Ion Cristoiu: Ion Vinea despre intrigile Reginei Maria

Strategia. Din publicistica lui Ion Vinea, volumul 4 al seriei Opere.

Pentru a face percutantă strategia prin care Liberalii au deţinut puterea ani în şir, autorul scrie:

„Îşi lovesc cap în cap adversarii, pînă ce, într-o bună zi, toate capetele vor fi sparte şi Regele va fi nevoit să aleagă între brătienişti şi muncitorime”. (Ion Vinea, Cum a căzut guvernul, în Chemarea, 15 martie 1920).

„Amestecul nevestei Majestăţii sale nu e un fapt nou.” (Ion Vinea, Cum a căzut guvernul, în Chemarea, 15 martie 1920).

„Bogăţiile unei ţări nu se vînd, ca desenele obscure, pe sub mînă, nici nu se escamotează febril şi dosnic, ca prezervativele.” (Ion Vinea, Canadianul suspect, în Chemarea, 17 martie 1920).

*

Canadianul suspect. Pe 13 martie 1920 Regele Ferdinand cheamă la guvernare pe Averescu. Guvernul, ivit din primele alegeri sub semnul votului universal, un talmeş balmeş amintind de Guvernul Ciorbea, a căzut. Ion Vinea încearcă în comentariul Cum a căzut guvernul, în Chemarea, 15 martie 1920, o radiografie a cauzelor. Principala e văzută de publicist în intrigile reginei Maria. Aceasta, la rîndu-i, a fost manipulată de colonelul Boyle, dat în gît ca amant al Reginei de toţi martorii de la vremea respectivă. Făcut responsabil de toate relele, colonelul e călcat în picoare de pamfletarul Ion Vinea în două rechizitorii publicistice: Cum a căzut guvernul, din Chemarea, 15 martie 1920, şi Canadianul suspect, din Chemarea, 17 martie 1920:

„Acest om care a trecut prin toate mizeriile, a acceptat toate întrebuinţările”; „Boyle e un camerier devotat şi aducător de mari servicii dinastiei”; „mulţumită unor servicii de ţucal”; „un aventurier, gudurat la picioarele tronului sau pitit în măsuţa de noapte a dormitoriului regal”; „Colonelul Boyle a izbutit să ridice pe umerii săi de ex-hamal întreaga clădire constituţională a ţării şi să o arunce în ţăndări la picioarele Brătinenilor, mulţumită numai nasului său care a ştiut să adulmece, fără nici un fel de senzaţie, toate întîmplările unei familii domnitoare, toate detaliile ce ar fi trebuit ascunse ca nişte rufe purtate şi vechi”; „Dar trebuie oprită vînzarea furişată, tainica găinărie a aventurierului deprins să urce orişiunde pe scara de serviciu.”

*

Scriam pe 28 iulie 2014

Un eveniment produs de Traian Băsescu neglijat tocmai de presa etichetată drept băsistă

Credeam că nu mai are ce să mai mire la presa noastră în materie de interes aşezat înaintea profesiei. Azi însă mi-am dat seama că m-am înşelat. Azi, Traian Băsescu a semnat primul lista de susţinători ai lui Cristian Diaconescu la prezidenţiale. Despre pariul lui Traian Băsescu pe Cristian Diaconescu am mai scris şi sigur voi mai scrie cîtă vreme faptele preşedintelui nu-mi dezmint credinţa că la Cotroceni e un bărbat politic şi nu un posesor de nădragi pur şi simplu. Deşi Traian Băsescu l-a prezentat pe Cristian Diaconescu în mai multe rînduri drept candidatul său şi, evident, şi al PMP, n-am putut să nu remarc o anume reticenţă a ziarelor şi televiziunilor etichetate drept băsiste în a cultiva această informaţie. Deschiderea listei de susţinători ai lui Cristian Diaconescu de către Traian Băsescu e – după umila mea părere de jurnalist care crede mai presus de toate în ştire – un eveniment. Un mare eveniment. Spre stupoarea mea, acest eveniment nu există sau există în treacăt pentru site-urile ziarelor şi televiziunilor etichetate drept băsiste. Care să fie cauza?

Dincolo de un interes pe care-l ştiu, dar pe care nu-l denunţ încă, a funcţionat azi o credinţă întîlnită în ultima vremea la mulţi ziarişti şi politicieni. Cea potrivit căreia Cristian Diaconescu nu e adevăratul candidat al lui Traian Băsescu şi, prin asta, al PMP, că adevăratul candidat e Elena Udrea. Pînă şi Victor Ponta, candidatul PSD, nu-l ia în calcul pe Cristian Diaconescu drept concurent la prezidenţiale. Iată un fragment semnificativ din dialogul avut de Victor Ponta la Adevărul live pe 24 iulie 2014: Realizator: Ştiţi cu cine intraţi în bătălie, în acest moment? Victor Ponta: Nu... Realizator: Există mai multe variante. Victor Ponta: ...cunosc... /.../ pentru că am impresia că nici posibilii candidaţi încă nu ştiu, dar evident că paleta e oarecum restrânsă. Domnul Iohannis, domnul Predoiu, domnul Ungureanu, înţeleg, doamna Macovei, /.../... Dan Marinescu: Cristi Diaconescu pe care îl ştiţi, că, a fost în PSD. Victor Ponta: Nu cred că va candida, domnul Diaconescu... Cristian. Domnul Dan Diaconescu va candida! Dan Marinescu: Dar cine va candida de la PMP? Aveţi vreo bănuială? Victor Ponta: Sincer, doar pentru... dar cred că avem toţi aceeaşi bănuială... doar pentru fun-ul, nu-i aşa, pentru distracţia alegerilor, e important; altfel, poate să candideze oricine.” Bănuiala invocată de Victor Ponta se numeşte Elena Udrea. Cum de s-a format această credinţă de neclintit în presa şi-n politica noastră? E o chestiune care merită un studiu deopotrivă psihologic şi financiar. Sigur e că ori de cîte ori scriu sau spun că Traian Băsescu pariază pe Cristian Diaconescu şi nu pe altcineva, toţi se uită la mine ca la un bărbat care susţine pe uliţele satului că nevastă-sa îi e credincioasă, cînd tot satul ştie că Patul scîrţîie. După semnarea listei de către Traian Băsescu mi-am zis că nu m-am înşelat: Candidatul lui Traian Băsescu e Cristian Diaconescu! Băgînd însă de seamă ziarele şi televiziunile care au sărit peste acest eveniment, am început să am îndoieli: Şi dacă mă înşel? Dvs ce credeţi? Pariază Traian Băsescu pe Cristian Diaconescu sau totul e un nor de praf din care va ieşi, la limpezirea, văzduhului, adevăratul candidat: Elena Udrea?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro