Ion Cristoiu: Dinspre TVR vine miros de friptură. Nările piţifelnicilor freamătă deja!

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că tărăboiul creat de programul difuzat de TVR în noaptea de Revelion prin care erau ironizate măsurile anti-Covid nu este decât un pretext pentru a schimba conducerea televiziunii publice pe principiul “să vină ai noştri”, ceea ce nu e nimic nou, ci doar o meteahnă veche, postdecembristă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Programul de Revelion al TVR a stîrnit mare zarvă într-o anume parte a presei şi a politicii. Deputatul Iulian Bulai, din al cărui CV am înţeles că şi-a petrecut viaţa trecînd dintr-o ţară între-alta, în funcţie de misiuni, a cerut plecarea Doinei Gradea, pe motiv că scheciurile lui Mugur Mihăiescu de la Vacanţa Mare au fost o bătaie de joc la adresa Autorităţilor, în frunte cu Preşedintele, care s-au jertfit şi se jertfesc pentru a ne apăra de Coronavirus. Grigore Cartianu şi-a exprimat indignarea că Klaus Iohannis a fost batjocorit la TVR. Culmea a fost atinsă de Dorina Rusu, o persoană fără alt merit în viaţă decît acela de a fi fost soţia fostului lider PNL, Horia Rusu, pusă cu mîna la CNA de Klaus Iohannis, care ne-a anunţat, ca de obicei, că se autosesizează. Aşa cum spun în Jurnalul meu video precipitarea unora în apăra cu trupurile lor onoarea Preşedintelui, m-a făcut să văd momentul din program în care a fost parodiat Klaus Iohannis. Pe vremea cînd Ion Iliescu era preşedinte,Grupul Divertis îşi făcuse o glorie din a-l parodia la televiziuni, inclusiv la TVR. Ion Iliescu nu s-a supărat. Ba chiar ţin minte că s-a şi tras în poză împreună cu actorul care-l parodia cu mare talent, Cristian Greţcu. Un spectacol de la Teatrul Constantin Tănase făcea furori prin momentul satiric dedicat de Stela Popescu lui Ion Iliescu. Evenimentul zilei de la vremea respectivă a făcut chiar prima pagină cu versurile cîntate de talentata actriţă. Ion Iliescu nu i-a purtat ranchiună. Pe 7 februarie 2004, preşedintele României de la vremea aceea, Ion Iliescu, i-a oferit actriţei Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului”. Faţă de tăioşenia cu care era ironizat Ion Iliescu la vremea preşedinţiei, scheciul din Programul TVR mi s-a părut o bătaie pe umăr amicală. Ce mai încolo şi încoace, o luare la mişto decentă.

De ce s-au năpustit asupra conducerii TVR cei care alcătuiesc în presă camarila USRPLUS?

Pentru că dinspre TVR vine miros de friptură. Dorina Rusu, Grigore Cartianu şi alţii asemenea lor au aşteptat venirea la putere a Coaliţiei de Centru Dreapta de mai mult de un deceniu. Ei ştiu că venirea Alor noştri înseamnă trecerea fripturii de la Ei la Noi. Şi tot datul din gură în apărarea onoarei lui Klaus Iohannis nu e altceva decît făcutul cu mîna:

Nu ne uitaţi, sîntem aici, gata săprimim răsplata anilor în care v-am lins în fund.

Dorina Rusu mai mult ca sigur se vrea în locul Doinei Gradea, iar Grigore Cartianu, şef la Ştiri.

E ceva nou în postdecembrism?

Răspunsul îl dă articolul publicat de mine în „Evenimentul zilei” din9 noiembrie 1996, sub titlul Piţifelnicii au impresia că le-a venit momentul. Eram după alegerile parlamentare din3 noiembrie 1996, cîştigate de Coaliţia de Centru Dreapta şi după primul tur al prezidenţialelor, care anunţase deja victoria lui Emil Constantinescu la cel de-al doilea. Celor pe care eu îi numeam cu o poreclă rămasă celebră piţifelnicile fremătau nările deja la mirosul de friptură care venea de la toate instituţiile statului,după principiul Pleacă ai lor, vin ai noştri. La momentul respectiv era un semnal de alarmă, tras de un ziarist care luptase timp de şase ani cu Ion Iliescu şi PDSR. CDR-izarea ţării, începută la TVR, era la finele lui decembrie 1996, o realitate izbitoare. Puteam spune că piţifelnicilor chiar le venise momentul.

Redau mai jos textul din Evenimentul zilei din 9 noiembrie 1996:

Piţifelnicii au impresia că le-a venit momentul.

<La conferinţa de presă organizată ieri pentru a marca intrarea în campania vizînd turul al doilea de scrutin, Emil Constantinescu a declarat: „... sîntem aici, în faţa dumneavoastră, ca să vă spunem că nu va mai exista răzbunare. Nu vor exista epurări pe criterii politice. Nimeni nu va avea de suferit pentru apartenenţa la vreun partid”. Făcută tranşant, excluzînd orice posibilitate de interpretare, această afirmaţie, venită din partea celui ce e nu numai candidat la Preşedinţie, dar şi liderul alianţei victorioase în alegerile din 3 noiembrie 1996, era mai mult decît necesară. În efortul de a fi reales cu orice preţ, candidatul PDSR, Ion Iliescu, a lansat la conferinţa sa de presă teza potrivit căreia noua Putere va trece la o epurare masivă în toate sectoarele, fie din motive de răzbunare, fie pentru a-şi răsplăti oamenii. Evident, pericolul vînturat de Ion Iliescu, sprijinit de ultimele focuri de armă ale PDSR-ului, are limpezi conotaţii electorale.

O cederizare a ţării după modelul operaţiunii de tristă faimă a pedeserizării ar fi un dezastru pentru România, dar şi pentru coaliţia CDR-USD. Ca să nu înşele aşteptările supradimensionate ale electoratului, noua Putere trebuie să se ţină cu străşnicie de principiul competenţei. Au fost, în cei şapte ani de regim Iliescu, oameni credincioşi pînă în pînzele albe Opoziţiei. Asta nu înseamnă însă, în chip automat, că toţi sînt şi buni profesionişti în domeniul lor de activitate. La fel, în structurile diferitelor instituţii ale statului de drept sînt şi oameni care au împărtăşit alte convingeri politice decît ale CDR şi USD. Asta nu înseamnă în chip automat că toţi sînt şi nişte incompetenţi. Pentru a rezolva marile probleme ce-i stau în faţă, noua Putere are nevoie de contribuţia a tot ce e mai bun la ora actuală din punct de vedere profesional în toate domeniile de activitate. De aceea, ar fi o sinucidere curată pentru coaliţia CDR-USD dacă ar repeta păcatul fostei Puteri: promovarea sau schimbarea oamenilor după criterii politice. Desigur, teza lui Ion Iliescu e, aşa cum spuneam mai sus, o simplă demagogie electorală. Ea nu-şi are temeiul în grija faţă de ţară sau faţă de noua Putere. Ea a fost lansată în chip diversionist, pentru ca realegerea lui Ion Iliescu să apară în ochii populaţiei drept garant al evitării primejdiei de epurare pe motive politice sau din răzbunare. Că e vorba de o biată manevră menită a-i aduce voturi prin crearea unui nou pericol artificial o demonstrează uluitoarea rapiditate cu care PDSR şi Ion Iliescu, artizani ai Tratatului româno-maghiar, au început să agite teza naţionalist-extremistă a unui aşa-zis pericol maghiar pe care l-ar constitui guvernarea CDR-USD şi alegerea lui Emil Constantinescu drept preşedinte. Tot în favoarea adevărului că e vorba de o biată manevră trebuie adusă însăşi Constituţia României. Prin prerogativele sale, Ion Iliescu n-ar putea face nimic, dacă ar fi reales ca preşedinte, împotriva unei epurări politice. Ştiindu-l pe profesorul Emil Constantinescu, am toate motivele să cred că declaraţia sa solemnă e sinceră. Că domnia sa se va constitui, dacă va fi ales preşedinte, în garantul unei aprecieri a oamenilor după criteriul competenţei. Are această posibilitate nu numai ca preşedinte al ţării (dacă va fi ales), dar şi ca lider al coaliţiei cîştigătoare la parlamentarele din 3 noiembrie. Atît în editorialele mele din ultimul timp, cît şi în intervenţiile televizate, m-am declarat făţiş un adept al alegerii lui Emil Constantinescu în funcţia de preşedinte. Dacă se va întîmpla ca domnia sa să nu-şi ţină cuvîntul dat, dacă în instituţiile statului va începe o epurare pe motive politice, domnia sa va avea în mine un duşman de moarte. Spunînd aceasta, ţin să precizez că, prin respectarea cuvîntului dat Declaraţia de ieri înţeleg nu numai că, ales preşedinte, liderul CDR nu va declanşa el însuşi o epurare pe motive politice, dar şi faptul că trebuie să se aşeze în fruntea luptei împotriva schimbărilor din răzbunare, a luptei pentru rămînerea în posturile existente a celor competenţi.

Se impune această precizare cu cît mai mult o serie de piţifelnici, inconştienţi sau neisprăviţi, au şi început să agite, fără ştirea lui Emil Constantinescu, vorbind în numele noii Puteri, tot felul de ameninţări la adresa unor profesionişti. Am luat cunoştinţă astfel cu stupoare de declaraţia purtătorului de cuvînt al Sindicatului Liber din TVR, publicată în „România liberă” de ieri sub titlul „Domnilor Şoloc, Roşiianu, Fulea şi Melinescu, pregătiţi-vă bagajele!”. Sînt unul dintre oamenii care n-a încetat o clipă, de şapte ani încoace, să critice Televiziunea Română. De fiecare dată însă am considerat că unele prestaţii tendenţioase, în favoarea Puterii, ale acestei instituţii, nu-şi au cauza în oameni, ci în presiunile extraordinare la care au fost supuşi profesioniştii din Televiziune din partea celor care au condus ţara timp de şapte ani. Cei avertizaţi în chip iresponsabil de domnul purtător de cuvînt al Sindicatului Liber din TVR – Paul Şoloc, Cornelius Roşiianu, Adrian Fulea şi Nicolae Melinescu – sînt în opinia mea nişte excelenţi profesionişti. Venirea CDR-USD la putere nu trebuie să însemne eliminarea acestor profesionişti, care au fost constrînşi, în numeroase rînduri, să-şi încalce normele profesionale, ci posibilitatea ca ei să-şi desfăşoare în deplină libertate competenţa. Televiziunea Română are nevoie nu de epurare, nu de trecerea de pe o baricadă pe alta, ci de independenţă absolută în raport cu Puterea. Noua coaliţie majoritară, trebuie să asigure acestei instituţii deplina independenţă faţă de politică, inclusiv faţă de politica Puterii. Sub acelaşi semn, al obsesie mele pentru promovarea cu orice preţ a competenţei, nu pot să nu observ că la ziarele guvernamentale şi prezidenţiale, în posturile de purtători de cuvînt ai diferitelor instituţii aparţinînd fostei Puteri sînt şi profesionişti remarcabili. În cazul în care piţifelnicii iresponsabili vor încerca să-i lase pe drumuri, lansez acestor profesionişti invitaţia de a veni să se angajeze la ziarul pe care-l conduc. Mă angajez solemn că mă voi strădui din răsputeri ca nici un profesionist al condeiului să nu fie persecutat pentru convingerile sale politice de pînă acum. În materie de gazetărie – cred că toată lumea îşi dă seama de acest lucru – contează, înainte de toate nu convingerile politice, cît mai ales talentul. Avem în presă prea puţini oameni înzestraţi pentru a ne putea permite să-i pierdem, la această oră de schimbare a Puterii, sub presiunea unor pifiţelnici.>”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro.