Ion Cristoiu: Întrebările anului doi al Pandemiei: 2021

1. Va fi tulpina Omicron o justificare pentru ca în anul 2022 să se încheie pandemia?

Noua tulpină, Omicron, descoperită oficial în Africa de Sud pe 25 noiembrie 2021, a stîrnit în Vest o adevărată isterie, deşi, cum înşişi liderii europeni recunoşteau, un timp nu s-a ştiut nimic despre această nouă variantă. Cu toate că din Africa de Sud au venit semnale oficiale că Omicron face forme uşoare, de tăria unei răceli, isteria a continuat să se manifeste. Plecînd de la adevărul că Omicron se răspîndeşte rapid, dar că nu copleşeşte sistemul sanitar, în Israel mai întîi şi în Franţa mai apoi, s-a ivit teza că Pandemia ar putea fi oprită în noile condiţii prin asigurarea imunităţii de turmă. Omicron ar fi momentul ideal pentru asta. Din clipa în care ea va lua locul altor tulpini, mai periculoase prin formele grave produse, autorităţile din Vest ar putea relaxa restricţiile astfel încît toată lumea să se infecteze. Se vorbeşte chiar de o infectare voluntară, astfel încît toţi cetăţenii să fi făcut o formă de boală, de preferat, evident, una uşoară prin infectarea cu Omicron. Să fie Omicron un pretext de a pune capăt Pandemiei?

2. Au ştiut sau nu liderii lumii că vaccinul nu asigură imunitate? Cu un an în urmă, mai precis pe 25 decembrie 2020, la indicaţiile date de Comisia Europeană, în toate ţările membre ale UE s-a sărbătorit cu fast mai mare sau mic ( a depins de nivelul de babuinizare a ţării respective) aducerea primelor doze de vaccin. Înainte de ieşirea primelor doze pe porţile fabricii, dar mai ales după începerea campaniei de vaccinare, vaccinul a fost prezentat ca un leac miraculos, în stare să oprească Pandemia pe parcursul lui 2021. Vaccinatul devenea automat imun la infectare. Mulţi cetăţeni ai UE s-au grăbit să se vaccineze. Şi nu cu două doze, ci chiar cu trei. Pentru a obţine succese în campania de vaccinare, unele state europene au introdus Certificatul verde, un soi de dublură a cărţii de identitate. Pentru că n-au avut curaj să impună vaccinarea obligatorie, liderii ţările din Vest au folosit şmecheria avantajelor de care să se bucure vaccinaţii în raport cu nevaccinaţii. S-au creat astfel o discriminarea unică în istoria democraţiei moderne. Faţă de vaccinaţi, nevaccinaţii au fost trataţi ca nişte cetăţeni de mîna a doua în materie de drepturi individuale. Vaccinaţilor li s-a spus că au imunitate deplină şi că pot face tot ceea ce vor (spre deosebire de nevaccinaţi), pentru că nu pot îmbolnăvi pe alţii şi nu se pot îmbolnăvi de la alţii. Azi se ştie deja - şi nu de pe facebook, ci din declaraţiile liderilor politici europeni - că vaccinul nu asigură imunitate. Asigură – se susţine, e drept cu jumătate de gură - evitarea formelor grave- dar din punct de vedere al infectării dacă te vaccinezi poţi fi infectat la fel de bine ca şi un nevaccinat. Idealizarea vaccinului, fapt unic în istoria lumii moderne, pentru că niciodată un medicament n-a fost prezentat de oficiali şi nu de vrăjitoare ca un leac miraculos, a dus la explozia de cazuri de infectări în ţările cu un procent uriaş de vaccinaţi. Din punct de vedere oficial se vorbeşte deja de o sporire a numărului obligatoriu de doze, pînă acolo încît vaccinarea să devină o realitate trimestrială, dacă nu chiar lunară.

Aşadar, acum ştim sigur că vaccinul nu asigură imunitate absolută, aşa cum au susţinut liderii europeni şi aşa cum s-a impus presei să susţină. Rămîne însă întrebarea lui 2021:

Au ştiut liderii europeni că vaccinul nu e un leac miraculos? Dacă, da, cum de au putut minţi un întreg continent?

3. Fără să ştie, românii au dobîndit imunitatea colectivă?

A fost mai întîi observaţia corectă a ministrului Alexandru Rafila potrivit căreia procentajul de vaccinaţi e mult mai mare decît cel dat de oficialităţi, deoarece numărul de vaccinaţi trebuie raportat la românii din ţară şi nu la toţi românii, adică şi la cei din străinătate. Imunizaţi sînt însă şi cei care au trecut prin boală. Despre numărul acestora nu se ştie mare lucru, cîtă vreme în România nu s-au făcut testări. E de presupus că mulţi români au fost infectaţi fără s-o ştie, pentru că n-au avut simptome. Alţi români au avut forme uşoare şi, temîndu-se de spital mai tare ca de boală, n-au declarat că sînt infectaţi. Atît prima categorie, cît şi a doua sînt rezultatele politicii aparte a autorităţilor române- aceea de a nu testa- , dar şi al unei lejerităţi a românilor faţă de boală în general, spre deosebire de occidentali care sună la doctorul de familie de cum le curg mucii. Să fi trecut România prin imunitatea de turmă fără ca românii s-o ştie?

4. Cum se explică rezistenţa românilor la vaccinare? Este doar opoziţie faţă de un act medical sau o rebeliune împotriva sistemului?

Explicaţia dată de autorităţi nu diferă cu nimic de cea dată pe vremuri de autorităţile comuniste unor fenomene din conştiinţa colectivă care nu conveneau regimului:

De vină sînt: rămăşiţele mentalităţilor burgheze, propaganda imperialistă, zvonurile lansate de duşmanul de clasă, slaba pregătire politico- ideologică. Regimul comunist a evitat astfel căutarea şi descoperirea cauzelor profunde ale unor fenomene sociale. Dacă s-ar fi preocupat temeinic, serios, de fenomenul care e rezistenţa românilor la vaccinare, autorităţile ar fi descoperit că e vorba de ceva mai mult decît o opoziţie la un act medical. E vorba de o revoltă împotriva Sistemului, identificat cu autoritatea care impune dictatorial vaccinarea.

5. Din ce cauză a renunţat deocamdată Klaus Iohannis la certificatul de vaccinare?

Adversarii preşedintelui din presă şi din politică au pus renunţarea pe seama spaimei lui Klaus Iohannis de acţiunile AUR. Această explicaţie serveşte multor interese, între care se numără: interesul de a înfăţişa un preşedinte fricos şi interesul de a exagera pericolul întruchipat de AUR. În realitate, preşedintele a renunţat ( deocamdată), pentru că introducerea Certificatului într-o ţară cu un număr mic de vaccinaţi poate provoca probleme uriaşe în materie de forţă de muncă multinaţionalelor prezente în România. Ca să nu mai spunem că verificarea felului în care se respectă legea Certificatului verde într-o ţară ca România ar cere existenţa unui popor dublu. Cel care e verificat dacă posedă Certificat şi cel care verifică primul popor dacă nu minte.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro