Ion Cristoiu: Eu nu văd în întâmplarea cu ochelarii nimic ciocoiesc din partea lui Dan Barna

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că incidentul din Camera Deputaţilor în care vicepremierul Dan îşi scapă ochelarii jos, iar un funcţionar îi ridică nu justifica o campanie de acuzare a liderului USR din partea presei, care, în schimb, lăsat să treacă pe lângă ea un alt eveniment cu adevărat important: avertismentul vicepreşedintelui executiv al Comisiei Europene, Frans Timmermans, lansat marţi la Power Summit, organizat de Ziarul Financiar, privind renunţarea la exploatarea şi folosirea cărbunelui în România şi trecerea la energia verde.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

“Intervenind la ZF Power Summit ʼ21, dezbatere organizată de Ziarul financiar, Frans Timmermans, Executive Vice President Green Deal al Comisiei Europene, a folosit Criza din Valea Jiului pentru a avertiza România că trebuie să ia în serios trecerea de la exploatarea cărbunelui la exploatarea energiei verzi. Oficialul european, care răspunde de Green Deal, a declarat că <nu există viitor pentru industria cărbunelui. Prin urmare România trebuie să-şi asume ca Proiect de ţară, trecerea de la situaţia actuală spre energiile regenerabile, în care faza intermediară va fi gazul natural>.

De ceva vreme n-am încetat să semnalez pe cristoiublog.ro şi în intervenţiile tv că actuala conducere a ţării, în frunte cu Klaus Iohannis, trebuie să înceapă în forţă pregătirea României pentru înscrierea în Noua Revoluţie industrială a omenirii:

Trecerea de pe cărbune şi petrol pe energie verde.

Venirea lui Joe Biden la Casa Albă a dat un impuls hotărîtor industriei bazate pe energie verde în detrimentul industriei bazate pe petrol.

Texasul lui Trump e lăsat în urmă de California lui Joe Biden.

Ştiind cât de dramatică poate fi pentru o ţară ca România pierderea trenului în materie de Intrare în Veac (tren nu numai ca metaforă, dar şi ca realitate, trenul luînd locul în viitor camioanelor şi chiar avioanelor, pentru că foloseşte energia electrică dată de hidrocentrale), am vrut să văd cum e prezent în spaţiul nostru public avertismentul lui Frans Timmermans.

Cu mici excepţii, declaraţia, deşi legată de criza din Valea Jiului, n-a fost reprodusă de site-uri şi televiziuni.

De dezbateri nici vorbă.

Nici vorbă de vreo reacţie a unui politician român, atît de la Putere, cît şi din Opoziţie, la această declaraţie.

Căutarea ştirii despre avertismentul lui Frans Timmermans m-a făcut să parcurg întreaga presă a zilei de marţi, 23 februarie 2021. Prea multe lucruri despre avertisment n-am găsit. Multe site-uri au consemnat sec declaraţia oficialului european la dezbaterea organizată de Ziarul Financiar, dar, cu excepţia site-ului Radio Europa Liberă, nici o publicaţie n-a comentat-o şi nu a făcut din ea un eveniment.

Avertismentul lui Frans Timmermans că în România cărbunele nu mai are viitor n-a fost un eveniment.

A fost un eveniment şi încă unul de proporţii o întîmplare care a avut loc luni, 22 februarie 2021 în şedinţa Camerei Deputaţilor, dedicată Orei premierului. De fapt, evenimentul n-a fost dat de întîmplarea propriu-zisă, ci de un clip făcut la această şedinţă, devenit viral pe Internet. Am întîlnit prima dată clipul cu pricina pe pagina de Facebook a PSD, prefaţat de titlul Barna, ciocoi de tip nou.

La un asemenea titlu, am izbucnit în rîs. Ciocoismul a fost în postdecembrism apanajul PSD. Un asemenea titlu s-a întîlnit de zeci de ori în ultimii 30 de ani la clipuri, reportaje şi fotografii surprinzînd baroni locali şi centrali ai PSD. De aceea am rîs. Că mă confruntam cu aplicarea în viaţă a zicalei Rîde ciob de oală spartă. După rîs, am încercat o nedumerire. Dan Barna ciocoi?! Îl ştiu cît de cît pe Dan Barna. Nu mi-e simpatic, mai ales de cînd a dovedit, într-o chestiune ţinînd de un interviu video pe care i l-am luat, lipsă de minimă bărbăţie. Dan Barna poate avea toate defectele din lume. Că e nesărat, de exemplu. Nu e însă ciocoi. Bag mîna în foc pentru asta.

Am văzut apoi clipul.

Desprins din filmarea realizată de Camera Deputaţilor clipul descrie următoarea întîmplare:

În timp ce la tribună vorbeşte Marcel Ciolacu, Dan Barna, ca vicepremier, se află în banca guvernamentală, lîngă premier.

Putem vorbi de o situaţie care obligă la o anume înţepenire oficială.

Aşezîndu-şi ochelarii pe aparatul de vot, aceştia au căzut pe podele. Nu era momentul ca Dan Barna să se ridice de pe scaun, să ajungă la capătul culoarului, să-şi ia ochelarii de jos şi să se întoarcă. Ar fi fost un tărăboi prea mare pentru o cauză atît de mică. În plus s-ar fi creat un moment de tulburare a discursului lui Marcel Ciolacu. Întreaga sală ar fi devenit atentă la Dan Barna, urmărit de camerele de televiziuni în transmisie directă cum se întoarce cu fundul către telespectatori pentru a-şi ridica ochelarii. Dan Barna nu se mişcă de pe scaun. Aşa cum cere protocolul de la un locatar al băncii guvernamentale. La intervenţia colegei de alături, cineva din rîndurile din spate, care se poate mişca în voie, pentru că nu stă pe banca Guvernului, vine pînă la locul ochelarilor, îi ridică şi îi dă lui Dan Barna.

Cum dracu a putut stîrni atîta tărăboi politico-mediatic o astfel de întîmplare de o banalitate dezarmantă?

Unui tip aflat în ceea ce ar putea fi un prezidiu îi cad ochelarii.

Tipul nu se poate mişca din prezidiu fără a produce prin asta un eveniment nedorit.

Cineva din jur îi ridică ochelarii şi îi dă.

A fost în gestul celui care a luat ochelarii ceva slugarnic, umilitor? Sînt unul dintre oamenii cu o sensibilitate bolnăvicioasă la umilirea celuilalt.

În cazul de faţă n-a fost nimic umilitor. Şi eu în locul consilierului, dacă aş fi văzut că lui Dan Barna i-au căzut ochelarii, dîndu-mi seama că n-are cum să şi-i ia, dacă m-aş fi putut mişca mai uşor decît vicepremierul, i-aş fi cules ochelarii de pe jos. Şi nu pentru că văd în el un Şef, ci pentru că îi pot da o mînă de ajutor.

E limpede că Dan Barna s-a comportat absolut corect. I-au căzut ochelarii, nu putea să meargă să-i ia, a venit cineva, care se putea mişca, i-a luat de jos şi i-a dat. Nu văd nici măcar interesantul în această întîmplare. Dacă, de exemplu, se mişca de la locul ei colega şi aplecîndu-se i se vedeau chiloţii, da, mai puteam vorbi de o întîmplare stînjenitoare. Pentru Dan Barna, pentru că a lăsat o femeie să-l slugărească. Pentru colegă, deoarece i s-au văzut chiloţii!

Un fapt de viaţă care nu justifică isteria politico-mediatică iscată, dar mai ales campania de acuzare a lui Dan Barna ca fiind creatorul unei scene Stăpîn-Slugă.

Eu înţeleg că presa, în marea ei parte, atît cea pro PNL, cît şi cea pro PSD, şi-a făcut un scop din a compromite USRPLUS cu orice preţ. De aici exagerările penibile ale certurilor din USRPLUS, vînarea miniştrilor USRPLUS, cultivarea supăraţilor pe conducere.

Dar să angajezi o întreagă campanie de acuzare a lui Dan Barna de comportament ciocoiesc prin transformarea unui fleac într-un eveniment politic major asta chiar că nu înţeleg”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro