Ion Cristoiu: Înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO – prea mult zgomot pentru nimic

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO e o victorie strict electorală a USRPLUS şi nu a României reale, decizia neaducând nimic bun nici în viaţa românilor din zonă şi nici a celor din ţară.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„După cum era de aşteptat, fiind vorba de un subiect de controversă pe cît de isterică, pe atît de fără rost, înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO a iscat o gălăgie mediatică uriaşă din care cu greu s-au putut desprinde uralele de bocete. Uralele sînt ale politicienilor din USPLUS. Bocetele ale politicienilor din PSD. Din punct de vedere electoral, uralele celor de la USRPLUS sînt îndreptăţite. Partidul lui Dan Barna a avut înscrisă între obiectivele de campanie transformarea Roşiei Montane într-un muzeu în aer liber. Victoria – pentru că victorie rămîne din punct de vedere electoral decizia UNESCO – a fost rezultatul unei bătălii duse de USRPLUS cu alte partide politice. Nu e vorba de partide din Opoziţie, ci de partide de la Guvernare, mai precis de PNL. Înscrierea Roşiei Montane a fost din punctul de vedere al UNESCO o simplă procedură. Primejdia pentru USRPLUS consta în posibilitatea ca Guvernul Cîţu să retragă propunerea României. Ar fi fost şi din punct de vedere legal îndreptăţită retragerea. Propunerea a fost trimisă de Guvernul sinistru al lui Dacian Cioloş pe cînd acesta se afla cu un picior în groapă. Pe fondul zogomotului produs de plecarea de la Victoria a miniştrilor care pînă mai ieri vindeau telefoane mobile pe internet, Dacian Cioloş a înaintat propunerea în numele unui guvern lipsit de legitimitate. Deşi ar fi fost tentat să retragă propunerea, Florin Cîţu a renunţat, evident, după o încercare timidă. ONG-urile care prelungesc în stradă politica USRPLUS din cabinete se pregăteau de mare tărăboi.

Pentru USRPLUS e nu numai o mare victorie, dar şi un impuls pentru a continua o politică rezumată la obiective fără nici o legătură cu România reală. Aşa cum s-a văzut pînă acum, din septembrie 2020 în cazul aleşilor locali şi din decembrie 2020, în cazul miniştrilor, ca partid de guvernare, USRPLUS n-a reuşit să facă nici un podeţ. România e mai departe o ţară din Lumea a treia prin raportare la civilizaţia europeană. Ea are nevoie, pentru ajunge cît de cît din urmă ţările dezvoltate, de investiţii. Investiţii în infrastructură, în spitale, în străzile din marile oraşe, dar mai ales în zonele rurale, aflate din punctul de vedere al confortului în secolul al XIX-lea. Schimbările materiale cer politicienilor de la guvernare o strădanie greu de susţinut de un politician de la USRPLUS. USRPLUS e partidul like-urilor pe facebook. Nimic nu e mai uşor în România decît să obţii like-uri pe facebook. Angajezi precum Clotilde Armand un aşa-zis război cu Mafia. Toate facebookistele leşină cînd citesc postările Clotildei Armand de pe frontul Gunoiului. E drept leşină şi pentru că putoarea gunoiului neridicat numai şi numai pentru ca România să aibă o Jean dʼArc a reţelelor sociale le ajunge la năsuc. De cînd a ajuns primar, Clotilde Armand n-a făcut nimic pentru condiţiile de viaţă ale locuitorilor din sectorul unu. Miniştrii USRPLUS s-au rezumat şi ei la acţiuni avînd drept scop exclusiv sporul de like-uri. De la învestirea Guvernului Cîţu, ministrul din partea USRPLUS a reuşit să dărîme cu ajutorul răngii chioşcurile din staţiile de metro. Ministrul Drulă, autorul acţiunii, e un brav colaborator al DNA. S-a întîmplat ceva bun în viaţa bucureştenilor? Fireşte că nu. Chioşcurile de la care călătorii îşi cumpărau cele de trebuinţă au dispărut. Nu le-au luat locul alte magazine. Nici nu era cum. Pentru construire se cere efort. Pentru dărîmare nu-ţi trebuie efort. Nu-ţi trebuie nici minte. E suficientă ranga! Cu ce s-a îmbunătăţit viaţa românilor graţie muncii depuse de ministrul USRPLUS? Cu nimic. De la investire, USRPLUS luptă pentru desfiinţarea SIIJ. N-a reuşit. Presupunînd că-i reuşea, prin ce s-ar fi îmbunătăţit viaţa românilor?

La fel putem spune şi despre înscrierea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO.

Schimbă ea cu ceva viaţa românilor din zonă şi a românilor în general. Suferind de o trăncăneală acută, Dan Barna, şeful USRPLUS, a vorbit despre cum va deveni zona un paradis al industriei turistice. Să fim serioşi? Sînt în România şi alte monumente romane decît minele de aur. Se omoară turiştii străini după ele? Nu se omoară. Cine dracu vine în zonă, într-o Românie fără infrastructură, şi fără alte atracţii pentru occidentali decît fetiţele? Nu se omoară nici românii. Asaltul asupra mînăstirilor din nordul Moldovei e cu precădere religios şi nu cultural. Înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO e o victorie strict electorală a unui partid.

Pentru România reală nu-i nici o victorie.

Bocetele au fost justificate prin aserţiunea că astfel aurul de la Roşia Montană va rămîne pe veci neexploatat. Ar fi fost exploatat dacă Roşia Montană nu devenea muzeu de tip USRPLUS? Nici vorbă. Exploatarea a fost concesionată unei firme dubioase. Nu cred că ea ar fi făcut ceva pentru scoaterea şi a unui gram de aur. Cît despre statul român nu cred că se iluzionează cineva c-ar fi exploatat aurul. Prin urmare, nici retragerea propunerii n-ar fi adus ceva bun în viaţa românilor.

Cu excepţia faptului că înscrierea le-a sporit USRPLUS-iştilor beţia de a dărîma, înscrierea Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO n-a schimbat nimic în România pe cît de reală, pe atît de amărîtă.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro