Ion Cristoiu: Diversiunea Revine Apocalipsa şi-a făcut efectul: A fost promulgată Legea Carantinării. Numărul infectărilor poate să scadă!

Publicistul Ion Cristoiu avertizează că graba cu care Parlamentul a dezbătut şi votat legea carantinării, încropită de Guvern, sub presiunea manipulării că vine Apocalipsa Coronavirusului creează un precedent periculos prin care forul legislativ va fi pus din nou în paranteze  în cazul unei alte crize. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Vineri, 17 iulie 2020, la dialogul angajat cu Cătălina Porumbel la Antena 3, am pus două pariuri:

1. Că Avocatul Poporului nu va contesta la CCR Legea carantinării, aşa cum a ieşit ea de la Senat, purtînd adică garanţia PSD că întruneşte perfecţiunea în privinţa respectării drepturile civile. Din faptul că PSD trîmbiţează c-a salvat România de la abuzurile pe care le-ar putea comite orice Guvern de acum încolo sub pretextul unei epidemii – inclusiv a uneia de furuncul pe fund – nu înseamnă că aşa stau lucrurile. Dezbătută şi votată în grabă, sub pretextul că Virusul nu aşteaptă, Legea înlocuieşte în materie de posibile abuzuri pe securiştii de pe vremuri cu medicii de azi. Ea îi conferă lui Raed Arafat puterile unui Lavrentie Beria al ISU pe post de NKVD.

Legea a fost promulgată de preşedinte fără ca Avocatul Poporului s-o conteste.

Primul pariu a fost cîştigat.

2. Că în scurt timp după promulgarea Legii, numărul infectaţilor se va reduce simţitor, cei de la ATI se vor ridica şi vor umbla mai ceva ca Lazăr, iar Ludovic Orban şi Klaus Iohannis vor bate toba mare că prin măsurile istorice luate de ei România a fost salvată de la Apocalipsă.

 De ce se va reduce numărul de infectări?

 Pentru că Diversiunea Apocalipsa Revine şi-a făcut efectul. Deşi Guvernul a trimis Parlamentului o lege parcă făcută la beţie, Parlamentul n-a respins cererea de procedură de urgenţă. Ar fi fost normal ca Parlamentul, dominat de PSD, să facă rapid o lege în două articole, care să reglementeze Criza sanitară produsă de Coronavirus, urmînd ca pentru posibilele Crize sanitare viitoare să se întocmească pe îndelete, cu consultarea specialiştilor, a ONG-urilor, a opiniei publice, o Lege a răspunsului la declanşarea unei epidemii. Parlamentul n-a procedat aşa. A admis să treacă prin cele două Camere legea à la vapeur, cum spunea Caragiale în schiţa Atmosferă încărcată. După votarea la Senat, propaganda PSD a făcut mare caz de cît de bună e legea, urmare a temeiniciei cu care a lucrat majoritatea. Fireşte, Legea e mult mai bună decît însăilarea trimisă de Guvern. Da, dar din asta nu înseamnă că e o Lege bună. Din faptul că o ciorbă a fost încălzită după ce ţi s-a pus în faţă rece, nu înseamnă că are şi gust. O lege dezbătută în stil hei-rupist, dar mai ales sub presiunea ameninţării că orice întîrziere sporeşte numărul infectărilor şi îi face pe medici tot mai obosiţi, într-un cuvînt sub şantajul cu atmosfera apocaliptică, făurită cu instrumentele folosite cu brio la crearea atmosferei cu teroriştii din decembrie 1989, nu poate fi bună.

Eminentul jurist care e Titus Corlăţean, a explicat într-un text de referinţă de pe AnimaForiNews, şi reluat de noi pe cristoiublog.ro de ce n-a votat Legea, deşi e vicepreşedinte al Senatului din partea PSD.

Unul dintre motive stă în realitatea că Legea a ieşit cu multe slăbiciuni:

<Proiectul de lege a fost atât de viciat ab initio, structural, sistemic, încît, în perioada asta de timp, în ciuda muncii foarte intense din partea colegilor din Comisia juridică , n-a putut fi corectat şi făcut coerent de la cap la coadă aşa cum ar fi trebuit. Nu e un reproş adresat colegilor din Comisia juridică, dimpotrivă. Respectul meu pentru ceea ce au făcut.

Au rămas o serie de lucruri criticabile şi, din punctul meu de vedere, eu nu am putut, personal, să trec peste ele.>

Titus Corlăţean dă multe exemple de lucruri criticabile din perspectiva unui jurist eminent şi a unui politician interesat în respectarea drepturilor omului. Toate se caracterizează prin caracterul vag, neprecis, nepredictibil al definiţiilor:

<Sînt lucruri care, din start, mi-au ridicat mari semne de întrebare. Iar chestiunile de fond au rămas foarte serioase pentru că, în general, definiţiile dacă vorbim de carantină, de izolare, de alte măsuri concrete, DEFINIŢIILE TREBUIE SĂ INTRODUCĂ ELEMENTE FOARTE CLARE, CUANTIFICABILE, CA SĂ NU LASE LOC ARBITRARIULUI, INTERPRETĂRII SAU A UNEI DECIZII DISCREŢIONARE DIN PARTEA AUTORITĂŢII, în speţă, guvernului, în perioadă de criză, dar care privesc oameni cetăţeni şi drepturi şi şi drepturi şi libertăţi fundamentale.>

Printre altele, Titus Corlăţean invocă folosirea termenului de persoană suspectă:

<În mod firesc, ca jurist, o spun: chestiunea asta cu POSIBILITĂŢI, PERSOANE SUSPECTE, IMPLICĂ, PRACTIC, O PREZUMŢIE DE VINOVĂŢIE de boală care nu stă în picioare din punct de vedere juridic şi constituţional. Nu poţi să lucrezi cu conceptul de persoană SUSPECTĂ. Aici nu vorbim de SUSPECT în dreptul penal faţă de care există indicii, probe.

PERSOANA SUSPECTĂ DE A FI INFECTATĂ este o definiţie extrem de evazivă şi interpretabilă.>

De ce a ieşit legea chiar şi de la Senat cu atîtea slăbiciuni? Titus Corlăţean semnalează drept cauză principală lucrul sub presiunea timpului, ceea ce a dus şi la neîndeplinirea unor condiţii de validare constituţională.

Vicepreşedintele Senatului pleacă în argumentarea sa de la documentul trimis de Guvern:

<Or, proiectul de lege a fost profund viciat de la bun început cînd a fost trimis de actualul guvern PNL. A conţinut lucruri absolut abominabile şi din perspectiva juridică constituţională şi din perspectiva respectării drepturilor omului. Avînd o specializare şi un doctorat în jurispridenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, am privit din perspectivă specializată Protecţia Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a modului în care Curtea Europeană judecă astfel de chestiuni extrem de importante şi sensibile pentru că unul din elementele centrale ale proiectului de lege se referă la conceptul de PRIVARE DE LIBERTATE.>

Titus Corlăţean invocă pentru a dovedi slăbiciunile legii neîndeplinirea unor condiţii constituţionale de validare. Ca de exemplu:

a. <Guvernul nu a transmis, a refuzat, a evitat pur şi simplu să transmită ceea ce o lege din 2000 privind tehnica legislativă, prevede: să transmiţi o anexă, o listă cu EVALUAREA IMPACTULUI MĂSURILOR PROPUSE de limitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Un astfel de proiect de lege în mod obligatoriu trebuie să aibă o ANALIZA DE IMPACT. NU A EXISTAT AŞA CEVA.”

b. „Guvernul NU A SOLICITAT AVIZUL CONSILIULUI ECONOMIC ŞI SOCIAL.>

c. Comisia de constituţionalitate nu a fost sesizată.

O asemenea lege nu se dezbate şi se votează în procedură de urgenţă sub motivul că trebuie votată cît mai repede, altfel Parlamentul va fi acuzat de revenirea Apocalipsei. A fost o eroare. Cu atît mai mult cu cît – notează Titus Corlăţean – exista şi o altă soluţie decît cea propusă de guvern şi acceptată de Parlamentul cu majoritate PSD:

<Nu am reuşit să înţeleg de ce acest guvern a venit în FOARTE SCURT TIMP cu un proiect de lege CU CARACTER GENERAL, un proiect de lege cadru cu privire la toate tipurile de provocări sanitare, epidemice, riscuri biologice şi aşa mai departe ÎN LOC SĂ VINĂ CU UN PROIECT MULT MAI CLAR, MAI SIMPLU, CU PRIVIRE LA GESTIONAREA ACESTEI CRIZE COVID-19, urmînd ca legea cadru să o elaboreze în linişte, mai aşezat, pe bază de CONSULTARE PUBLICĂ, conform legii. Atenţie : aceasta nu a existat din partea guvernului deşi legea o prevede. Nu au existat consultare publică, discuţii cu diferitele asociaţii profesionale, cu ONG-uri…

Exista Legea 55 din 15 mai care prevedea exact măsuri de gestionare a acestei crize, putea foarte bine să vină guvernul cu un proiect de ameliorare a acestei legi.>

Celor scrise de Titus Corlăţean le-aş adăuga graba cu care Legea a trecut prin cele două Camere. O lege de o asemenea importanţă se dezbate şi se votează la Parlament cel puţin în termen de o lună. Legea carantinării a fost înregistrată la Camera Deputaţilor pe 7 iulie 2020. Pe 9 iulie 2020, era adoptată, după ce trecuse în viteză pe la toate comisiile de avizare. La Senat ajunge pe 10 iulie 2020. În aceeaşi zi e trimisă spre avizare la cinci comisii. Toate cinci trimit aviz favorabil în aceeaşi zi. Mai aveau puţin şi trimiteau aviz favorabil înainte de a primi legea. Pe 16 iulie 2020, Legea era votată.

A te fuduli cu o asemenea lege e din partea PSD o neghiobie, de altfel tipică politicii acestui partid în ultima vreme. Pentru că a te grăbi să treci o lege de o asemenea importanţă prin procedură de urgenţă trimisă la mişto de Guvern înseamnă a crea un precedent periculos. În orice moment de acum încolo, Guvernul Orban va putea apela la şmecheria de acum. Se trimite la Parlament în ultima clipă un proiect de lege aberant, se cere procedura de urgenţă pe motiv că Timpul n-are răbdare, se regizează o atmosferă în genul celei cu Teroriştii, şi gata, Parlamentul adoptă o lege, care, deşi diferită de prostia trimisă de guvern, are multe slăbiciuni, avîndu-şi cauza în lucrul hei-rupist.

De ce mai e nevoie de Parlament dacă Guvernul poate promova în viteză, fără ca românii să se prindă, orice lege aberantă?”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro