Ion Cristoiu: După vechii greci, femeia e o proastă care se înamorează

Ariadna, fiica lui Minos şi a Pasiphaei, îl vede pe Tezeu la coborîrea de pe corabia care-l aduce la Atena. Ca lovită de un virus, se îndrăgosteşte fulgerător de proaspăt popositul. Sub puterea amorului, îl ajută pe Tezeu să iasă din Labirint, dîndu-i ghemul, al cărei capăt îl ţinea chiar ea. Ca orice bărbat cu succes la muieri, după ce-şi rezolvă problema, Tezeu o părăseşte pur şi simplu pe insula Naxos, în drumul spre Atena. Aici o descoperă zeul Dionisos, care o salvează şi, evident, o face amanta lui.

Luînd la bani mărunţi întîmplarea, deşi aceasta ţine de o legendă, vom desluşi următoarele:

1) Deşi Minotaurul consumă anual şapte băieţi şi şapte fete, trimise drept tribut de cetatea Atenei, Ariadna nu-şi propune să facă ceva împotriva Minotaurului.

Ea nu-l ajută pe Tezeu din conştiinţa că domnul cu pricina scapă omenirea de un monstru, ci pentru că e amorezată.

2) Nu ni se spune nicăieri dacă Tezeu, vorba telenovelei, nutrea vreun sentiment pentru juna fiică de rege.

Înamorarea la prima vedere se întîlneşte şi în alte cazuri din vechimea greacă. În Odiseea, Nausicaa, fata Regelui Alcinou, care spală rufe la rîu, venită, totuşi, cu alai pompos, se îndrăgosteşte de Ulise de cum îl vede. Poate şi pentru că, între noi fie vorba – dă de Ulise gol, aruncat pe plajă de valuri.

De dragoste la prima vedere e vorba şi în cazul Medeii, fiica regelui Colchidei.

De cum dă cu ochii de Iason, se înamorează teribil de chipeşul bărbat.

Nausicaa ţine morţiş să se mărite cu Ulise, deşi pe acesta îl aştepta acasă, împletind, nevasta.

Medeea îl ajută pe Iason să cucerească Lîna de aur. Fugind împreună cu Iason, e urmărită de tată. Ca să scape de urmărire, îşi taie fratele în bucăţi, pe care le aruncă în mare.

Se poate lesne observa că femeile din toate aceste întîmplări sunt în stare de orice de dragul amorului.

S-ar părea că asistăm la un elogiu adus, cum ar spune un personaj de telenovelă, înfricoşătoarei puteri a dragostei.

La o iscodire mai atentă, vom descoperi însă o viziune de macho asupra lumii.

Vechii greci nu ne-au lăsat vreun caz în care bărbatul să se înamoreze atît de tare de o femeie, încît să-şi înşele sau să-şi omoare tatăl.

Doar femeile sunt cele care se îndrăgostesc la prima vedere şi, mai ales, atît de proaste încît sunt în stare de crime, deşi masculul, după ce-şi rezolvă problemele de erou, le abandonează fără pic de remuşcări.

Pentru vechi greci, femeile sunt astfel fiinţe la care sentimentul – în cazul de faţă, amorul – orbeşte minima raţiune.

După felul în care se comportă sub puterea amorului, Ariadna, Medeea, Nausicaa sunt nişte muieri proaste.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro