Ion Cristoiu: Dictatura Sanitară devine Dictatura Militară. Beneficiar unic: Klaus Iohannis

Cîteva publicaţii cu adevărat independente, care n-au putut fi rechiziţionate pentru a contribui la război cu propaganda de tipul celei antonesciene din Războiul Sfînt, au dat publicităţii un Proiect de lege pe care Guvernul României se pregătea să-l trimită spre avizare mai multor instituţii, între care se număra SRI, SIE, STS, DSP, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei. Autorii şi susţinătorii proiectului sînt doi lideri politici ai Coaliţiei făurite de Klaus Iohannis:

Vasile Dâncu, ministrul Apărării Naţionale din partea PSD şi Lucian Bode, ministrul Afacerilor Interne, din partea PNL.

Legea poartă un titlu înşelător, menit a nu atrage atenţia asupra conţinutului deosebit de periculos:

Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul recrutării şi apărării naţionale.

Pericolul numit Pandemie, exagerat prin maşinăria de propagandă a presei miluite, a fost un pretext pentru Klaus Iohannis să instaureze un regim de Dictatură, Dictatura sanitară. Libertăţile individuale, care dau esenţă democraţiei – de la libertatea de circulaţie liberă pînă la libertatea de expresie – au fost grav lovite. Asupra celor care au îndrăznit să pună la îndoială măsurile de Dictatură sanitară s-a năpustit aceeaşi maşinărie de propagandă a regimului. Site-urile curajoase au fost închise de ANCOM, sub conducerea lui Sorin Grindeanu, ziariştii care au cutezat să se întrebe au fost terfeliţi zilnic. Renate Weber, Avocatul Poporului, a fost hăituită de PNL prin atacuri murdare din partea lui Ludovic Orban şi Rareş Bogdan. La vremea respectivă premier, Ludovic Orban a impus în Parlament debarcarea Renatei Weber.

Prin Înalt decret de la Cotroceni zilele trecute Pandemia a fost declarată persoana non grata. Toate restricţiile, dar absolut toate au fost eliminate şi nu pentru că pericolul ar fi fost înlăturat (nici un specialist n-a garantat asta), ci pentru că regimul n-a mai vrut să-şi bată capul cu administrarea fluviului de refugiaţi ucraineni şi din punctul de vedere al pericolului întruchipat de infectare. Regimul Klaus Iohannis s-a văzut obligat să renunţe la Dictatura sanitară. Cum însă el nu poate trăi fără dictatură, slugile din Coaliţia de Guvernare i-au pus imediat la dispoziţie o nouă Dictatură:

Dictatura militară.

Pericolul Pandemiei a fost pretextul instaurării Dictaturii Sanitare. Pentru instaurarea Dictaturii Militare pretextul e un alt pericol: Războiul din Ucraina.

Expunerea de motive la Lege ţine să precizeze chiar de la început:

„În contextul generat de dinamica îngrijorătoare a situaţiei de securitate pe flancul estic al NATO, interesul public general reclamă adoptarea urgentă a unor măsuri care să permită instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională să intervină prompt şi prin măsuri adaptate gradual pentru gestionarea eficientă a riscurilor la adresa intereselor naţionale şi aliate.”

Proiectul de Lege prevede printre altele şi măsuri prin care pot fi chemaţi sub arme (deşi se spune că România are o armată de profesionişti) şi cetăţeni peste 35 de ani. Constituţia României prevede la articolul 55 că încorporarea cetăţenilor peste 35 de ani e imposibilă. Măsura din Proiect a stîrnit o panică uriaşă în rîndul populaţiei. Un număr mare de familii s-au simţit ameninţate de extinderea vîrstei de la 35 la 63 de ani.

Din nefericire, concentrarea pe această măsură, dar şi manipularea abilă prin presa rechiziţionată şi Paraziţii televiziunilor de ştiri, au abătut atenţia de la adevăratul scop al Documentului:

Instalarea Dictaturii militare.

În direct conflict cu Constituţia, care prevede doar două categorii de stări excepţionale, starea de urgenţă şi starea de asediu, Legea introduce o nouă stare excepţională:

Situaţia de Criză.

Stările excepţionale sînt strict reglementate în toate democraţiile, mai ales sub semnul implicării Parlamentului în Declararea lor. Potrivit Legii Dictaturii militare, declararea Stării de Criză se face exclusiv de CSAT:

„În funcţie de manifestarea situaţiilor de criză cu impact asupra securităţii şi apărării naţionale la nivel naţional sau în plan internaţional, la propunerea ministrului apărării naţionale, cu avizul prim-ministrului, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate emite o hotărîre privind declararea situaţiei de criză cu impact asupra securităţii şi apărării naţionale, respectiv încetarea acesteia.”

Pe parcursul Stării de Criză, din instituirea căreia Parlamentul e exclus, ţara trece sub conducerea MApN.

Armatei, evident.

În acest scop se constituie un organism cu nete caracteristici de Juntă – Centrul naţional militar de comandă:

„Centrul Naţional militar de comandă asigură, la nivel naţional coordonarea implementării măsurilor de răspuns, în scopul prevenirii şi descurajării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii şi apărării naţionale”.

O stare excepţională înseamnă automat limitarea libertăţilor individuale. Starea de criză nu face excepţie. Expunerea de motive ţine să precizeze:

„În context, prezentul proiect de act normativ are în vedere limitarea exercitării unor drepturi”.

Cînd vine vorba de limitarea unor drepturi, se ridică imediat problema înţelegerii date de Lege situaţiei excepţionale.

Legea defineşte astfel situaţia de criză:

„În înţelesul prezentei legi, prin situaţie de criză în domeniul securităţii şi apărării naţionale se înţelege situaţia în care societatea se confruntă cu mari dificultăţi generate de apariţia unuia sau mai multor incidente pe teritoriul naţional, la nivel regional sau internaţional, sau de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi prin care sunt grav perturbate sau ameninţate condiţiile de viaţă, sănătate şi mediu, proprietatea, stabilitatea politică, economică sau socială, ordinea publică, securitatea şi apărarea naţională, precum şi alte valori constituţionale care impun adoptarea de măsuri specifice prin acţiunea unitară a autorităţilor şi instituţiilor statului român, pentru înlăturarea cauzelor, gestionarea efectelor şi revenirea la starea de normalitate.”

Aşadar, pe baza înţelegerilor date prin Lege situaţiei de criză, CSAT poate decide decretarea situaţiei de Criză, fără a consulta Parlamentul.

După ce citeşti ce înţelege Legea prin situaţie de criză, altfel spus prin condiţiile care pot justifica declararea situaţiei de criză, te întrebi cum de a putut redacta cineva, în 2022, într-o ţară democratică, un astfel de document.

Condiţiile sînt atît de ambigue, de lipsite de precizie încît practic pînă şi o demonstraţie de protest precum cea din 10 august 2018 poate justifica declararea situaţiei de criză.

Confruntat cu neliniştea publicului în privinţa vîrstei de încorporare, Vasile Dâncu, unul dintre iniţiatori a răspuns astfel:

„Precizări cu privire la proiectele de modificare a unor acte normative în domeniul apărării naţionale

Cu privire la proiectul legislativ care circulă în spaţiul public, referitor la modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul securităţii şi apărării naţionale, facem următoarele precizări:

 Textul care circulă în spaţiul public reprezintă o versiune de lucru a unui proiect legislativ care nu mai este de actualitate la acest moment, în forma respectivă.

 Proiectele din cadrul acestui pachet legislativ vor fi reanalizate şi prezentate public.”

Vasile Dîncu minte cu neruşinare. Neruşinarea tipic PSD-istă.

Precizările au fost făcute marţi, 8 martie 2022.

Luni, 7 februarie 2022, cu o zi înainte de precizări, Marcel Ciolacu, preşedintele PSD confirma ştirile din presă despre existenţa unui astfel de proiect:

„Aveţi cunoştinţă de acest proiect de lege la care lucrează guvernul privind reglementarea unei situaţii de criză?

Am ştiinţă, cum este şi normal, urmînd ca astăzi să avem o discuţie cu primul ministru.”

Precizările au fost publicate pe site-ul MApN şi pe pagina de Facebook, a ministrului Vasile Dâncu.

Pe site, ele aparţin Direcţiei de presă a MApN.

Pe Facebook aceleaşi precizări aparţin persoanei ministrului.

Tot marţi, Vasile Dîncu se grăbeşte să declare Agerpres că:

„Proiectul ajuns în media era o colecţie de prevederi din mai multe legi, fără expunere de motive, fără detalii. Nu este de actualitate. Era un draft, nu era pregătit pentru a intra în transparenţă. Cînd avem un proiect, anunţăm noi opinia publică”.

O nouă minciună PSD-istă.

Proiectul e însoţit de 10 pagini de Expunere de motive, din care, de altfel, am citat.

Nici vorbă de un simplu draft.

La Secţiunea a 6-a, Consultările în vederea elaborării proiectului de act normative, cînd vine vorba de îndeplinirea condiţiei de consultare cu organizaţii neguvernamentale, instituţii de cercetare şi alte organisme implicate, se precizează:

Nu este cazul.

Nu este cazul, aşadar, să fie consultată nici o instituţie.

Proiectul de lege a stîrnit o mare tulburare în opinia publică. Dacă oamenii de rind s-au îngrozit la gîndul că vor fi încorporaţi pînă la vîrsta de 63 de ani, jurnaliştii independenţi au tresărit îngrijoraţi la perspectiva Dictaturii militare.

Admiţînd c-a vorba doar de un draft (ceea ce e o minciună), că nu mai e de actualitate, minima normă a comportamentului democratic reclama ca dezminţirea să vină de la premierul Nicolae Ciucă. În locul lui Nicolae Ciucă dezminţirea a venit doar de la unul din iniţiatori.

Dar chiar şi în acest caz condiţia demnitarului de slujbaş al Poporului, cerea ca Vasile Dâncu să se explice într-o conferinţă de presă sau într-un interviu.

N-a făcut-o.

A găsit de cuviinţă să expedieze problema sub forma unei Precizări lapidare făcute unor surse care nu ajung la marele public.

Dovada concludentă că sictirismul faţă de Popor de tip Klaus Iohannis i-a contaminat şi pe liderii Coaliţiei de Guvernare.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro