Ion Cristoiu: E o fericire să te naşti câine sau mâţă în Europa. E o nenorocire să te naşti om în Africa!

Publicistul Ion Cristoiu readuce în atenţie declaraţiile medicului veterinar Aurelian Ştefan, fondatorul primului spital social pentru animale din România, la Aleph News, arătând că acesta este un doctor dedicat necuvântătoarelor oropsite, care, spre deosebire de oamenii din Africa, au astfel o şansă la viaţă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Sîmbătă, 26 iunie 2021, la emisiunea Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News, am avut un dialog de o oră cu medicul veterinar Aurelian Ştefan.

Pe vremuri, cînd spuneai medic veterinar toată lumea înţelegea prin asta un doctor de animale mari, dintre cele crescute de om prin gospodărie în scopuri strict utilitare: vaca, pentru lapte şi pentru viţel, porcul pentru carnea de la Crăciun, capra şi oaia pentru laptele şi, evident, pentru progenituri, boul şi calul pentru tras căruţa încărcată cu poveri.

N-am auzit în copilăria mea din sat să vină medicul veterinar pentru că mîţa are pureci sau cîinelui i s-a rupt laba, deşi, între noi fie vorba şi mîţa şi cîinele îşi aveau utilitatea lor. Mîţa prindea şoareci (o problemă la ţară), iar cîinele lătra ca să semnalizeze ivirea unui hoţ prin curtea casei.

Medicul veterinar venea pentru animalele mari din gospodărie, a căror îmbolnăvire stîrnea la unii mai mari îngrijorări decît îmbolnăvirea unui copil. Dacă-ţi murea calul, era un dezastru. Ca să-ţi cumperi altul te costa o avere. Dacă-ţi murea copilul, nu trebuia să dai bani ca să-ţi cumperi altul. Îl făceai fără să te coste nimic.

Azi cînd spui medic veterinar, spui medic de animale de companie. Medicul la care mergi cu mîţa, cu cîinele, cu iepurele, cu porcuşorul şi chiar cu şarpele.

Aurelian Ştefan e, aşadar, medic de animale de companie.

În România sînt nenumăraţi medici de animale de companie. Toţi au cabinete, policlinici sau chiar spitale private. La un spital privat poţi merge în vizită, ca la un neam internat în spital de oameni, dacă ai internat acolo un pisoi. Cu un an în urmă, am avut internaţi cei doi motani. Am mers în vizită împreună cu soţia, ca la nişte rubedenii. Şi ca orice rubedenie aflată în spital, cei doi au dat din coadă văzînd c-a venit la ei cineva în vizită.

Chiar dacă nu le-am adus portocale.

De flori n-aveau nevoie, că erau motani.

Aurel Ştefan nu e medic veterinar pur şi simplu.

E medic veterinar social.

În 2010, a înfiinţat la Piteasca, lîngă Bucureşti, primul spital social veterinar din ţară.

Ce înseamnă în România de azi un spital social veterinar mi-a explicat Aurelian Ştefan în emisiune:

<Eu am înfiinţat primul spital social pentru animale din România. Vorbim de ecografii, radiografii, lasere, endoscopii, rinoscopii, lucruri foarte complexe şi foarte costisitoare care pot fi oferite de la zero lei. Internetul ajută oamenii să vină la noi. Dacă pisica unui miliardar are o problemă şi vine la noi în primul rând îi spun că nu merită pisica, dar că o să-l ajut, e vorba de pacient. (...)

În domeniul medicinii veterinare, sunt un om de stînga. Noi, pentru motive foarte simple, putem să vedem animalele care suferă. Dacă o pisică are alergie la purici, devine toată o crustă şi devine un mic monstru care va fi respins de societate pentru că are purici. Cine se îngrijeşte de ea nu are bani să-i pună o fiolă antipurici în ceafă. Există o inegalitate a stăpînilor. Animalele nu se pot trata singure. Aparţinătorul, că trebuie să eliminăm asta cu stăpînul, vine cu pacientul la doctor. Şi doctorul e privat care îi spune că îl costă 10 lei. Dacă nu are 10 lei, pleacă. Şi animalul acela nu va primi tratament deoarece costă 10 lei pe care eu nu-i am. Şi în momentul acesta ai nevoie de un medic veterinar social, care să te scoată un pic din impasul ăsta. Să-ţi dea mai ieftin, să-ţi dea gratuit, să dai ceva în schimb.>

Cum eu sînt un om de Stînga, am încercat să aplic la lumea cîinilor şi mîţelor situaţia din lumea oamenilor. Din cîte se ştie, şi nu neapărat pentru că a spus-o Lenin, în lumea oamenilor sînt mari inegalităţi. Aceste inegalităţi se răsfrîng şi asupra cîinilor şi mîţelor care aparţin oamenilor. Dacă aparţinătorul e sărac, n-are bani ca să meargă cu cîinele sau cu mîţa la medicul veterinar. O consultaţie costă. Şi atunci cîinele sau mîţa suferă, dacă nu chiar moare.

Spitalul social veterinar a fost înfiinţat de Aurelian Ştefan tocmai pentru a preîntîmpina asta. Cîinele băbuţei beneficiază de acelaşi tratament ca şi cîinele miliardarului.

Mulţi cîini şi multe pisici suferă accidente pe stradă. N-au aparţinător care să dea fuga la medicul veterinar. Le descoperă, să zicem, un om în trecere pe acolo. Dacă n-are avere acesta nu-şi poate îngădui să meargă cu victima la un cabinet veterinar. Merge atunci, dacă a aflat de pe internet, la spitalul lui Aurelian Ştefan.

Apelînd la o formulă din Internaţională i-am zis lui Aurelian Ştefan medicul dedicat oropsiţilor vieţii.

Un tînăr, Tiberiu Moldovan, semnează pe cristoiublog.ro articole despre dezastrele din Africa. Parcurg textele sale despre Madagascarul care moare de foame, despre Republica Centrafricană – tărîmul represaliilor sîngeroase, mulţumind lui Dumnezeu că m-am născut în România şi nu în Senegal sau în Burundi.

Ascultîndu-l pe Aurelian Ştefan, mi-am zis că e bine ca cineva să se ocupe de dezmoşteniţii sorţii din lumea cîinilor şi a mîţelor.

N-am putut să nu întreb:

Dar de dezmoşteniţii sorţii – cu sutele de milioane în lumea întreagă – cine se ocupă?

Pentru că mie, cel puţin, mi-e limpede:

E o fericire să te naşti cîine sau mîţă în Europa.

E o nenorocire să te naşti om în Africa.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro