Ion Cristoiu: În 1975, Marin Preda îl avertiza pe viitorul Gorbaciov

Pregătind ediţia de Jurnal video din seara de 31 august 2022, despre folosirea lui Gorbaciov ca idiot util de către Occident, am avut nevoie de fragmentul din Delirul, ediţia mea, din 1991, necenzurată, în care Stalin îi explică nevestei de ce Rusia nu poate fi democrată. Pasajul era menit să demonstreze că modelul occidental, pe care liderii Vestului se luptă să-l impună în toate ţările lumii, ca model ideal de regim, aşa cum Moscova plantase în ţările din Est regimul comunist, pe motiv că e un ideal de regim în Istorie, intră în conflict cu păstrarea Imperiului rus, poreclit oficial URSS. Împins şi de nevastă-sa, Raisa, lipsit de experienţa bătăliilor de pe culoarele Kremlinului (era un nomenklaturist de provincie), Mihail Gorbaciov a destrămat Imperiul, moştenire lăsată de Stalin, realizată de acesta cu preţul a milioane de ruşi morţi în al Doilea Război Mondial. Dezastrul a pornit de la pariul gorbaciovist pe democratizare. Democratizarea – îi spune Stalin Alliluevei – ar fi dus la destrămarea Imperiului. Textul din Delirul, ediţie necenzurată, sună astfel:

„O Rusie potolită şi democratică, cum ne-o doresc străinii, ar fi pierdut toate ieşirile la mare, ar fi pierdut Ucraina şi toate republicile din sud şi ar fi dat mari poeţi şi scriitori care ar fi stîrnit admiraţia lumii întregi prin strigătele lor de disperare, atît de adevărate şi hm! da, da, da, atît de pline de măiestrie artistică... Nu uita, Nadejdea, că marii noştri neliniştiţi, Tolstoi, Dostoievski, Cehov şi chiar Gorki al nostru, nu s-au revoltat că Rusia se întinde din Caucaz şi pînă în Suedia şi de la Marea Baltică, pînă la Vladivostok, continuă Stalin cu ironia sa necruţătoare. Blîndul Cehov nu ştiu să fi protestat contra lipsei de independenţă a Poloniei, iar lucidul ucrainean Gogol, care a scris în ruseşte, nu ne spune nimic că ar fi dorit măcar cît de cît o Ucraina ruptă de Rusia...”

Aventura manuscrisului la Delirul a fost povestită de mine în prefaţa la ediţia necenzurată din 1991. Scriam în această introducere de tip avertisment că romanul original, aşa cum îl concepuse autorul, se întemeia, în viziunea lui Marin Preda, pe doi stîlpi susţinători:

Monologul lui Hitler şi Monologul lui Stalin.

De aici plecînd se desfăşura demonstraţia eminamente artistică a tezei despre Delirul Istoriei.

La apariţie, în 1975, romanul avea doar monologul lui Hitler.

La vremea respectivă puţini ştiau că monologul lui Stalin, scris de Marin Preda, lipsea din ediţia tipărită.

Nu avem date despre ce s-a întîmplat de fapt.

Succesul romanului a fost atît de mare încît nimeni nu şi-a pus întrebări la vremea respectivă.

Era greu de închipuit că romanul a fost cenzurat, în condiţiile în care pentru prima dată după 23 august 1944 Mareşalul Antonescu apărea în spaţiul public comunist într-o lumină favorabilă.

Nu ştim dacă Marin Preda însăşi n-a dat capitolul la tipar, sfătuit la nivelele înalte în care fusese pusă la cale realizarea cărţii sau îl scosese cenzura.

După opinia mea, Marin Preda e cel care s-a autocenzurat.

Apariţia unui roman de reabilitare a lui Antonescu se anunţa ca deranjantă pentru ruşi.

Un capitol despre Stalin mai ales în contextul Marelui Război pentru Apărarea Patriei ar fi încărcat primejdios nota de plată pentru noi şi aşa încărcată în raport cu Moscova.

Sigur e că textul exista.

În 1991, cînd am scos romanul, familia mi-a dat manuscrisul.

Astfel a apărut Delirul şi cu monologul lui Stalin.

În acest monolog Stalin al lui Marin Preda se dezvăluie ca un precursor al lui Putin. Polemizînd fără s-o ştie cu Mihail Gorbaciov, cel care a distrus URSS, încercînd să facă din ea o democraţie, Stalin profeţeşte prăbuşirea URSS în condiţiile Perestroikăi.

Perestroika a dus la ruperea Ucrainei şi a republicilor din sud.

Stalin din acest monolog e însă Stalin al lui Marin Preda.

Numai că Marin Preda a scris acest monolog în care Stalin profeţeşte destrămarea URSS prin încercarea de a face o Rusie democratică în 1975.

Ediţia cu monologul a apărut în 1991.

Pentru cititor avertismentul lui Stalin a apărut ca un text scris de Marin Preda după prăbuşirea URSS.

Numai că Marin Preda, scriitorul român Marin Preda, a scris acest text în 1975, cînd nimeni de pe lumea asta nu se gîndea la o destrămare a URSS, pentru că nimeni nu se gîndea la ivirea lui Gorbaciov.

În 1975, Mihail Gorbaciov era un simplu şef de partid la Stavropol.

Numirea sa ca secretar general a avut loc abia în 1985, după ce fusese promovat ca secretar cu Agricultura în 27 noiembrie 1978.

Cum de Marin Preda îi atribuie lui Stalin aserţiunea că democratizarea Rusiei ar duce la pierderea republicilor?

Foarte simplu.

Marin Preda era un excepţional cunoscător al Politologiei.

*

Scriam pe 3 iunie 2014. Vasile Blaga scoate la vînzare PDL-ul lui Traian Băsescu

Luni a avut loc o nouă întîlnire dintre PNL şi PDL din cadrul procesului de unificare a Dreptei. Alianţei dintre cele două partide, o soluţie proastă, după opinia mea, i se preferă o fuziune. Repet, fuziunea e cea mai bună soluţie, atît pentru că formula alianţelor e uzată postdecembrist, cît şi pentru că e nevoie de un partid puternic, nu neapărat de Dreapta, ci neapărat alternativă la PSD, care domină scena politică din 1990. Procesul declanşat surprinde printr-o ciudăţenie. Liberalii, ca de obicei, supraevaluîndu-şi forţa, deşi doar alierea cu PSD a făcut PNL un partid cît de cît, fac mofturi. Mircea Ionescu Quintus, crezîndu-se, poate, pe vremea lui I. G. Duca, înainte de Gara Sinaia, pune condiţii absurde, cum ar fi de exemplu, păstrarea imnului. PDL-iştii, în schimb, prin Vasile Blaga, sînt dispuşi să accepte toate perversităţile, pardon! condiţiile puse de Liberali, oferind pe scena politică ipostaza Fetei de pe Şoseaua de Centură, care face tot ce-i cere clientul TIR-ist. Vasile Blaga invocă interesul naţional, cea mai des aleasă formulă de şmecherii postdecembrişti cînd e vorba de interesul lor personal. De ce lasă Vasile Blaga impresia că e gata să fuzioneze şi mîine? De ce nu mîrîie nici un PDL-ist faţă de precipitările lui Vasile Blaga de a o face între vagoane? Nu de alta, dar pînă mai ieri, PDL era ditamai partidul de guvenămînt. Pentru că Liderii PDL, în frunte cu Vasile Blaga, ştiu că partidul e condamnat la dispariţie. Spectacolul fuziunii a împins în plan secund realitatea cruntă a căderii PDL de la 29% la 12%. Dacă nu fuzionează, PDL riscă să aibă soarta PNŢCD. De ce? Pentru că acest partid a fost făcut mare, mai mare decît îl ţineau puterile, de Traian Băsescu. Fără Traian Băsescu, PDL a revenit la condiţia de partid minor. Conştient de asta, Vasile Blaga vrea să vîndă cît mai repede PDL în schimbul postului de secretar general la noua formaţiune. Un post mult mai tare decît cel de şef mediocru al unui partid minor. Pe gardul care înconjoară sediul PDL ar trebui pus afişul: Partid de vînzare! Sunaţi la Vasile Blaga!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro