-Baul Liviu Dragnea”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro